luni, 4 mai 2009

Muncitorii a petrecut…



Motto:
“Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicînd un picioruş,
Dar de-acuş, s-a isprăvit…”
[G. Topârceanu – Balada unui greier mic]


Auuuuuuuuu, via-ţa meeaaaaaaaaaaaaaaaa…Tare-s mic şi necăjit…
Cam aşa se văitau “tinerii doritori de distracţie”, ieri spre seară…când mini-vacanţa de 1 Mai Muncitoresc (sau mai degrabă…“1 Mai Băutoresc”) era pe sfârşite. Ţi se rupea cordul când vedeai ”mândria ţărişoarei ăsteia” cu lacrimi cristaline în ochi, oftînd din toţi rărunchii după petrecerea nebună căreia trebuia să îi facă cu mâna, de “tai-tai”…
Au băut ca descreieraţii; au sărit peste focul de tabără, ca nişte adevăraţi Robinsoni zgândăriţi de o întreagă oaste de limbrici; au privit, cu ochii băloşi şi…bicepşi întăriţi la onduleurile de râme decapitate ale “pipiţelor stră-stră-stră....-lucitoare” de cartier; s-au bestializat pe tempo-ul retardat al behăielii de oaie constipată care cică e mult râvnitul de “Imn Turistic*”; s-au jucat baschet, fotbal, şotron, alergatea şi pititea, cu ocazia Sărbătorii Tineretului…A FOST UN VIS SUPER-FAIN DE COOL ŞI MEGA-CAŞTOC DE BETON-ARMAT!!!! Dar, ca orice vis frumos, odată şi-o dată trebuie să se “gate”...Aşa că junii şi junele s-au bulucit ordonat ca un “cârd” de joiane alergate de curfutiţe, spre fabuloasele gări şi ultramodernele şosele ale patriei…Înghesuiţi ca nişte sardine bete în vagoanele jigărâte ale trenurilor, sau aliniaţi ca viermii la rahat (turcesc, din nou) pentru autostop, “tinerii doritori de distracţie” reveneau încet-încet, la titulatura de “tineri-şi-atît”. Au lăsat în urmă plajele, locul atâtor minunăţii de jocuri amuzante şi al unor beţii “ca la mama acasă”, au uitat de munţii de gunoaie si jeg care au crescut “ca prin minune” taman pe locul de campare, şi au plecat la “căşile” lor…(acum este faza cu degetul acuzator care se leagănă lent, în ritmul cuvintelor “Ă-O-LI-CĂ VOR FI SPUŞI!” – sau amendaţi măcar)
De partea cealaltă a emisferei proletare, adică la munte, a fost la fel. Pe potecile asfaltate (intitulate pompos “şosele”) nu aveai loc să arunci un ac! Muncitorimea (cam “afumată”) se întorcea la muncă; HE-HE-HEEEE…dar nu în efectiv complet: pe o pajişte, o bunicuţă încă se balansa pe ritmuri lăutăreşti, urlînd în gura-mare că ea vrea să se distreze! Nu simţea frigul, nu simţea reumatismul…pentru că era prea ocupată cu bălăngăneala şi cu privitul la specimenul atroce de mascul de alături, care molfăia “micişorii tresăltători” chiar de pe grătarul din dosul “Zambilicii” de Dacie…
“OFFFFFFFFFFFF…CE FRUMOS A FOST TOTUL!”

A fost minunat! Dar necazul e că…”a fost”. Turma nesfârşită a bolizilor “şucăriţi” de plinătatea fitzelor revenea în pas de “melc defilator” la Românica reală: la cocalarii idioţi netezi de gelaţi pe creier, dar laţi în guşă, care îţi lipesc sigla căluţului cabrat pe o Dacie, spre invidia duşmanilor…la guvernacii aburitori şi nesimţiţi, care îşi asumă cu nonşalanţă (şi plini de umilinţă) rahaturile care le-au votat în toamnă (pe vremea când se trăia “ca în sânul lui Avram”, în ritmul duduielilor Economiei, fără criză şi boleşnţe animale)…la gripa care, dacă ar năvăli peste milioanele de porci şi “poarce” care sălăşluiesc pe la noi, ar lăsa tărişoara nelocuită…la soferii dansatori, sau numărători de “lovele”, care intră apoi sub primul camion…la viaţa noastra fără rost, de zi cu zi.

* Com tu Rumeinia, dă (l)end of chois, dacă îndepliniţi doua condiţii foarte mportante:
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.
- sunteţi proprietar al unui aparat de teleportare care să vă ajute să ajungeţi în locurile dorite, fără a trece prin găocile mizerabile de aeroporturi ale patriei, sau prin calvarul cratelelor din şosele.

Aşa că, dragi străinezi, vizitaţi a opta minune a lumii antice! Statuile de Aur ale imbecilităţii crâncene, Grădinile Suspendate pe turnuleţe ale maneliştilor “de clasă”, Biblioteca din Pivniţă, Colosul de aur de la turci din Templul lui Adilus…ŞI MULTE ALTELE!
COME TO ROMANIA!

vineri, 1 mai 2009

Muncitorii petrece...



UNU MAI MUNCITORESC...BAGĂ, FRATE, CU DISTRACŢIA!!!!!!Cam aşa s-a petrecut norodul, de Sărbătoarea Internaţională a Muncii...Nişte obsedaţi buşiţi de debileală, care flutură din labe, urlă şi se scălâmbă ca descreieraţii, pentru că ei se distrează!
Nebunia a început încă de aseară, în gări; acestea “au fost luate cu asalt de sutele de tineri dornici de distracţie”, iar garniturile cu destinaţia “Mare” au fost neîncăpătoare! Claie peste grămadă, ca nişte sardine închise ermetic într-un degetar sau ca un ciorchine de muşte pe un rahat (turcesc), cocârjaţi de bagaje (dar cu chef de distracţie), aceştia au pornit urlînd spre Nisipurile de Aur ale Mămăiţei. Dar nu mai contează!!! Eşti tânăr cu distracţia în sânge, deci…nici un sacrificiu nu e prea mare pentru a pentru a-şi călări fufa din dotare la “lapte gros”, în mijlocul pretenarilor cu nasul roşu de bere (care curge în valuri, pentru că e distracţie BEEEE-TOOO-NĂĂĂĂ!!!!). Halba “răsare şi străluce” ca soarele, lumea este mai colorată şi mai vie…Nu există veselie fără idioţi fleoarţă de beţi care zbiară şi îşi aruncă degetele în slava cerului, fără avalanşele de mici cu garnitură de suc de malţ şi fără destrăbălatele are îşi bâţâie organismul, acompaniate de zdrăngăneala din boxe.
Nu mai eşti tănăr? Eşti doar un boşorog burtos, dar cu chef de distracţie nebun? Jos textila, şi fuga în parcuri! Nici un mic nu este mai divin decât acela fript pe “ritme” de Salami de Aur, Vijelii de Parizer şi Belciuge de Platină! Grăsimea se revarsă veselă pe lângâ slip, micul tresaltă pe grătar, bucătarul se bălăngăne vesel, afumat puţin de mirosul îmbătător al fripturii stropite cu tări…E rost de distracţie, frăţioare!
La o asemenea petrecanie, “Autorităţile Statului” nu puteau sta cu mâna în cur…Boii tre’ să aibă pe cine să voteze la alegeri, şi totul trebuie gândit din timp! Iar nebunia de Ziua Muncii era un prilej numa’ bun…aşa că HAIDEŢI NĂROZILOR LA MÂNCARE PE DE-A MOACA!!!! Şi electoratul, ascultător, a percutat imediat; “băbuţi” şi “mămăici”, grăsani şi tineri (ăia care nu au avut finanţe ca să rupă marea în două, de atâta desfătăciune), cu toţii şi-au “dat omor” pentru bonul miraculos care îţi garanta un loc la “halirea pe ochi frumoşi”.Apoi, veseli, cu micul (care acum era mic-micuţ, mânjit de muştar şi bale) într-o mână şi berea în cealaltă, rânjeau anemic şi strâmb la “tlivizor”. Noroc cu ploaia, care a intrat ca lupul între oi şi a răspândit ceata de “petrecăreţi”, care s-au pitit cum au putut ei mai bine, de picăturile ucigătoare: care pe sub mese, care pe sub cutii, care prin şanţuri, care cu scaunele în cap (pesemne li se împlinise visul de o viaţă: de a fi oameni cu scaun la cap)…
Da’ nu mai contează nimic! A fost distracţie antâia!!!!

Văzînd aceste lucruri, m-au încercat două simţăminte, la fel de puternice şi de brutale:
- Milă şi dezgust, pentru dobitocii care şi-ar vinde şi sufletul pentru o jumătăţică de cârnat gratis şi o “sticloanţă” de alcool;
- Scârbă atroce, pentru minunaţii tineri urangutani diliţi, care s-au înghesuit “spre distracţie” ca nişte animale sălbatice scăpate din lanţ! Ei sunt viitorul ţării; dar cu un aşa viitor...cred că ar trebui să facem precum ciobanul mioritic, care se pregătea de moarte!

Şi aşa, dragii moşului, am realizat că ne merităm jena asta de stat de drept, dimpreună cu puhavii lătăreţi care o conduc. Ne merităm mizeria în care ne afundăm din clipă în clipă, compatrioţii care se uită în ochii tăi ca boii şi te mint cu neruşinare şi cocalarii care bântuie pe străzi, plin de jeg şi de importanţă...Pentru că suntem cu toţii nişte jivine imbecile, conduse de alte jivine şi mai imbecile!

Paradoaxele* zilnice


- “Fătucile nu merită atinse nici măcar cu o floare”, pentru că întâi, trebuie să merite acea floare; ele oricum sunt interesate (doar) de gentoace Hermes şi sandale sclipicioase, care se dau la promoţie cu un burtos posesor de ditamai Hummer-ul sau cu un manelist trendy, prost ca bezna.
- Blondele sunt târfe cu un singur neuron (şi acela gripat cu boala vacii nebune); ele sunt cele mai dorite femei şi cele mai căutate.
- Toate fufele behăie non-stop despre/după sentimente (mai) profunde; când se lovesc de ele, le calcă în picioare cu cea mai mare nonşalanţă şi ipocrizie.
- Cea mai fericită zi din viaţa unui om, este considerată a fi cea în care te căsătoreşti; stresul de dinainte/din timpul “Marii Zile de Exaltare Maximă” este enorm şi îţi vine doar să urli precum apucaţii de streche.
- Căsătoriile au la bază jumătăţi întregite şi iubirea supremă; rata divorţului, la sfârşitul anului trecut, a fost de 72% din numărul total al acestor uniri ale sufletelor pereche.
- Prin muncă cinstită şi asiduă se atinge succesul; escrocii, nesimţiţii, şmecherii şi tupeişii au ajuns de mult timp acolo.
- Se urlă sus şi tare că studenţii nu au venituri, deci sunt săraci; parcarea din faţa oricărei facultăţi este trei sferturi plină de bolizi ultimul răcnet, proprietate personală a tinerilor învătăcei.
- Studiile îţi oferă o cale mai facilă către un viitor luminos; marea majoritate a şomerilor este fomată din proaspeţii absolvenţi de facultate. .
- Se cer măriri salariale, pe motiv că populaţia este săracă; numărul telefoanelor de fitze, al maşinilor de sute de mii de euro şi al vacanţelor petrecute prin colţuri exotice ale planetei, este în creştere.
- Pe oricine vei întreba, va spune că este cult în cap şi că urăşte manelele. Întotdeauna “alţii” sunt cei deraiaţi cu creiererul; ţara geme de prostie, iar orăcăiala idioată este din ce în ce mai răspândită pe plaiurile noastre mioritice.
- Cu toţii cerem bună-cuviinţă şi condiţii de trai cât mai bune; coşurile de gunoi, leagănele din parcuri, tribunele stadioanelor sau scaunele de prin transporturile în comun sunt devastate imediat ce se observă că sunt noi.
- Bărbaţii nu (mai) sunt violenţi, precum sălbaticii primitivi; numărul femeilor abuzate (fizic şi/sau psihic) este în continuă creştere.
- Ne batem cu pumnul în piept că suntem mari protejatori de mediu, pentru că folosim bicicleta, o zi pe an; cu ocazia vacanţelor, plajele şi spaţiile verzi (din sânul generos al Mamei Naturi) arată de parcă au fost afectate de Ciclonul P.E.T.-urilor, Aversele de Mucuri de Ţigară şi Grindina Pachetelor de Tutun..
- Fotbalul românesc este extraordinar de fenomenal; arbitrii sunt arestaţi, în disperare, pentru luare de mită, iar naţionala nu mai cunoaşte sensul cuvântului “victorie” (şi nici măcar nu ştie unde să îl caute în dicţionar).
- Românica este o glumă de tărişoară; nimeni care este în ea, nu râde.


* ca să înţeleagă şi unele persoane mai cool, mai betoane, sau mai mult decât şmecherite, care au probleme mari cu forma de plural a substantivelor