Lethe

Atât.

Studiu de caz

N-am şi eu ce face astăzi şi mă pun pe frunzărit netul, cu scopul bine definit de a-mi cristaliza latura afectivă pe care am hotărât să mi-o cultiv în sera sufleţocului din dotare. Da, dragilor, seră...am constatat cu uimire că solul interior era prea pietros, prea sterp pentru a mai semăna vreo buruiană pe el.
Aşa că, ce-mi zic? Dacă arabii au reuşit să construiască păduri luxuriante în deşert, eu să nu fiu în stare să-mi cresc măcar o etnobotanică (aş fi încercat cu o cultură de canabis, care e mai profitabilă pe piaţa neagră. Dar mai ştii cum mă pârăsc vecinii şi mă trezesc cu poliţia la poartă ? BAM-BAM-BAMMM!!! POLIŢIA, DESCHIDE!!! Uite mamăăăăăăăă, vin mas-caţiii...ca să arestezeeeeee fraţiiiiiiii. Nu maaaaiiii pot, de frica lor! De fri-ca mas-caaaaţilor...) într-po rezervaţie special destinată acestui scop?
Aşa că, zis şi făcut! Dau o fugă pân' la "Domo", că acolo lucră un coleg de facultă care mă rezolvă repede şi iau cele trebuincioase. Apoi, cu cântec, înainte...MARŞ! Iată vine-un sol de pace c-o gagică pe sistem. Baiazid privind la dânsa, iubirea-i se face lemn.
Concluzia: Make love, not war!

Adăpostu-i gata.
Minteni mă pun pe citit e-dragoste.ro, sentimente.ro, declaraţiidedragoste.ro, dindragoste.ro, iubire.ro şi alte .ro - chiar şi miresici.ro (stau cam prost cu instituţia căsătorelii aşa că nu-mi strică o aprofundare a fenomenului). No, şi la un momentdat, ce găsesc? O cercetare de piaţă...pe care o redau integral, mai jos.

Dragostea este, fără îndoială, o intoxicaţie a simţurilor. În special a minţii, judecăţii şi nu în ultimul rând a lucidităţii...
Conform parerii psihologilor americani de la High Research Institute din California, dragostea este condiţionată genetic. Au fost alcătuite câteva statistici care se pot constitui într-un ghid al cuplului, în incercarea de a anticipa destinul iubirii:
a) O SAPTĂMÂNĂ: Este durata minimă a unui "stadiu incipient de exaltare", conform formulării psihologilor. Individul se aprinde în 4-6 ore. Dar pe măsură ce i se aduc la cunoştinţă date despre persoana iubită, corzile sentimentale se destind, ajungînd în 7 zile până la neutralilate, iar în 8 zile la nedumerire: "Oare ce găsisem la ea (el)?"
b) 1 - 4 LUNI: Durata medie a iubirilor adolescentine şi a relaţiilor extra-conjugale începute nu ca urmare a unei pasiuni zdrobitoare, ci impulsionate de împrejurări favorabile. Psihologii susţin, însă, ca în aceste cazuri unul dintre parteneri pune capăt relaţiei (brusc şi cu justificări palide), iar celălalt suferă încă 6-8 luni, considerîndu-se "victima"
c) 5 LUNI - 1 AN: Este vorba despre relaţiile în care amândoi sunt foarte îndrăgostiţi, dar au complicaţii - sunt căsătoriţi (cu altcineva), sunt prea tineri şi au necazuri cu parinţii, ori au meserii care le stimuleaza apetitul pentru carieră în detrimentul dragostei. În cele mai multe cazuri cei doi se despart de comun acord, chiar dacă unul pare să sufere mai mult.
d) 1-2 ANI: Sentinţa psihologilor este fermă şi dezarmantă. O iubire nu poate dura mai mult de doi ani. Ceea ce urmează este obisnuinţă, ataşament, forme stabile de afecţiune, dependenţă, comoditate, rigoare, morală (în cazul căsniciilor şi multe alte ipostaze de inerţie).
Mulţi oameni din întreaga lume au protestat împotriva acestor sentinţe, dar la o autoanaliză atenta şi sinceră vor constata că psihologii au dreptate.

Celebrele iubiri de-o viaţă denotă, conform părerii spcialiştilor, complicaţii patologice: obsesii, delir, viaţă într-o lume virtuală, psihoză, instabilitate emotionaţă. Altfel spus numai cei cu psihicul afectat pot iubi o viaţă întreagă la fel. Aceasta nu înseamnă, însă, că un cuplu care rezistă mult în timp este debil; numai că, în acest caz afecţiunea a îmbrăcat forme tot mai complexe (sau mai reduse, uneori), care nu se pot defini prin iubire.
www.e-iubire.ro/index-03.php

Ştiinţa a vorbit!
Mi se cam rupe mie de specialiştii lu' peşte, dar la nivel statistic cam au dreptate.
BLESTEM!!! Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul, că nu mai am rost pe planetă! Adică Dragostea Veşnică, Iubirea cu capslock bolduit este rezervată doar dereglaţilor cu capul, afectaţilor, tălâmbilor şi balamuţilor, nu persoanelor cu fibra sensibilă erectă?
Nu, că mă oftic! Dom'le, da' asta-i culmea-culmilor! Fix când am zis şi eu să mă fac cilivizat, să dau dovadă de rafinament şi să accept o idioţenie doar ca să nu mai zică lumea că-s dus de-acasă fără cal, fără nevastă, experţii dau dreptate eului meu liric de dinaintea reformei?? Tocmai când mintea îmi băsea formulări luate parcă din carneţelul cu expresii frumoase ale unui şcolar eminent, cercetările îmi debusolează compasul?
NU POT SĂ CRED!



Dar nu contează! Eu cred în iubire...ăăăă...Iubire, adică. I'm a believer, u-huuuuuuu, i'm a believer. Say Jesus Christ with me! Aleluia! God is here with us! OOOH, YAH!!!!
Aşa că nu mai îmi rămâne altceva de făcut decât să închei. Doamne, ai legătura!

P.S.: Iubiţi-vă mult şi des.

Iubire interzisă

"Domnul Traian nu e prea frumos, adevărat. Dar este cel mai bun preşedinte pe care l-a avut ţara asta în vecii vecilor amin (dimpreună cu domnul Boc, care este cel mai deştept prim-ministru din istorie) şi acum este ziua dânsului"
(citat dintr-o vecină, nu vă gândiţi că mi-am pierdut minţile!)

Da, măi, daaaa...ştiu că a fost ziua Băselului. Dar este o crimă că mi s-a rupt talentu-n două când am vrut să-i fac o urare? Am comis o blasfemie că am ignorat momentul cu desăvârşire? Ştiu că se cuvenea o reacţie...poate un prţ mic, ca să întru în atmosfera zilei...dar ce să fac dacă nu m-a trecut? Au oare pot eu comanda proceselor chimice lăuntrice care mă animă??
Vorba 'ceea, m-a lăsat rece chiar şi fotografiile incendiare ale bunăciunii de Udrea, cum s-a pozat ea în rol de femeie fatală (păi să ştii că e ditai femeia fatală! Cum o vezi, Fatalitate! "By Jupiter's Cock", cum ar fi zis Batiatus acu' vreo 2000 de ani, p-asta nici photoshopul n-o ajută! O admiri şi intri în Lumea Drepţilor chircit de scârbă!) înveşmântată numa-n piele. Chiar...Oare de ce o fi făcut aşa ceva? Îmi vin în cap doar 2 posibilităţi: ori se pregătea să plagieze faimoasa cantautoare cu "I'm a virgin", caz în care nu mă pot abţine să întreb "unde" (iar vocile de dincolo îmi urlă în creieri: La sediul revistei, băi tăntălăule care eşti tu tăntălău şi nu gândeşti în perspectivă!); ori a vrut să-i facă un cadou de sărbători lu nea' Mitică ăla care a mărturisit că doarme cu poza dânsei sub pernă. "Păi scumpule, dacă tot vrei să mă visezi, stai să vezi ce aţăţătoare pot fi! Prinde-mă, aprinde-mă, apoi strânge-mă, cuprinde-mă! Nu trebuie să-ţi mai imaginezi, nu trebuie să mai visezi; mâna dreaptă o ţii în poală, poza mea în mâna stângă".
Deci, ca să revin, dacă am ignorat-o eu pe Bomba Sexy (aoleu, cred că încurc personajele...deşi arealul geografic l-am cam nimerit, nu?) cum a dat ea material de..lectură drogaţilor din toaletele publice (da, aveţi dreptate...care toalete?), cum era să mă cobor spre Cârmaci ca să-l doresc cu ceva de care oricum îl doare în centrul de greutate al cotului? Ce-i drept, nici nu prea am avut chef de asta. Am avut de ales între a urmări cu sufletul la gură bătălia pe viaţă şi pe moarte dintre Songoku şi Frieser si a-l ura pe mr. president. "Happy birtday mr president...happy birthday to youuuuuuuu"; atâta doar că nu mă simt Marilyn. Şi nici nu veau să mă simt.
Hmmmmm.....Songoku?

Sau Băse?

Songoku? Băse? Songoku? Băse? Songoku? Băse?
Ptiu, muri-mi-ar calu', that's a tough one. Sau poate nu...Ghici ce am ales?

Ce ceapa mă-sii să aleg? Re-la-xation time! Dragon Ball Z Kai şi Cupa Chinei la patinaj artistic! Chiar mi s-a luat complet de lumea asta, nu mai găsesc nici o plăcere nicăieri. Lucrurile pe care odată mă înflăcărau, acum trec pe lângă mine fără să le mai observ, măcar. Cerul nu mai este aşa de albasttru, păsărelele cântă mirific spre deloc, soarele străluceşte cu dinţi. Vântul nu mai adie molcom pe înserat, ci mă răscoleşte prin toate urechile. Oi fi îndrăgostit? Nooooooooooooooooooooooooo....n-are cum. A venit doar iarna.
Aoleu, apropo de dragoste! Dragostea...oh, dragostea, cum îţi dă ea fluturăceli în stomac şi-ţi umple capul de stelule! Oh, dragostea...frumoasa nebunie care te face să pluteşti prin veşnicie şi eternizează spaţiul locuibil, umplîndu-l cu amintiri frumoase. Poate exsta, oare, ceva mai încântător de atât? Ceva atât de fragil, dar cu rădăcini înfipte în veşnicia spiritului? Dragostea...splendoarea delicată a universului, floarea albastră a romanticilor, muza nepieritoare a artiştilor, Flacăra Eternă a nostalgicilor, şipotul vesel al inimii. Dragoastea. Melodia lină care amuţeşte zeii, primăvara eternă a sufletului, fericirea supremă, calea spre nemurire.
Da, dragilor, vreau să vă vorbesc în continuare despre dragoste. Şi felul în care prin metode numai de ea ştiute, reuşeşte să depăşească graniţele sociale şi să aprindă inimile sensibile.

Ei spun că "Un profesor de sport de la Liceul Jean Monnet din Capitală este cercetat pentru viol, după ce părinţii unei eleve au reclamat că acesta ar fi abuzat-o pe fata lor într-o excursie." (www.evz.ro)
Orbilor şi smintiţilor la suflet! Nu a fost viol, a fost iubire de-o noapte (probabil mai îndelungată, dacă este adevărat că porungheii socializau de dinainte să se întimple gu gustatul din fructul oprit). El, un tânăr vlăstar al naţiunii mioritice, mândru ciobănel cu şubă de miel. Ea, o adiere suavă de prospeţime feciorelnică. El - suflet animat de frumos, ea - făptură de lumină pură. El - geniu lovit de soarta crudă a lipsurilor, ea - nălucă aprinsă de dorinţă.
Tineri şi frumoşi şi norocoşi. Şi corecţi; mai ales corecţi...a fost nevoie de alcool pentru a le dezlănţui pasiunea sufletelor, a fost nevoie de o săptămână ca fata să-şi dea seama că a fost viol cu penetrare siluită a absolutului şi nu puritatea iubirii celei adevărate.
Deh, se înţelege...încă nu era majoră. Avea doar 17 ani şi 11 luni, nu 18, vârsta la care maturitatea înfloreşte fiinţa în deplină siguranţă. Cu o minte atât de fragedă, a intra goală în camera unui tânăr topit de oftarea lăuntrică o fi părut a fi doar o joacă nevinovată a copiilor. Ce, în Titanic, când Leo di Caprio şi-a desenat iubita lungită lasciv pe o sofa acoperită de postav sângeriu, a violat-o? A pângărit-o? Nu! Ca un adevărat Prometeu, el doar a adus Văpaia Creaţiei în lumea muritorilor de rând. Apoi fata i s-a dăruit complet şi neţărmuit.
Păi şi atunci, de unde era să ştie, mititica, ce se va întâmpla? Desigur...nenea ăsta nu era artist ci doar profesor de sport...deci era logic că o va supune unor activităţi fizice intense.
But then again, câte frumuseţi de negrăit nu fac fitness goale, pentru a crea filmuleţe pline de senzualitate şi erotism ancestral?

Oricum, nu mai contează, eu ştiu adevărul. Dar oare, de ce restul lumii nu vrea să înţeleagă iubirea? De ce ceilalţi o îngrădesc în ţarcul prejudecăţilor, pentru a o pedepsi dacă îşi manifestă atotputernicia? Uff...no să înţeleg niciodată astfel de brute!
Şi când mă gândesc că până nu de mult eram şi eu una dintre ele, mi se face silă de mine. Dar m-am trezit la realitate...ce noroc!

Numai că acum vreau să mă culc la loc. Mai am câteva episoade din "Dragon Ball" de vizionat...deci cu părere de rău, mă opresc aici.
Noapte bună, Japonia, oriunde te-ai afla.
Iubiţi-vă mult şi des.