sâmbătă, 17 februarie 2018

Atenţie! Aşa afli dacă soţul te înşeală!

Sunt fan dragoste!
De când mă ştiu, scriu despre ea - şi mai ales, despre absenţa  ei. Daaaaarrrrr....să nu vorbim de funie în lumea spânzuratului. Suntem în luna iubirii şi trebuie să ne bucurăm! Să ne îndrăgostim, să iubim şi să călătorim - că aşa spune o reclamă de la mall: pentru că iubeşti, meriţi să călătoreşti. Bun...şi să spunem că eu nu iubesc; nu merit să călătoresc? Adică agenţia de turism cu pricina nu are nevoie de banii mei? Foarte bine, mă plimb pe cont propriu!
Noroc, însă, că nu e cazul - eu iubesc. Şi ca mine, toată planeta. Că d-aia fu Valentinul... ţaca paca, stai să-ţi trag; pân' la ziuă, praf te fac! 
Bine, acuma, ca să fim drepţi, toată lumea ştie că iubirea asta e o boală şi se manifestă ca dependenţa de droguri. Cică aşa spun cercetătorii britanici şi dacă au cercetat ei, înseamnă că e adevărat. Clar! Nu te pui cu studiile! Vorba aia: dacă eu nu îmi bat soţia niciodată, iar vecinul îşi bate soţia în fiecare zi, conform statisticilor ştiinţifice, rezultă că amândoi ne batem soţiile la fiecare 2 zile! Minunat!

Aşa e şi cu dragostea: te prinde boala, că nu ai cum să o ratezi şi nici ea nu te ocoleşte. E ca gripa - măcar o dată-n viaţă tre' să te ciocneşti de ea, oricât de Chuck Norris ai fi. No, şi după ce te-a pălit...în cazuri normale, aştepţi să-ţi treacă - că doar nu 'oi bolânzi toată viaţa. Deci, conform ştiinţei, în maxim 3 ani se rezolvă cazul. Dacă, însă, nu ai noroc - cum se mai întâmplă - şi te îndrăgosteşti de cine nu trebuie, frate, mi-e milă de tine! Te bagi la izolare, urgent, că faci deces de gradul trei! Serios! Mori dintr-o constipaţie, d-apoi din dragoste! Dai în AVC, infarct, io ştiu? Bate miocardul de-a curmezişul şi e grav, nu mai ai scăpare! Carantina te mănâncă...fără telefon, fără net, şi mai ales fără nici o vorbă cu drăguţa, că o pui de mămăligă şi rămâi cu sechele toată viaţa! 

Gata, gata, termin cu prostiile! Nu pot să mă mai gândesc la urâţenii d-astea, fix când aniversăm iubirea! Plus că nu, nu are cum să existe ceva rău! Mai ales în acest anotimp feric..era cu doi de "e"? Mă rog! Nu contează, important e că dragostea învinge totul! Şi două suflete curate se întâlnesc, se îndrăgostesc, se iubesc şi se căsătoresc - dacă nu au ce face altceva mai bun. 
Vaaaaiiii...şi după căsătorie, e distracţie! Atunci e şpârla mai mare! Aventuri, nu jucărie... Se filmează, simultan,  toate cărţile lui Jules Verne, între 4 pereţi!
La un moment dat, însă, viaţa îşi bagă coada. Soţul se plictiseşte. Desigur că el...femeia e  cu valorile sufleteşti şi înălţimea spirituală. No, deci îngălatul, netrebnicul, caută să umble la cămara cu dulceaţă şi pe la alte case.



Atunci să te ţii blestem: cum îţi dai seama, tu, domniţă fragedă şi suavă ca o garofiţă, că paricopitatu' de bărbată-tu te înşeală? Nici o problemă, nu dispera! Şi de această dată, cercetătorii îţi sar în ajutor...şi iac-aşa, a apărut splendidul articol "14 semne că şoţul te înşeală Nr. 4 îl dă de gol!".

No, acuma eu mă foarte bucur pentru această luminare a minţii. Ce-i drept, nu am cum să fiu înşelat de către soţ...că nu-s femeie! Iar alte posibilităţi ies din discuţie; totuşi, am două întrebări (retorice) şi nişte comentarii.
Să o luăm pe rând: veşnica mea problemă cu listele salvatoare, pe sistem "x semne că". Ce se întâmplă dacă soţul bifează 3 semne din 14? Sau 7 din 14? E ok, pe sistemul majorităţii? Păi tocmai suntem educaţi să credem că nu e corect ca majoritatea să aibă dreptate...minoritatea are şi ea drepturi! 
Apoi: de ce s-au chinuit ăştia să scrie ditamai lista cu 14 semne, dacă nr 4 îşi face treaba? Restul sunt opţionale? Au avut articol cu limită minimă de cuvinte şi au băgat zarzavat de umplutură, ca să bifeze pragul şi să-şi ia banii?

Oricum, toate indiciile sunt pita lui Dumnezeu şi nu trebuie ratate!
Atunci, să nu o facem! - zic... Şi aşa am presupus că sunt soţ, pentr a mi-o putea aplica şi mie:

1. Instinct – Dacă începi să găsești scuze pentru soțul/soția ta sau că încerci să te convingi că nu te înșală, e un semn. 
Sau, poate e doar gelozie patologică. Sau nebunie. Sau nesiguranţă. Sau, poate omu' chiar are treabă şi nu îl crezi. Dă cu zarul şi vezi ce pică!

2. Nu mai vrea să îi speli hainele.
Bine, mă, emancipato, care nu vrei să fii femeie la cratiţă! Şi dacă, săracul bărbat îşi spală singur hainele?! Adică, dacă nu le ţi speli, înjoseşti soţia; dacă ţi le speli, o înşeli. Dar dacă îţi speli hainele şi le mai şi calci? Ăsta-i motiv de divorţ, oriunde în lume!
Şi dacă, pe lângă toate astea, îţi mai faci şi mâncare singur, ai îmbulinat-o de-a dreptul! Îţi răzui blestemele cu mistria din obraz!

3. Ai găsit un card pe numele lui despre care nu știai – majoritatea cuplurilor împart un cont. Dacă nu este un cont de la muncă, e un semn că ascunde cheltuieli și că te înșală.
Nu ştiu la ce majoritate se referă ăştia, dar eu nu am de gând să-mi fac cont comun cu nimeni! De fapt, nu-mi place să lucrez cu banca şi limitez cât pot de mult acest gen de colaborare. Plus că dacă bărbatul e deştept, are fond secret (cash) de unde bucură amanta. Logic!
Dacă-i neghiob, atunci să fie material de studiu!

4. Nu te lasă pe lângă telefonul lui – s-ar putea să își pună parole la telefon, chiar dacă până acum nu avea. Nu va lăsa nici copiii să se joace pe el. Alertă de grad roșu!
Ăsta-i marele semn? Puii mei! Care-i treaba cu verificarea telefonului? Nu ştiu despre alţii, dar eu niciodată în viaţa asta nu-mi voi da telefonul la verificat! Sunt la şcoală, n-am înţeles?? Relaţia parcă era bazată pe încredere - şi dacă asta nu există...te du, dară!
Iar dacă soţul ăla înşelător nu băngăne de prost, îşi ia telefon special (şi secret) pentru amante! Că nu tre' să fii Einstein ca să te gândeşti la asta...

5. Soțul tău îți face deodată cadouri – Poate fi un semn că se simte vinovat și că vrea să compenseze prin a-ți face cadouri, în special dacă ți-l face fără nicio ocazie.
Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!! Băi, da' poate a avut omu' o revelaţie şi îşi apreciază soţia!
Poate a intrat în anul morţii şi vrea să se schimbe! Sau, poate, pur şi simplu, aşa vrea muşchiul lui! Na! 

6. Evită să petreacă timp cu familia – dacă se sustrage de la evenimente importante sau de la timpul petrecut cu familia, e un semn de îngrijorare mai ales dacă asta nu se întâmpla până acum.
Adevărat, semn de îngrijorare...este. Că d-aia îţi iei familie, ca să te bucuri de ea - nu ca să te dai mare că ai şi s-o ţii în vitrină.
Totuşi, dacă e vreun bărbat mai retras şi are nevoie permanent de spaţiu personal? Hai, că-i la modă ideea! Păi ce facem aici? Ori suntem moderni, ori nu mai suntem?

7. Are hobby-uri noi care te exclud – e o veste bună că are hobby-uri noi, mai ales dacă îi îmbunătățesc sănătatea, dar dacă au apărut din senin și nu era o pasiune mai veche, îți poți pune semne de întrebare.
Voi sunteţi serioşi? Deci, dacă am 40 de ani, sunt însurat şi cu copii, nu mai am voie să îmi apară pasiuni noi? Auzi, băi cercetătorule care scrii prostii d-astea...ia-le şi bagă-ţi-le-n fund!

8. Comportament care nu se explică – e o obișnuită să nu fie în locul în care a zis că e? Are bonuri din locuri pe care nu le știi? Îi lipsesc haine din dulap? Un astfel de comportament suspect ar trebui să te îngrijoreze.
Comportamentele inexplicabile sunt sculptură pe bobul de orez! Uite...eu stau la budă ca Al Bundy. Am bibliotecă în baie; mă aşez pe wc şi citesc "Shogun". Stau cam juma' de oră - că citesc mai greu, am sărit clasele primare.



No, bun...cum explic asta? Vin cu dovezi? Îmi trag un selfie cu depunerea alături, să se observe rezultatul muncii prestate? Îmi fac live pe facebook, să vadă toată lumea că nu am nimic de ascuns? O ţin pe nevastă de mână, pe parcursul întregii operaţiuni?
Întrebare: soţia e femeie, controlor de trafic, sau poliţie?? Măcar să-i dau comandă de o uniformă adecvată...  

9. Lucruri pe care le vei auzi – odată ce vă veți confrunta, îți va spune că e doar un prieten sau va spune replica expirată despre respectarea intimității.
Sau poate chiar o fi "doar un prieten". Nu înseamnă deloc că este o replică expirată...  

10. Nevoie subită de intimitate – dacă lucrurile pe care le împărtășești devin deodată, probabil ceva se întâmplă. Va începe să își pună parole la calculator și telefon. Bonurile și cardurile de credit s-ar putea să fie ascunse.
Am mai vorbit despre asta. Paragraful se repetă, dar cu alte cuvinte. Deci, până la urmă, sunt doar 13 semne... adică unul principal şi 12 facultative. Trecem peste.

11. Depui tot efortul în relație – persoana care se dedică cel mai mult în relație e cel mai puțin probabil să aibă o aventură.
Probabil că nu, probabil că da. Poate tocmai d-aia soţia aia se dedică aşa mult...ca să acopere o strâmbătură. Adică soţul e suspect de nasoale dacă face cadouri bruşte, însă soţia e şmecheră cu 2 de "şm", dacă se dedică cel mai mult. Păi cum vine asta?? Unde e egalitatea dintre sexe?

12. Mai puțină vorbă – dacă a început să împărtășească mai puține lucruri sau să vorbească mai puțin, probabil îi e teamă să nu spună ceva ce ar putea să-l de-a de gol. Nu va vrea să povestească despre momentele când nu erai în jur.
Adică 90% din zi? Cu joburile de astăzi, unde lucrezi câte 12 ore pe zi, ce mă-sa să mai speli varză aiurea? Plus că poate n-ai ce povesti. "Dragul meu, cum a fost la lucru"? "Am dat cu mătura..."; "Şi mai pe larg"? "Păi...stânga-dreapta-stânga-dreapta-stanga-dreapta... timp de 12 ore". Bun...iar soţia scoate lista cu semne, bifează şi zice: "Minţi! Mă-nşeli, nenorocitule! Ţi-e teamă să nu te dai de gol şi nu vrei să-mi povesteşti despre momentele când nu sunt prin jur!"

13. Miroase diferit – când pleacă de acasă se dă cu parfumul lui, dar când se întoarce miroase diferit. Dacă partenerul tău miroase proaspăt după o zi întreagă de muncă, probabil că are o aventură.
...sau poate s-a spălat! Sau NU s-a mai spălat!! Oricum ar fi, tot diferit miroase. 

14. Și-a schimbat aspectul – incepe să se ducă la sală și să slăbească, chiar dacă nu ți-a spus nimic despre asta. Probabil că vrea să atragă atenția cuiva.

...sau poate s-a săturat de el şi vrea să se schimbe. Poate nu-i mai place să aibă 100 de kile-n viu şi ghici ce? Trebuie să îţi ceară aprobare pentru a slăbi?
Sau ce te faci dacă te-ai măritat cu un criminal urmărit internaţional şi ăsta trebuie să-şi schimbe aspectul după fiecare lună? Jar mănâncă!!

Mda...una peste alta, nu mă pot abţine să nu zic: articolul acesta îndeamnă femeia să fie suspicioasă pe toate prostiile. Iar dacă oricum este, toate "motivele" astea sunt doar gaz pe foc...că doar se ştie că bărbatul trebuie să înşele. Şi dacă nu o face, tot o face...e, doar, o chestiune de timp; cică aşa e genetica. Deci, frica păzeşte pepenii!

...iar eu constat că sunt cel mai încornorat bărbat - pentru că mă înscriu, cu succes, la aproape toate punctele şi subpunctele cercetării ştiinţifice. Nr. 4, clar, mă dă de gol!
Mă duc să bag o beţie, că măcar asta nu-i pe listă! Să-mi trag pălmi, sunt cel mai fericit - mai ales că nu mă trage nimeni la răspundere.
Bem în cinstea mea! URAAA!!!


marți, 13 februarie 2018

Acest secret îţi va schimba viaţa!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar de câteva luni, pe mine m-a pălit metanoia. Atenţie, nu paranoia - cum ar înţelege unii oameni răi; ci metanoia...chestia aia care se ocupă cu dimensiunea metafizică a vieţii, îndumnezeirea, gândirea în afara limitelor şi înnoirea minţii.
Dacă stau bine să mă gândesc, cred că este şi o biserică ce se preocupă de recoltarea metanoicilor. Serios, am observat-o de curând, când mă plimbam prin centru...este undeva printre blocuri, într-un colţ pe stânga, în spatele unei străzi - şi ţin să menţionez că nu sunt adeptul ei.

De fapt, ia stai!
Disclaimer. Notă. Testimonial. Menţiune. Mă rog... nişte cuvinte de introducere:
Nu spun lucrurile astea pentru că sunt duşmanul vostru! Nu sunt adeptul vreunui partid politic, nu vreau să vă schimb convingerile religioase şi nu vreau să jiCnesc pe nimeni. Nici măcar nu am urmat vreun curs de scriitor profesionist sau manipulator prin cuvinte, cum se face acum. Nu oblig pe nimeni, nu presez, nu împing, nu trag de nimeni. Nu, nu, nu...eu doar îmi propun să vă trezesc la viaţă!
Ce, ce? Vreau să fiu un fel de Dalai Lama...ba nu! Mă autodenumesc Tralalai Lama - ca să nu fiu confundat şi nici să fiu nevoit să plătesc drepturi de autor sus-numitului. Plus că "tralalai"-ul se potriveşte cu personalitatea mea.

Apropo de înţelepciune, am nişte întrebări retorice: ce este viaţa? Se rezumă doar la oameni şi la animale? Putem considera că şi plantele sunt vii? Sau...pietrele? Înţelepciunea japoneză spune că răbdarea înseamnă să vezi cum creşte piatra. Şi pentru că o face, nu înseamnă că este vie?
Când o plajă este înecată de valuri, putem spune că moare?
Planeta noastră este un organism viu? Dacă da, forarea diverselor zăcăminte petrolifere, spre exemplu, nu are aceeaşi valoare ca o eviscerare?     

Revenind la subiectul articolului...Am găsit, de curând, un filmuleţ pe youtube al unui activist pentru drepturile animalelor. Ceea ce, să fie! Nu mă supăr...d-aia suntem liberi în alegeri, cuget şi simţiri.
Conform propriilor spuse, calea aleasă de această persoană are şi fundamente biblice: "ce ţie nu-ţi place, altuia nu face / iubeşte-ţi aproapele" şi porunca a şasea a decalogului: "Să nu ucizi". Şi, ce să vezi...animalele sunt şi ele un aproape, iar porunca nu are un asterix, care să menţioneze că este valabilă doar pentru oameni. În plus, orice animal este un organism viu, cu funcţii asemănătoare cu ale noastre. Deci, dacă mănâncă, respiră, fac căcuţa, aleargă, ş.a.m.d,,  creierul lor de ce nu ar fi înzestrat cu raţiune şi emoţii?



(acesta este filmuleţul care m-a inspirat pentru scrierea acestui articol. Pentru cine doreşte să îl vizioneze, are aproximativ 70 de minute)

Concluzia: să ne iubim fraţii şi surorile animale şi să fim vegani. Să nu ucidem! Măi animalule!

Minunat!
Şi am o întrebare: Cine spune că plantele nu au inteligenţă şi emoţii? Doar pentru că sunt diferite, avem dreptul să le mâncăm? Păi asta e esenţa definiţiei discriminării! Şi ele sunt tot organisme vii; au fix aceleaşi funcţii ca ale omului, chiar dacă sub altă formă şi, ce să vezi? Reacţionează la energia cuvintelor, muzicii sau a sentimentelor.
Deci, pe ele de ce le-am ucide - fix pe baza considerentelor enunţate de acest luptăcios foarte activist? De ce le-am smulge din rădăcini, de ce le-am fierbe, de ce le-am ciopârţi de vii şi de ce le-am mânca? Cum ne-am simţi să ni se facă nouă aşa ceva? Să fim dezrădăcinaţi de lângă familie, uscaţi la soare, mărunţiţi cu satârul, tocaţi şi puşi la cuptor? Sau fierţi? Horror!!

A, da, apa...şi ea tot vie este! Viaţa a apărut din apă; ne purificăm cu apa, binecuvântăm cu apă. Iar japonezul Masaru Emoto a arătat, printr-un experiment, modul în care apa comunică cu noi: prin energiile necreate ale universului!



Practic, o cană de apă e mult mai inteligentă decât unii oameni care au terminat facultăţi magna cum laude. Foarte tare! La următorul scrutin electoral, să-mi trag pălmi de nu votez o carafă cu vin - că şi ea tot pe bază de apă este...plus că cică veseleşte inima omului! Şi niţică veselie-n viaţă nu zic că nu ar trebui...
Ce mai la deal, la vale? Vinul este ca un fel de pact de coabitare între apă şi ceaiul de struguri; vorba bătrânilor: "Cea mai bună băutură este apa de izvor - dacă pui o picătură într-un kil de vinişor." :)

Una peste alta, când totul este viu în jurul nostru, de ce să fim ipocriţi şi să milităm doar pentru drepturile animalelor? 
Clar! Plantele este şi ele oameni şi au drepturi! Carnivorismul este un carnaj, vegetarianismul este o plantucidere, veganismul este o crimă! Un holocaust! O atrocitate! 
Nici prin fotosinteză nu ai voie să te hrăneşti! Ţi-a dat soarele voie să-i iei razele? Tot ce înseamnă să iei fără să ceri voie şi să distrugi ce este viu se numeşte ABUZ! MĂCEL!
Iar scuzele acelea cu hrana cea de toate zilele sunt doar mizerii demne de cele mai primitive instincte!

STOP!! JOS CENZURA! Este momentul schimbării, al evoluţiei! 
Dacă tot vrem să fim activişti până la capăt, eu zic să trăim în spirit! Să scăpăm de inchisoarea trupului şi să vieţuim pe planetă doar ca spirite contemplative. De ce să facem rău, când putem să ne bucurăm de minunea vieţii?
Haideţi să spulberăm miturile şi să ne eliberăm de preconcepţii! Haideţi să trăim în acord cu legile universului! Să ne descătuşăm de chingile nevoior! Să ne detaşăm de bani, telefoane, maşini, stres, foame, şi plăceri! Vreau să ne dezrobim din laţul  grijilor! 



Să nu ne mai dorim marea cu sarea, să nu ne îndrăgostim - că şi-aşa ne trece; să nu ne mai certăm, să nu mai urâm, să nu suferim; să nu mai avem nevoie de antrenori pentru succes, să nu mai alergăm la vindecători, vraci şi alţi paranormali care ne promit tăierea "cordonurilor" energetice ce ne ţin pe loc şi nu ne lasă să ne autodezvoltăm. Să nu mai avem nevoie să ne autodezvoltăm. Să nu ne mai trebuiască discursuri motivaţionale, business-uri şi alte intreprinderi mici şi mijlocii.
Îmi doresc să nu mai poluăm planeta, alergând cu maşinile de colo colo, în toate colţurile pământului. Să nu mai muncim, să nu ne mai agităm, şi să avem tot, neavând nimic!  

...să fim doar spirite diafane, multicolore, care ţopăie zâmbind, din floare în floare. Îmi doresc să fim inocenţi ca nişte copii şi să preschimbăm răul în bine, prin puterea iubirii noastre! 



Şi ne mai lipseşte încă o picătură, pentru a fi desăvârşiţi: să oprim orice formă de genocid care are loc pe planetă. Să educăm animalele carnivore că nu e frumos să ucidă o altă fiinţă vie. Dacă ele sunt fraţii şi surorile noastre...aşa este etic să facem. Când mergem pe stradă şi vedem 2 oameni care se bat, nu sărim să îi despărţim? Pe animale de ce le-am discrimina? Când mai vedem vreun leu că fugăreşte o gazelă, trebuie să îl oprim! Să îl luăm de urechi şi să-l punem la colţ, ca să mediteze la mârşăvia pe care era cât pe ce să o înfăptuiască. Asemenea şi cu gazela, dacă se mai apucă să mânânce iarbă - sau, Doamne fereşte, să bea apă. Da' de ce trebuie ca apa să moară? Nu are şi ea un suflet? Poate o doare şi pe ea, să ajungă în stomac şi să se amestece cu acizii gastrici.
Cum putem permite asemenea orori, când în jur, totul musteşte de viaţă ?

Satul este o fiinţă. Judeţul este o fiinţă. Ţara este o fiinţă. Planeta Ear-th este o fiinţă. Universul este o fiinţă. Cosmosul este o fiinţă. Galaxia este o fiinţă. Calea Lactee este o fiinţă.
Totul este o fiinţă.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Pace şi iubire, vă doresc!

miercuri, 31 ianuarie 2018

Ce se ascunde în spatele cuvintelor mari?

Zilele trecute, cum mă dădeam eu cu tramvaiul prin centru, vesel nevoie mare că am mai ieşit în lume, numai ce-mi sare-n ochi un anunţ cât toate zilele: DACĂ AI VĂZUT, IA ATITUDINE!



Perfect, îmi zic! E gratis?! ATUNCI VREAU!!! Nişte atitudine e tot ce-mi doresc! Şi aş lua câteva baxuri, să am şi pentru zile negre - c-aşa e omul înţelept...gândeşte în avans. 
Problema e că nu ştiu de unde să o iau. Am întrebat la un birt de pe strada mea şi cică n-are aşa ceva. Am dat fuga la pescării, librării, carmangerii, covrigării...nimic! Am întrebat până şi la aprozar şi degeaba! Aşa că m-am dus la oraş, să caut la mall. P-acolo găseşti de toate: şmecherie, fandoseală, impresii...dar când întreb de atitudine, se uită toată lumea stereo la mine! Un nene mai destupat la minte mi-a zis să merg la managerul de magazin, că el se ocupă cu recepţia mărfii. Da' e-n concediu, momentan...să revin eu mai târziu.

Deci, bei făcătorilor de afişe...dacă tot v-aţi apucat cu îndrumările, ziceţi-mi şi de unde să iau atitudinea asta...puneţi un subtitlu, un asterix, ceva...ca să ştie omu' ce are de făcut!

Şi apoi, bun! Să zicem că, prin absurd, am găsit şi am luat-o...cum acţionez??
Uite: presupunem că sunt într-un autobuz şi văd o mână cu un deget care scoate un portofel dintr-un colţ de geantă cu două barete - exact ca-n figura de mai sus. M-am înarmat cu atitudinea şi ce urmează??
Sun la 112? Hahahahaha!! Eşti prost? Păi până vine poliţia, hoţu' e-n Caraibe, bea suc cu umbreluţă şi se uită după gagici!
Îl blestem, să-l bată Dumnezeu? Bine, mă... parcă Dumnezeu e duhul din sticlă şi apare instant, să căpăcească la ordin, pe cine îi arăt eu!
Îi administrez un avertisment verbal? Da, da - şi marmota învelea ciocolata în staniol! A muncit săracu' om toată viaţa să se facă hoţ şi acuma tremură ca o gladiolă-n vânt, la auzul mustrării mele.
Poate să sar pe el şi să-l bat la poponeţ?? Scuze, dar nu-s nici tac-su, nici Van Damme; n-am învăţat să dau palme cu piciorul. Plus că poate scoate vreun cuţit şi mă linişteşte de tot. Sau poate nu-i singur şi tovarăşul de şase mă înţeapă pe la spate de-mi merg fulgii! 

Hai, cum fac? Înţeleg că s-au cheltuit nişte bani pentru a se conştienţiza idiotul din mine...dar vreau şi eu să ştiu simplu, mură-n gură, ca pentru proşti: cum iau atitudine?!

...Că de vorbe mari am podul plin! Şi sunt atât de sătul, că în ultima vreme mi-e greu să mai şi comunic! Nu că n-aş vrea, Doamne fereşte! Atât că parcă vorbesc chineza... Nu mă mai înţelege nimeni. Mă gândesc tot mai des să fac cumva şi să inventez telepatia. Serios, nu-i lucru de şagă! Am ajuns la un nivel atât de înalt de dezvoltare, că ne încurcăm în cuvinte!

Ştiu cum sună...şi eu râd cu un ochi şi plâng cu celălalt! În ultima vreme observ o prăpastie din ce în ce mai mare între realitatea cuvintelor şi realitatea faptelor, iar problema e că aceasta se tot măreşte! Vorbim prea mult, prea pompos! Înţeleg conceptul de conştientizare, numai că o problemă nu se rezolvă cu afişe colorate şi discuţii semidocte la un pahar de răcoritoare, prin cine ştie ce sală de şedinţe.
Plus că este clar, cuvintele nu mai au acoperire în cotidian. Cum ar zice bătrânii, ce are sula cu prefectura? Intelectualii cu statisticile lor, prin sălile de protocol; viaţa cu problemele ei, pe stradă. Sunt deja două planete diferite, nu mai are nici o treabă una cu alta!

Mai ţin eu minte, aşa, de prin zorii tinereţii, că limbajul era corespondentul direct al unor realităţi fizice. Simplu: pune un român deştu pe o piatră: "BO-LO-VAN"; francezul punea şi el deştu: "Mais non... CA-TA-ROA!". Iar lingvistul trăgea concluzia: "bolovan" în română este "cataroa" în franceză! Perfectisimo!!! 
Ca la clasa I, când primeai ca temă să uneşti cifrele, cu obiectele corespondente. Nu trebuia să fii geniu... vedeai, numărai, analizai - şi PAC!! Răspunsul final şi corect este....!

Aşa era în trecut, când se purtau peştele cu milieul pe televizor şi tabloul cu Ceauşescu într-o ureche pe perete. Pe vremea când nu aveam mai nimic, timpul trecea mai încet şi pâinea înmuiată în apă şi dată prin zahăr era cel mai bun desert.



Acuma...nebunie!!! Avem lucruri mici şi cuvinte mari!
De aici toată dilema mea, de aceea nu mai ştiu pe unde să scot cămaşa! Nu mai iese, ceva nu se mai leagă! A devenit obisnuintă să nu se mai înţelegi om cu persoană, pentru că nu mai atribuim cuvintelor sensul lor de bază, ci un înţeles subiectiv, trecut prin filtrul propriilor emoţii. Poate de aceea ne simţim singuri şi neînţeleşi... fiecare vorbeşte pe limba lui. În stilul lui, unic.
Iar fenomenul este cu atât mai comic când discutăm despre concepte ideologice profunde, care sună bine şi atât. Cre' că părem  mai învăţaţi, dacă le glăsuim toată ziua - altfel nu înţeleg care-i faza! 

Când a fost Revoluţia Franceză, se viralizase expresia: "Liberté, égalité, fraternité!!". Băi, era culăreală, nu glumă! Dacă făceau şi nişte scheme în powerpoint, să-mi trag pălmi de nu vorbeam franceza pe toată planeta. Redenumeam universu-n, puii mei... Franţa se numea! Planeta Franţa din galaxia Franţa, din Universul Franţa. "Dallas"-ul devenea "Paris" şi John Ross (JeRe, adică) era Jean Rose.
Păi tu-ţi dai seama ce şmecherie?? Ia, ia, linişte, s-auzim reluarea: "Libertate, egalitate, fraternitate"! Pfuai de mine...muzică pentru urechile mele! Asta ideologie! Practic, însă, era (şi este) o utopie: libertate, egalitate, fraternitate! Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. Iubeşte-ţi aproapele!
Se fac, deja, nişte mii de ani, de când ne luptăm cu ideile astea şi tot nu ne iese treaba treabă!

Între timp am inventat U.E.-ul, N.A.T.O, drepturile omului...alea, alea! Şi tot o scăldăm. Studiu de caz, rapid:
Mă uitam zilele trecute pe la ştiri, cum se dezbătea situaţia "monstrului" care şi-a ucis soţia la locul de munca.
La un moment dat, intră în direct o doamnă avocat şi se pune pe turuit: că da, care femeile, în oropsirea lor, nu-s egale cu bărbaţii şi nu ar trebui nici măcar să accepte ridicarea tonului din partea lor...pentru că aşa începe totul: ridică vocea, ridică palma şi apoi zbang zbang, te trezeşti moartă! Că jusiţia nu-şi face treaba, că trebuie pedepsită cu ani grei de închisoare chiar şi violenţa verbală - ca să se-nveţe minte bărbaţii să mai facă nasoale! Şi trebuie înăsprite pedepsele, şi trebuie să dăm, să facem, să legiferăm, să închidem şi să înfierăm!!
Da, da! Sunt perfect de acord! Vreau să osândim şi respiraţia mai zgomotoasă! Că na, ea semnalează accelerarea pulsului, care sugerează o predispoziţie pentru starea de nervi, care se manifestă prin ton ridicat, urmat de palmă şi crimă. Să tăiem răul din rădăcină!

Buuuunnn...Femeie, ai toată ţigla pe casă? Ajungem o naţie de zurlii, dacă s-ar întâmpla aşa ceva! Ridicăm anxietatea la rang de artă! Plus că după ce ţipi 10 minute fără întrerupere şi ridici tonul pentru a acoperi eventualele întrebări, vii şi spui că trebuie puse pedepse până şi pe ţipat? Tare asta! 

Totuşi, până să tratăm, nu ar fi mai bine prevenim? Adică, nu ştiu... să ne educăm copii? Zic şi eu...
Dacă i-am învăţa, mai de mici, că nu-i bine să înjuri, să urli, să te baţi; să le spui că-i frumos să fii mai reţinut, să te întinzi cât ţi-e plapuma, să nu pretinzi nimic, pentru că nu ţi se cuvine nimic. Ce ar fi? Probabil o tâmpenie, pentru că societatea te învaţă să fii violent. Competitiv. Cheltuitor.
Egoist.
Toate reclamele te modelează...tu eşti cel mai tare, tu contezi. Avem olimpiadă de şopinguială..fii câştigător! Urmează-ţi visul, pentru că meriţi! Nu lăsa să ţi se pună lacăt la gură, fă-ţi cunoscută opinia! Luptă pentru ea, să îţi fie recunoscută! Da, da! Fii boss! Condu, nu te lăsa condus! 

No, cam ce gândire are un om format în stilul acesta? Şi într-o asemenea lume, ce valoare mai au ideile înălţătoare ale revoluţiei franceze? Simplu: Bălării care să ne încânte auzul, eventual. Propagandă ieftină. Pentru că de fapt, nimeni nu vrea egalitate cu nimeni. Nu vrea fraternitate.
Vrea să fie moţu' de pe cireaşă. Moţul din vârful moţului, dacă se poate. 



...pentru că meriţi. 
Şi apoi cerem legi ca să pedepsim asta??

Minunat!
Să bem!!!

George Michael, Freedom