duminică, 31 octombrie 2010

De ce mi-e scârbă de naţia asta? (partea I)

Tot aud că nu e noastră că ne naştem într-un anumit loc. Bine, bine, dar eu întreb: a cui este vina? Cine ne urăşte atât de rău încât ne-a aruncat în cloaca asta, la fel cum ai arunca nişte hârtii la coşul de gunoi? Cine îşi bate joc de ideea de viaţă încât ţine pe faţa pământului asemenea scursuri de primate debile?
O prietenă îmi spunea că iubesc România la fel de mult cât iubeşte Solcanu organele genitale feminine. Poate are dreptate, poate nu are dreptate. Cert este că:
- chinezul Yu Zhenhuan este cel mai păros om din lume. Acesta suferă ode o boală rară(atavism - tendinţa organismului de a se întoarce la originile ancestrale), părul acoperind 96% din suprafatţa corpului.
Urăsc România pentru că este o maladie omniprezentă, care te face să te întorci la originile preistorice, care te îndobitoceşte. Nu te umple de păr ci îţi reduce umanitatea la insticte primare, îţi modifică acea fibră internă şi te întoarce la stadiul de bestie. Te dezumanizează, pentru că aici doar instinctele primare contează. De cele mai multe ori chiar şi acestea sunt greu de satisfăcut, aşa că lupta este acerbă şi continuă.
Ne dăm credincioşi, sărutăm pioşi diferite moaşte pline de cruci, dar când aproapele se interpune între noi şi o bucată de salam, este călcat în picioare fără milă.




România este mai rău ca o junglă smintită, pentru că şi în junglă este o lege. Aici nu este nimic, doar hău, negură şi disperare. Aici funcţionează principiul "mănâncă sau vei fi mâncat, omoară sau fi omorât". Nu ai prieteni, nu ai familie. Darwinism în cea mai pură formă a sa, care întunecă celelalte simţuri şi trezeşte la viaţă doar reflexele primordiale. Eşti slab, crăpi în chinuri; nimeni nu te vrea, nimeni nu îţi va simţi lipsa. Te mulezi pe nevoile societăţii, îşi duci mai departe sămânţa blestemată.
- urăsc România pentru că aici nu mai contează valoarea şi munca, pentru că se preamăreşte grotescul. Doar asta ne mai ridică din amorţeala zilnică.
Orice talent este terfelit prin noroi sau batjocorit şi aruncat în uitare, în timp ce piticii porno, curvele siliconate şi chiloţăreala abjectă sunt urcate pe piedestal şi elogiate în faţa naţiunii. Mintea ne este umplută de pipiţe care se cred mari divenii şi se postează în ipostaze sexy pe internet, lângă peretele plin de icoane, combina pe afişajul căreia e musai să se vadă Guţă cu Salam şi volumul dat la maximum şi patul alandala, pe care tronează chiloţi şi şosete jegoase, fără număr-fără număr-fără număr.
Poporul ăsta retardat nu mai are onoare, nu mai are demnitate, nu mai are ruşine. Artiştii de altădată mor în mizerie, mâncaţi de viermi şi şobolani. Cei care nu acceptă soarta asta mizerabilă se dedau la singurul lucru care te mai poate aduce în lumina reflectoarelor şi îţi pot oferi o pâine: exhibiţionismul şi industria porno.
"Ce e frumos, şi lui Dumnezeu îi place"; "Domnişoarele fragede ne fac să ne simţim vânoşi şi să ne clocotească sângele-n vene". Aşa se scot unii, când bălesc la pozele din reviste şi se folosesc de puştoaice care nici măcar nu au terminat liceul. Dar cine se poate excita în faţa unor poze în care actorii principali sunt nişte oameni care îţi pot fi părinţi sau bunici? Ce minte dementă poate accepta un asemenea hal de decădere, ca apoi să se laude cu ea prin colorăciuni mondene?? Cine este în stare să ceară o monstruozitate ca aceasta? Opinia publică. O opinie publică bolnavă, descărnată de tot ce înseamnă respect.
- în 1948 se adopta declaraţia universală a drepturilor omului. Urăsc România pentru că la ograda mioritică, nu ai nici un drept, fie el fundamental sau de suprafaţă. Dreptul la viaţă se transformă în dreptul la moarte...deşi până şi ăsta a devenit aproape imposibil, pentru că o înmormâtare costă de te usucă (pe tine ca şi cadavru, dar mai ales pe cai care trebuie să se achite de îndatoririle tradiţiei). Aici, unii se nasc mai egali ca alţii, sau dacă nu se nasc, devin. Dreptul la fericire este un concept inexistent - nu degeaba românii sunt cea mai tristă naţie din U.E. -, libertatea se reduce la dreptul de a munci pentru un slinos împuţit 16-17 ore pe zi, pe 400 de lei pe lună. O formă modernă de sclavagism, din moment ce dar nu mai contează. Omul este doar o unealtă care se poate înlocui. Nimic mai mult.
- urăsc România pentru lipsa de perspective pe care o oferă din plin.
Nu poţi să îţi faci planuri de viitor, pentru că viitorul nu există. Nu poţi gândi în perspectivă, pentru că nu există nici o perspectivă. Aici există decât "acum", pentru că mâine s-ar putea să nu mai exişti. Faci greva foamei ca să îţi arăţi revolta...apoi te dai bătut şi renunţi de unul singur, sau mori cu dreptatea în braţe. O durere în cur este rea, pentru că nu-ţi mai poţi lipi curul lălâu de un scaun capitonat; de viaţa ta însă nu este nimeni interesat, pentru că nu exişti. În loc să faci pe martirul şi să îşi îndese alţii ser fiziologic şi nutrienţi în vene, pune dracului mâna şi participă activ la rezolvarea problemelor! Tot tu eşti de vină şi tragi ponoasele pentru impotenţa altora.
- urăsc România din ficaţi, pentru viaţa lipsită de sens pe care o are orice om obişnuit, trăitor pe aceste meleaguri. Acum câteva sute de ani, maximul pe care ţi-l puteai dori era să te căsătoreşti cu odrasla primarului sau a preotului, care aveau o zestre mai acătării. În zilele noastre nici măcar asta nu mai există, pentru că "divorţurile de criză" au explodat în toată splendoarea lor.
Într-o vreme se vorbea de creşterea natalităţii, însă cum mai poţi întemeia o familie când singur, abia te târăşti de pe azi pe mâine? Faci puradei ca să ţi-i crească statul - adică participi activ la înmulţirea cerşătorilor de la colţuri de stradă? Cum îţi mai poţi asuma vreo responsabilitate în ciuma asta de plaiuri, când nu mai există nimic altceva decât propria supravieţuire?

- va urma -

joi, 28 octombrie 2010

Cronica unui poliglot: Unde-i educaţie nu-i tocmeală

Guvernul s-a asumat într-o nouă lege a educaţiei (învăţământul românesc s-a schimbat de vreo 150 de ori în ultimii 10 ani, deci chiar era necesară o nouă modificare), care vine cu noutăţi ce "vor schimba din temelii educaţia românească".
Una din prevederile noului program educaţional este aceea că geografia şi istoria se vor preda în limba maternă a minorităţilor. Foarte frumos gestul, nimic de zis.
Ador partea legislativă: un gras îşi fleşcăie curul pe un scaun şi ridică degetul la comandă, când trebuie să voteze. Desigur, uneori comanda este greşită şi încrăvăţatul ia ţeapă şi greşeşte, dar astea sunt riscurile meseriei; în principiu cam ăsta ar fi mecanismul. Eu vreau, însă, cu partea practică! Vreau mecanismul de aplicare a legii! Hai cu egalarea, băieţi, că o luăm pe coajă!!

La maghiari şi ţigani este uşor că avem un căcălău cu vârf de dintr-ăştia. Procesul de predare a materiei se face destul de simplu. Comunităţile tătăreşti sunt ceva mai reduse; teoretic, aici ar cam fi o problemă din moment ce tătarii nu au limbă natală oficială. Totuşi, din câte ştiu, urmaşii lui Genghis Khan folosesc, în marea lor majoritate, limba rusă - deci şi în acest caz guvernanţii se scot uşor, pentru că se mai găsesc profesori care să ştie rusa.
Dar ce te faci în cazul comunităţilor de chinezi? Stau în România, deci au dreptul să li se predea în limba de baştină. Nu că vreau să cobesc.... dar cam câţi profesori sunt în stare să predea istorie în mandarină sau cantoneză?

Ultima dată când verificasem, prin ţărişoară mai trăiau şi ceva indieni (din India, nu pieile-roşii care le vedem prin filmele cu cowboys). Limba oficială a Indiei este hindi, dar în ţară se vorbesc peste 1600 de dialecte diferite. Ce te faci în acest caz? Copilul nu ştie hindi, engleză nu a fost lăsat să înveţe pentru că părinţii sunt naţionalişti înrăiţi şi dezavuează total civilizaţia anglofonă, deci conform legii trebuie să îi predai taman în graiul nativ. Cum nimereşti un profesor de geografie care să cunoască fix dialectul vorbit în regiunea unde s-a născut respectivul puradel? Dacă unul provine din sud-estul ţării şi vorbeşte tamil, iar altul născut puţin mai la nord, o arde cu talent în telugu?
Şi dacă ai o clasă de 25 de elevi (conform legii) originari din districte diferite, pe unde mai scoţi cămaşa? Chemi o armată de lingvişti, ca să ţii o simplă oră de curs?

miercuri, 27 octombrie 2010

Senzaţional nu-i destul. Fi cool!!

Azi se votează moţiunea.
După părerea mea, nu trece.
Dar am o fantezie de căpătâi: de dragul conversaţiei, să zicem că trece. Ura, ura, mafioţii au plecat! Mulţimea e-n delir şi aplaudă frenetic. Fericire, destrăbălare maximă.

Ar fi bestial de mega-tare să vină apoi Împăratul Luminat şi să le rupă gura la toţi, arătînd că el e cel mai cârmuitor de cârmuitor tătic care să există pe lume, sexy mother fucker-ul Românicii: "Mdaaaa. Guvernul Boc a picat. Noul prim-ministru desemnat este...(tobele duruie înnebunite, unghiile roase sar în toate părţile)...Unicul, Necurmatul, Irefutabilul, Magnificul Curlingău*... EMIIIIIILLL BOOOOOOC!!!! (fără număr, ca să nu ne încurcăm şi-apoi să iasă vorbe la proces)"

Tare, sau ce?
De s-ar întâmpla asta cred că...nu ştiu, dom'le, nu ştiu ce-o să fac pân' la coadă! Nu ştiu, nu ştiu, cre' că nu ştiu, cred că o să...nu ştiu! Probabil că o să...nu ştiu!

* practicant de curling - sport scoţian apărut in sec. XVI; pentru Boc, probabil ar fi fost mai corect termenul de "băslingău", dar aş fi denaturat complet sensul, plus că nu pot vorbi chiar aşa urât despre domnul prim-ministru.