"O fată de 12 ani din India s-a sinucis pentru ca organele sale să fie prelevate și donate fratelui și tatălui său, grav bolnavi, conform Times of India."
www.b1.ro
AM REUŞIT!!
După lupte seculare care au durat milenii întregi, am rezolvat vestitele dileme existenţiale ale umanităţii:
Cine suntem?? În puii mei, d-aia s-a inventat buletinul! Nu mai ştiu cine sunt, îl scot şi belesc ochii la el! Întrebare întrebătoare: şi dacă îl pierd, ce fac?? O copie (apriori, de preferinţă), că s-a inventat şi xeroxul!
De unde vin?? Din ciocul berzei! Sunt rezultatul împerecherii chimice între 2 tipuri de cromozomi...sau a pătrunderii yang-ului în sălaşul yin-ului, dacă se digeră mai bine exotismul filosofic.
Unde mă duc?? Naşterea e primul pas spre moarte, deci bănuiesc că ar trebui să fii retardat ca să mai întrebi aşa ceva!
Deci sunt bun, sau sunt bun? Ce n-a putut penetra Socrate, Platon, Aristotel, Yang Ţî, Lao Kun, Mao, Tao, Kao, Bao şi restul clicii de înţelepţi, eu am desluşit dintr-o singură trăsătură de pix. Simplu şi eficient, scurt şi la obiect.
Obosit de atâta gândit, am luat primul dvd care mi-am picat în mână şi am purces să-l vizionez:
După lupte seculare care au durat milenii întregi, am rezolvat vestitele dileme existenţiale ale umanităţii:
Cine suntem?? În puii mei, d-aia s-a inventat buletinul! Nu mai ştiu cine sunt, îl scot şi belesc ochii la el! Întrebare întrebătoare: şi dacă îl pierd, ce fac?? O copie (apriori, de preferinţă), că s-a inventat şi xeroxul!
De unde vin?? Din ciocul berzei! Sunt rezultatul împerecherii chimice între 2 tipuri de cromozomi...sau a pătrunderii yang-ului în sălaşul yin-ului, dacă se digeră mai bine exotismul filosofic.
Unde mă duc?? Naşterea e primul pas spre moarte, deci bănuiesc că ar trebui să fii retardat ca să mai întrebi aşa ceva!
Deci sunt bun, sau sunt bun? Ce n-a putut penetra Socrate, Platon, Aristotel, Yang Ţî, Lao Kun, Mao, Tao, Kao, Bao şi restul clicii de înţelepţi, eu am desluşit dintr-o singură trăsătură de pix. Simplu şi eficient, scurt şi la obiect.
Obosit de atâta gândit, am luat primul dvd care mi-am picat în mână şi am purces să-l vizionez:
Fără efecte speciale, roboţi din viitor, apărători universali sau stiluri de luptă dispărute în zorii istoriei şi reînviate graţie unui Chosen One profeţit de specialiştii avizaţi, filmul spune povestea unui om care a pierdut orice raţiune de a fi şi a şapte vieţi care trebuie să fie salvate, cu orice preţ.
Nu mă apuc să fac recenzii, pentru că nu-mi stă mintea chiar la asta; oricum, părerile sunt împărţite şi nu mă simt dator să îndemn pe nimeni să-l urmărească. Mai ales că, după opinia unora, pelicula este un afront grav adus religiei şi lui Dumnezeu, pentru că instigă la sfărămarea miracolului de a trăi, în favoarea egoismului personal. Viaţa este o minune de Sus, o binecuvântare care trebuie folosită în folosul sufletului, cel mai important dar pe care îl primim. Nu este de datoria noastră a-l refuza sau a-l returna...Aşa ne învaţă principiile religioase.
Religia...Religia a apărut din neputinţa omului.
Dorinţa este nemărginită, putirinţa este doar o flegmă într-un ocean. Ce nu putem duce la bun sfârşit ne aşteptăm să îl înfăptuiască o entinate supranaturală, fără margini în grandoare, iubire şi forţă. Divinitatea este dincolo de înţelegerea umană, pur şi simplu este. Credinţa trebuie acceptată, nu cercetată. Practicată, nu înţeleasă... conform folclorului de băbisme mioritice.
Însă, comparînd o poveste imaginară cu o întâmplare reală, nu mă pot abţine să nu încerc să lămuresc nişte aspecte....blasfemii, desigur. Gândul nebunului, la marginea drumului; uneori chiar a pământului. De ce mi-oi ocupa mintea cu tâmpenii din astea?? Încerc oare s-o scot din hodina cânelui, ca să nu se împută?? Nu ştiu sigur; cert este că întotdeauna am întrebat şi întotdeauna o voi face, pentru că încă mă proptesc în aceleaşi 2 cuvinte care mă îmboldeau să aflu motivul pentru care iarba este verde şi cerul este albastru. DE CE??
Biserica spune că trupul este Templul lui Dumnezeu, prin urmare nu este îngăduit omului să-şi facă nici cel mai mic rău sieşi, sau aproapelului. Şi totuşi, în timpul Războaielor Sfinte, oamenii au murit cu tonele. Eretici, păgâni care nu meritau să trăiască în primitivismul lor dacă nu-ţi modificau fondul spiritual. În fine, asta a fost acum multe sute de ani, omenirea încă nu era civilizată. Se mestecau aceleaşi ideologii înalt moralizatoare, însă rasa umană se zbătea în rudimentarism precoce. Acum...pfuai de mine şi de mine...acum suntem numai nişte intelectuali preocupaţi de imaterial, suntem nişte profunji chinuiţi de abstractizări iubiriatice. Acum suntem la apogeul evoluţiei, un record absolut al forţei creatoare. Acum avem cea mai rectilinie (şi uniformă) conduită religioasă din câte se găsesc prin galaxie. Ura! Ura! Ura!
Chiar aşa?? Ce-mi place când cineva găseşte cele mai idioate căi de a se scoate...ador asta. Dar mă şi enervează la culme!
Hai să o iau altfel: de ce există copii care se nasc cu diferite defecte?? Dacă viaţa este ceva atât de extraordinar şi corpul este casa ei, ce Dumnezeu e ăla de te trimite într-o existenţă de chin, cu un lăcaş ruinat pe ici-pe colo, dar te pune să ai grijă de el ca de ochii din cap?? Te pedepseşte că ai chinuit pisici şi ai ologit muşte, rupîndu-le aripile; ai făcut tu ceva, că degeaba nu te ciomăgea Domnul. Cu un singur comentariu: te naşti aşa, nu ai timp să faci prostii...din moment ce teologia creştină nu acceptă reîncarnarea. Cum pălăria calului se întâmplă asta?
Aaaa, nu, nu, nu, stai că e greşit! Sunt pedepsiţi părinţii păcătoşi, prin urmare Providenţa, în bunătatea ei fără margini, le dă copii stricaţi. Ok, no problem. Dar de Dumnezeu e ăla de pedepseşte un nevinovat îngeraş (cică aşa-s copii când ies în lume) pentru altcineva?? Unde pana mea e moralitatea în asta, unde e dreptatea şi justeţea divină?? Dacă n-aş şti, mie mi se pare o abordare mafiotă! Numai interlopii îi crapă capu' lu' fi-tu dacă tu ai datorii şi nu le returnezi la timp! Mai tipseşte să-ţi trăznească maşina şi gata, ne-am liniştit!
Apoi: tot biserica ne spune că nu este dragoste mai mare decât aceea de a-ţi da viaţa pentru aproapele tău.
Şi atunci, de ce sunt condamnate cu atâta încrâncenare sacrificiile supreme, fie ele într-un film sau reale?? Ce se întâmplă cu fata din India, după doctrina religioasă? Şi-a făcut cel mai mare rău de pe lume, deci trebuie renegată cu totul. Ptiu, piei Satană, bagă 3 cruci şi-o mătanie pioasă! Clar, era sub stăpânire necurată, sufletul ei este damnat pe vecie. O s-o ardă focul Gheenei, o să se dizolve în chinurile Iadului. ÎNSĂ, fapta a fost făcută din dragoste (satisfacerea eului interior, adică egoism - dar aici intervin propriile mele păreri şi deraiez din subbiect)! Na, ia-o p-asta! Ce mai faci acu'?? Ce scrie prin cărţi?? Nu ştim, sigur că nu ştim...Dumnezeu e mare, Dumnezeu e tare, treaba Lui! Nu ne băgăm noi nasul unde nu ne fierbe oala! A, da...plus că pe noi nu trebuie să ne intereseze chestii d-astea; este peste puterea de aprofundare a oricărei fiinţe vii.
Mda...sigur, sigur!
Hai că ar trebui să închei; m-a luat valul şi cine ştie ce mai spun. Sigur va fi ceva oribil, care să-i deranjeze pe sensibili până la fibră...mereu se întâmplă aşa. Apoi mă trezesc că vine şi Dumnezeu să-mi tragă scara de sub picioare când mai aspir la câte-o păsărică de pe vreo cracă mai înaltă. Atunci pic şi-mi rup gâtul - pedeapsa binemeritată pentru ce am scris aici.
Nu, aşa ceva nu trebuie să se întâmple! Deci gata...până data viitoare.
Nu mă apuc să fac recenzii, pentru că nu-mi stă mintea chiar la asta; oricum, părerile sunt împărţite şi nu mă simt dator să îndemn pe nimeni să-l urmărească. Mai ales că, după opinia unora, pelicula este un afront grav adus religiei şi lui Dumnezeu, pentru că instigă la sfărămarea miracolului de a trăi, în favoarea egoismului personal. Viaţa este o minune de Sus, o binecuvântare care trebuie folosită în folosul sufletului, cel mai important dar pe care îl primim. Nu este de datoria noastră a-l refuza sau a-l returna...Aşa ne învaţă principiile religioase.
Religia...Religia a apărut din neputinţa omului.
Dorinţa este nemărginită, putirinţa este doar o flegmă într-un ocean. Ce nu putem duce la bun sfârşit ne aşteptăm să îl înfăptuiască o entinate supranaturală, fără margini în grandoare, iubire şi forţă. Divinitatea este dincolo de înţelegerea umană, pur şi simplu este. Credinţa trebuie acceptată, nu cercetată. Practicată, nu înţeleasă... conform folclorului de băbisme mioritice.
Însă, comparînd o poveste imaginară cu o întâmplare reală, nu mă pot abţine să nu încerc să lămuresc nişte aspecte....blasfemii, desigur. Gândul nebunului, la marginea drumului; uneori chiar a pământului. De ce mi-oi ocupa mintea cu tâmpenii din astea?? Încerc oare s-o scot din hodina cânelui, ca să nu se împută?? Nu ştiu sigur; cert este că întotdeauna am întrebat şi întotdeauna o voi face, pentru că încă mă proptesc în aceleaşi 2 cuvinte care mă îmboldeau să aflu motivul pentru care iarba este verde şi cerul este albastru. DE CE??
Biserica spune că trupul este Templul lui Dumnezeu, prin urmare nu este îngăduit omului să-şi facă nici cel mai mic rău sieşi, sau aproapelului. Şi totuşi, în timpul Războaielor Sfinte, oamenii au murit cu tonele. Eretici, păgâni care nu meritau să trăiască în primitivismul lor dacă nu-ţi modificau fondul spiritual. În fine, asta a fost acum multe sute de ani, omenirea încă nu era civilizată. Se mestecau aceleaşi ideologii înalt moralizatoare, însă rasa umană se zbătea în rudimentarism precoce. Acum...pfuai de mine şi de mine...acum suntem numai nişte intelectuali preocupaţi de imaterial, suntem nişte profunji chinuiţi de abstractizări iubiriatice. Acum suntem la apogeul evoluţiei, un record absolut al forţei creatoare. Acum avem cea mai rectilinie (şi uniformă) conduită religioasă din câte se găsesc prin galaxie. Ura! Ura! Ura!
Chiar aşa?? Ce-mi place când cineva găseşte cele mai idioate căi de a se scoate...ador asta. Dar mă şi enervează la culme!
Hai să o iau altfel: de ce există copii care se nasc cu diferite defecte?? Dacă viaţa este ceva atât de extraordinar şi corpul este casa ei, ce Dumnezeu e ăla de te trimite într-o existenţă de chin, cu un lăcaş ruinat pe ici-pe colo, dar te pune să ai grijă de el ca de ochii din cap?? Te pedepseşte că ai chinuit pisici şi ai ologit muşte, rupîndu-le aripile; ai făcut tu ceva, că degeaba nu te ciomăgea Domnul. Cu un singur comentariu: te naşti aşa, nu ai timp să faci prostii...din moment ce teologia creştină nu acceptă reîncarnarea. Cum pălăria calului se întâmplă asta?
Aaaa, nu, nu, nu, stai că e greşit! Sunt pedepsiţi părinţii păcătoşi, prin urmare Providenţa, în bunătatea ei fără margini, le dă copii stricaţi. Ok, no problem. Dar de Dumnezeu e ăla de pedepseşte un nevinovat îngeraş (cică aşa-s copii când ies în lume) pentru altcineva?? Unde pana mea e moralitatea în asta, unde e dreptatea şi justeţea divină?? Dacă n-aş şti, mie mi se pare o abordare mafiotă! Numai interlopii îi crapă capu' lu' fi-tu dacă tu ai datorii şi nu le returnezi la timp! Mai tipseşte să-ţi trăznească maşina şi gata, ne-am liniştit!
Apoi: tot biserica ne spune că nu este dragoste mai mare decât aceea de a-ţi da viaţa pentru aproapele tău.
Şi atunci, de ce sunt condamnate cu atâta încrâncenare sacrificiile supreme, fie ele într-un film sau reale?? Ce se întâmplă cu fata din India, după doctrina religioasă? Şi-a făcut cel mai mare rău de pe lume, deci trebuie renegată cu totul. Ptiu, piei Satană, bagă 3 cruci şi-o mătanie pioasă! Clar, era sub stăpânire necurată, sufletul ei este damnat pe vecie. O s-o ardă focul Gheenei, o să se dizolve în chinurile Iadului. ÎNSĂ, fapta a fost făcută din dragoste (satisfacerea eului interior, adică egoism - dar aici intervin propriile mele păreri şi deraiez din subbiect)! Na, ia-o p-asta! Ce mai faci acu'?? Ce scrie prin cărţi?? Nu ştim, sigur că nu ştim...Dumnezeu e mare, Dumnezeu e tare, treaba Lui! Nu ne băgăm noi nasul unde nu ne fierbe oala! A, da...plus că pe noi nu trebuie să ne intereseze chestii d-astea; este peste puterea de aprofundare a oricărei fiinţe vii.
Mda...sigur, sigur!
Hai că ar trebui să închei; m-a luat valul şi cine ştie ce mai spun. Sigur va fi ceva oribil, care să-i deranjeze pe sensibili până la fibră...mereu se întâmplă aşa. Apoi mă trezesc că vine şi Dumnezeu să-mi tragă scara de sub picioare când mai aspir la câte-o păsărică de pe vreo cracă mai înaltă. Atunci pic şi-mi rup gâtul - pedeapsa binemeritată pentru ce am scris aici.
Nu, aşa ceva nu trebuie să se întâmple! Deci gata...până data viitoare.
