Chimie de sacrificiu

De la o vreme-ncoace sunt din ce mai preocupat cu studiul naturii (umane, în majoritatea ei). Sunt fascinat de subiectul acesta, aplaud şi mă bucur mai rău ca un copil care îşi primeşte zdrăngănica favorită ori de câte ori mi se oferă ocazia să mă pierd prin meandrele societăţii umane. Sunt deopotrivă afectat şi hlizit, serios şi glumeţ, fascinat şi scârbit, stupefiat şi doar atât, toate în acelaşi timp.
Serios, eu chiar intru la idei; pe la noi pe stradă umblă o vorbă populară cu valoare de sentinţă finală, care se mulează perfect pe situaţia în care te comporţi contrar obişnuinţei (zicală care, coroborată cu înfrigurarea ce mă cuprinde treptat, odată cu evoluţia în timp - de care povesteam anterior - mă înspăimântă cu adevărat): "Ai intrat în anul morţii!"
Îuliu! Deci să înţeleg că mâine-poimâine primesc rolul de moroi principal în megasuccesul "Întoarcerea morţilor vii"? Tareeeeeeeeeeeeeeeeeee... Apariţii pe revista copertei (vorba unei clasice în viaţă) paparaţat când stau pe budă; poze cu fanii - şi mai ales cu fanele; petreceri mondene, viluţe cu lac la poartă...un deliciu! Faceţi loc că vine Big Master G.! Primesc şi limuzină de servici tunată cu şoferiţă-asistentă-airbag-iepuraş? Nu de alta, da' mi-e poftă...

WAAAAAAAAAAA!!! AM PROMIS CĂ NU MAI DEVIEZ!!!!!! Vă rog frumos, aveţi puţintică răbdare cu mine...sunt şi eu mic, un biet bagabeu într-ale exprimării laconice.
No, vorbeam despre omenire. Uneori, când se aliniază planetele corespunzător şi semnul zodiacal retrogradează în casa 14, ador să mă retrag în decor şi să pun stop-cadru pe realitatea înconjurătoare.

FREEZE şi îngheaţă musca-n zbor! Apoi observ: unii se ceartă cu mişcări ample ale braţelor, alţii zâmbesc la lună; unii fac libidinos cu ochiul, alţii stau cu capetele apropiate, împărtăşindu-şi ultima bârfă; unu' îşi arată mândru ultima tabletă achiţiţionaţă, alţii încremenesc în mirare apreciativă; unii bălesc la vitrina unei cofetării, alţii îţi mângâie rutundul burţii, fericiţi că au mai decimat o duzină de şaorme. O aglomeraţie de mirosuri şi spray-uri de 38, arome de mâncare amestecate cu petice şi sclipici de firmă, cu murdărie înfricoşătoare şi culori stridente. Iz înţepător de amoniac şi alte (bio)gaze rare, fum de mici pe grătar, sudoare coclită, şlapi prăfuiţi, maieie găurite, bărbi ţepoase, capete rase, curele cu ţinte, tejghele ruginite. Gunoaie, mături, tomberoane, garduri acoperite de mucegai şi grafitti. Fum de ţigară, arşiţă, umbră, bălţi de apă cu clăbuc, înjurături, claxoane costernante în timp, smog să-l tai cu cuţitul. Clădiri masive, priviri dogoritoare, pavaj crăpat de buruieni, răsuflare tăiată. Ghiozdane cu pokemoni, covrigi calzi, hărmălaie. Tocuri finute, bijuterii strălucitoare, machiaje multicolore, fuste mulate, tricouri decoltate, muzică în căşti, plete brunete în vânt, parfum stăruitor. Mult bronz, mai multă nebunie, fluierat în vânt.

Da, îmi place să observ lumea în care trăiesc. Ea este laboratorul meu, concetăţenii sunt cobaii mei. Mi se pare foarte interesant să am o grădină zoologică, să analizez împrejurimea. Dar şi mai interesant este să examinez comportamente...mă captivează repeziciunea cu care fiecare ne schimbăm masca, în funcţie de context. Unii ar spune că asta e o dovadă de educaţie, eu i-aş spune mai degrabă ipocrizie ieftină.
Este de dorit să îţi modifici conduita în funcţie de situaţie, însă schimbarea de coordonate ar trebui să fie relativ mică, pentru a păstra bogăţia originalităţii - şi nu diametral opusă. La noi, majoritatea este o adevărată mască, o acoperire care te ajută să te integrezi atât de bine încât nu te mai înţelegi om cu persoană, nu mai poţi să-ţi faci şi tu o părere de om.

La biserică...clar, e pe bază de "Doamne" şi "Sfântă". Te-nchini cuvios la Sfânta Icoană, te rogi cu lăcrămi în ochi la Sfânta Cruce, "pupa-ţi-aş tălpile Doamne, dă-mi...", că doar se ştie că rugăciunea fierbinte şi credinţa vârtoasă mută munţii şi face orice posibil, oricât de idiot ar părea la prima vedere

Sfântul Părinte citeşte din Sfânta Carte, Sfânta Masă de pe Sfântul Covor din Sfântul Altar al Sfintei Biserici înconjurată de Sfânta Curte. Vrei să mănânci, "dac-o vrea Doamnul"; vii - "Doamne ajută", pleci - "Doamne ajută". Te apucă crampele - "Doamne ajută să găsesc la tiiiiiiiiiimpp baia". Doamne-n sus, Doamne-n jos, Doamne cu toată gura.
Aoleu, apropo! Aţi observat cum orice chestie sfântă trebuie să fi scăpat ca prin minune dintr-un incediu devastator? Indiferent că vorbim de Giulgiul din Torino (care se spune că ar fi un fals davincian), moaşte de sfinţi sau icoane făcătoare de minuni, toate au o lengendă străveche care povesteşte cum s-au salvat de flăcări la un moment dat din istorie.
Aproape că un sfânt nu mai e sfânt, dacă nu scapă de foc. Băi, ai fantasme de Simon Templer? Apari la televizor că eşti pastor minunat şi execuţi miracole în săli de teatru? Prevesteşti Apocalipsa pân-o nimereşti, în mama mă-sii??! Redai orbilor auzul şi surzilor vederea (sau invers), tutelor Hermesuri şi bogaţilor burta? Degeaba!! Te-ai scăpat de pălălaie? Nu?? Ia fugi de rezolvă situaţia şi apoi mai discutăm despre canonizare!
Proba de foc...buhuhuuuuuu.

Ieşi din Spaţiul Sacru, lepezi haina evlaviosă. Te adaptezi vremurilor. E naşpa să umbli cu sfinţenia-n gură, lumea va zice că eşti un obsedat de sectant. Prin urmare ciomăgeşti aproapele (din diverse motive deosebit de importante, care ţi-au lezat dreptul fundamental la viaţă - s-a uitat la tine mai câş, de exemplu), îi cuprinzi tot arborele genealogic trecut, prezent şi viitor într-o înjurătură trântită cu sete, bagi un semn de împăcare şi mergi mai departe.
La stadion, din nou uiţi de Doamne. Aceiaşi oameni, alte caractere. Acolo e cu încurajarea favoriţilor şi sancţionarea adversa...stai! Am zis că nu e cu Dumnezeu? Am greşit...pe stadion, Dumnezeu este cel mai prezent, uneori mai prezent ca jucătorii: "Tu-ţi Dumnezeii mă-tii, nu vezi bă, poarta? Eşti chior??Cât vrei s-o facă, cât terenul? Divă-ta ce zice, dacă n-ai simţul găurii??"
Clar, Dumnezeu este Întâiul Microbist al Istoriei.

Luat separat, fiecare comportament este în regulă. Adică...frate, e libertate şi fiecare face cum îl taie capul. Mda...dar când toate aceste atitudini le vezi la un singur individ, ce părere-ţi mai dai? Nu te apucă sila? Nu MĂ apucă sila?
Mai ieri am fost chestionat cu privire la viitorul ţării. Ai unghiuţele tăiate şi batistuţa în buzunar? Bravo, Costeluş! Atunci ia spune tu, cum crezi că va arăta ţara în care vor creşte copii tăi?
Şi atunci l-am invocat pe Domnul Atotstăpânitor, Atoateţiitor, Atoate..tot. "DOAMNE FEREŞTE! Eu, copii şi ţara asta nu au ce căuta nici măcar în aceeaşi propoziţie! Ţara asta nu are nici măcar un viitor întunecat, d-apoi unul luminos! La orice domeniu te-ai gândi, totul merge din rău în mai rău, totul regresează în paşi de dans. Dacă am lua curba lui Gauss pentru evoluţia unei civilizaţii - apariţie, apogeu şi declin, aş putea să întreb: Când a fost poporul român în perioada de glorie? Pe vremea lui Burebista, când fiecare era fiecare cu treaba mă-sii: dacii creşteau oi şi făceau bere - Cârmaciul ordonase să se ardă tot patrimoniul viticol - iar romanii construiau (alte) vii (pluralul de la "via", pentru necunoscători) şi cucereau diverse.
No, apoi s-a născut Traian cu hemoroizi la băsesc şi a pornit-o să înfăptuiască el rahatul praf. De atunci, a început declinul..."

Dar să gândim pozitiv: e bine că avem muzică! De la mine pentru tăţi-tăţi şmecherii versaţi, şefii şefilor şi baştanii femeilor: Am o casă aşa de mare şi gagica cea mai tare!
TRĂIASCĂ! TRĂIASCĂ!! TRĂIASCĂ!!!

Trecut-a tema...

Întrucât extremităţile au început deja să-mi îngheţe (O fi vreun semn? I surely hope so), ştiu că vara s-a dus şi păşesc cu cântec într-un viitor glorios, dar dificil.
Prin urmare am considerat necesar să mă aliniez tendinţelor reformiste şi să trec la grila de toamnă. Nu sunt sigur ce schimbări voi opera în programul obişnuit, dar bănuiesc că ele se vor îndrepta asupra lungimii actelor declarative...în sensul că voi încerca să fiu mai succint în exprimare; voi pune accentul pe calitate, şi nu pe cantitate - vorba unui coleg de suferinţă într-un anumit contex comparativ: mai bine scurtă şi groasă decât lungă şi subţire.
Sper să-mi iasă.

Rămăsesem dator cu o temă, unul de ţinut minte al adunării "unele sub altele" - nu am uitat, ştiu. Unii probabil ar spune că am o ţinere de minte destul de dezvoltată (am fost chiar sfătuit să-mi folosesc memoria în scopuri mai bune), dar nu e adevărat...este doar odihnită. Aşa că nu mă dau de ceasul morţii dacă mi-ai cere să-mi amintesc despre chestiunea lăsată deliberat în coadă de peşte (de nurcă, dacă preferaţi blănurile): 6 mituri false despre întâlnirile de iubire .

1."Bărbaţii plătesc întotdeauna la prima întâlnire."
Greşit! Gloria Starr (să-mi trag dacă asta n-are denumire de actriţă porno!), expert în etichete (logic), desfiinţează preconcepţia: plăteşte cel care face invitaţia. Dar cum s-a încetăţenit ca bărbatul să facă curte femeii şi nu invers* (situaţie total inadecvată şi de porc complet), ne întoarcem de unde am plecat...e că viaţa este rotundă în toate aspectele ei?
Nu ştiu despre etichete şi idei - de fapt nici nu mă interesează aspectul - dar eu prefer să ştiu dinaintea împlinirii actului care va fi situaţia. Ori tu, ori eu, ori ambii. N-am chef să merg pe ideea "las' că se ştie" şi să mă trezesc că mă ridic de la masă şi nu am bani să-mi plătesc nici măcar propria consumaţie, pentru că mintea duduii e plină de mituri şi nu de etichete(-le corespunzătoare).

2. "Nu există dragoste la prima vedere"
Greşit! "Celebra antropoloagă" (şi eu care tocmai mă pregăteam să laud jurnalistul că a nimerit-o cu genul funcţiilor, la pct 1! Cred că era "celebrul antropolog, dar în fine...poate tanti o fi fost oloagă, săraca de ea!") Helen Fisher cică bărbaţii se îndrăgostesc instantaneu când privesc o femeie frumoasă.
GREŞIT! "Instantaneu" nu e dragoste, ci doar o umilă dorinţă arzătoare de kung-fu între cearşafuri. Şi ghici ce?! Oricât ar suna de nebunesc (ya, right!), nu numai bărbaţii se întrebuinţează cu d-astea, ci şi femeile!...doar că la ele este mai simplu. În materie de sex deţin controlul; nu trebuie decât să ofere, că se găsesc târle de pretendenţi care să accepte.

3. "Femeile singure îşi dau peste cap tot programul doar ca să îl vadă pe cel de care sunt interesate."
Greşit! Aceeaşi celebră antropoloagă de mai sus ne arată de de fapt situaţie stă fix invers...doar bărbatul e disperat după pi..ţipoance, tinere fumoase şi sexy.
Hai, să mori tu! Când avem o fixaţie care nu răspunde corespunzător propriilor dorinţe, cu toţii intrăm în roşu! Dincolo de deosebirea culorii de la şosete, toţi suntem oameni, toţi, fără deosebire, ne ghidăm după aceleaşi linii directoare!
Sunt sătul până-n gât de ideea conform căreia bărbaţii-s neciopliţi în orice sens ai lua-o şi femeile-s exponate de muzeu, caprioare sfioase, intangibile prin superioritate spirituală. Căcat cu terci! Deep down (sau mai la suprafaţă), omul este o bestie, o brută, indiferent de gen, nr sau caz. Şi nimic nu poate schimba asta..

4. "Dacă un bărbat nu se arată imediat interesat de tine, înseamnă că nu te place"
Dalma Heyn, terapeută şi autoare de succes, spune că e dezastruos ca bărbatul să fie foarte insistent. Adică e bine cu stăruinţa, dar fără "foarte".
Iar eu sunt contra, ca de obicei. Un alt studiu arată că relaţiile de cuplu bazate pe o prietenie prealabilă sunt mai rezistente în timp decât cele înfăptuite pe iubire. Drăguţ, nu??
Oricum, nu dau 2 cepe degerate pe sondaje. Însă, privind în urmă, constat că, personal, am mai multe şanse să mă "îndrăgostesc" (scuze, dar nu mă trece alt cuvânt care să descrie fenomenul aşa cum este înţeles de restul lumii) de o prietenă (căreia îi cunosc deprinderile, deci pot stabili cu luciditate un anumit grad de compatibilitate; într-o relaţie întotdeauna unul o suge, deci implicarea în aşa ceva este prin excelenţă o hotărâre cerebrală, nicidecum pasională), decât de cineva agăţat prin diverse locaţii.
Desigur, aceată abordare intră în conflict cu mitul "stuck in the friend zone", dar asta este altă poveste.

5. "Pentru a cuceri un bărbat, trebuie să faci pe inabordabila"
Ups, eroare! Atitudinea distantă diminuează interesul...după cum ne învaţă Joni Mantell, psihoterapeută şi celebră consilieră în probleme de iubire.
Aha, să ştii! Dar s-a gândit cineva că atitudinea distantă poate arăta şi LIPSA INTERESULUI? La dracu', câte doctorate în domeniu îţi trebuie ca să îţi dai seama? Orice secundă de interes se vede, indiferent cum vrei tu să pari. Aşa că mitul ăsta nu are corespondent în realitate.

Şi 6. (în sfârşit, că am obosit să mă preumblu printre atâtea cretinităţi; sunt epuizat, stors de puteri, secat, sterp la idei)
Deci 6: "Nu este bine să ieşi cu cineva de la serviviu"
Asta e chiar idioţenie. Nu ştiu cât de dus cu capul tre' să fii sau ce poveşti cu prinţi tre' să citeşti ca să emani asemenea concept.
Axiomă: Relaţiile interumane se formează în colectivităţi, nu în pustnicie. Nu există nimic prestabilit, doar situaţii de conjunctură.
Ceea ce înseamnă că da, sunt şanse foarte mari să apară "ieşiri" (şi "intrări") când aparţii de un grup, orice natură ar avea el. Toată chestia e să nu amesteci afacerile cu plăcerea, după cum ar spune un personaj de film.

*Păi bine, bine..dar cum procedează o domnişoară căreia i-a căzut cu tronc un Făt-Frumos din proximitate, dacă e naşpa să facă primul pas?
Simplu: îl face, dar fără a crea impresia asta; dă de înţeles. Trimite semnale, care sută-n mie sunt primite şi interpretate. Dacă interesul este reciproc, knight-ul in shinning armour va acţiona corespunzător. Dacă nu, ghinion. Life's a shit, in every aspect.

La zi de sărbătoare, mecanism decizional

Pentru că ai un loc rezervat p-aci prin împrejurimi...

Mă gândesc la momentul acesta de vreo săptămână şi tot nu reuşesc să mă prezint acceptabil - habar n-am ce-i cu mine!
Trebuie să fac nişte urări. Trebuie să spun ceva special, excepţional, care să nu cadreze pe conformitatea în care se zbate lumea actuală. Eşti excepţia care confirmă regula, deci eu trebuie să spun ceva diferit, cu totul pe invers, care să confirme şablonarea actuală. Dar ce? Urări de bine, succesuri la studioşenie, sănătate, bucurii, împliniri...d-astea de care auzi în fiecare an. E bine??
Nu ştiu, tocmai de aceea mă gândisem să nu mai spun nimic. Ştii deja. Însă cumva, asta nu e de ajuns. Şi eu ştiu că planeta e rotundă, dar o călătorie în jurul lumii ar fi ceva..wow!

E clar că aşa nu merge. Vorbele nu-s de ajuns, aşa că m-am gândit să-ţi dau ceva...şi iar m-am proptit în veşnica întrebare: CE? Am resursse nelimitate de prostie şi timp, însă, ca să-l parafrazez pe Mr. E., despre timp nu-s chiar atât de sigur.
Hahahahaha...ar fi o fază! Luat separat, fiecare dar are binecuvntările lui: naivitatea îţi va crea o stare de fericire, de ignorare. Te vei detaşa de murdăriile cotidiene, vei pluti aiurea, într-o altă dimensiune. Va fi ca şi cum te-ai trata cu etnobotanice, dar fără a suferi efecte secundare. Oooooo...relaxation, sweet relaxation! Indiscutabil, ai nevoie de aşa ceva!
De cealaltă parte, timpul...toţi avem nevoie de timp! Judecînd după apucăturile tale total nesănătoase, cred că ţi-ar trebui vreo...10 - chiar 15 ore în plus pe zi. Asta înseamnă să dormi ca un om, să mânânci - ai ghicit: tot ca un om, să te mai plimbi pe ici-pe colo..chestii din astea obişnuite. Adică no, măcar să apuci să mai vezi şi tu soarele, cântecul de păsărele, iarba, copacii and stuff (ai prins ideea, nu?). Şi faza mişto e că beneficiezi de aceleaşi avantaje ca ale..ignoranţei, doar că nu te cufunzi în ea, ci o biruieşti.
Categoric, timpul îţi este cel mai folositor.

Uite, hai să-ţi zic cum rezolvăm - dar rămâne între noi, asta. Eu înaintez o cerere la Atotputernic ca să îţi mărească ziua la 35 de ore şi până mi se aprobă îţi fac o cântare tradiţională:

THE IRISH ROVERS - Drunken Sailor

Asculta mai multe audio diverse

La mulţi ani, dragă!

P.S.: Cred că am greşit embedu'...sorry, ma bad! (ai muncit tu şi m-am îmbătat eu...)

Pune mâna pe tort şi bagă distracţie, că restul va urma negreşit!
IIuuuuuuuuuuuuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Ura! Ura! Ura!
And...Bis!Let's do that again!



P.P.S.: N-am mai pus dedicaţia, CĂ SE ŞTIE!!
"Trei crai vin din depărtare, două mâini copilul are, UNA ESTE LUNA"....vorba cântecului