“Cu mult timp în urmă, într-o galaxie îndepărtată...”...Pe vremea când Ceauşică şi soaţa sa devotată, A.D.I.N.A, (Academician Doctor Inginer Nimic Adevarat) conduceau spre Glorie Eternă o ţărişoară mică şi amărâtă, pe când Bărăganul era Grânarul Europei, Planurile de Produţie erau depăşite cu 100%, iar eu eram mult, mult, mult mai tânăr (sau un c...adică o pleaşcă cu ochi, cum îmi spuneau “ăi mari”), a avea o “blibliotecă” plină de cărţi şi bine dotată (pe vremea aceea încă nu apăruse implantul de silicon) era un motiv de mândrie pentru orice “propritar” de locuinţă...nu pentru că, vezi Doamne, duhnea pământul de genii, ci pentru că aşa dovedeai că eşti un “pilos de mâna I” (majoritatea cărţilor bune erau interzise, dar se dădeau pe “sub mână”; iar faptul că aveai aşa rarităţi te umfla de mândrie şi te umplea de respectul şi invidia duşmanilor – nemanelişti, încă).
Dar de atunci, timpul a trecut “ca acceleratul prin haltă” şi lumea s-a schimbat dramatic: Republica Socialistă a devenit un Stat de Drept viril şi puternic (pesemne pentru că se alimenta periodic cu “mici pilulici” albastre), o Democraţie oacheşă şi “vârtoşă”…lumea s-a otevizat iar şmecheria şi pileala (obiceiul de a apela la diferite “persoane sus-puse”) au devenit un adevărat mod de viaţă…
Un singur lucru s-a păstrat cu sfinţenie: “darea pe sub tejghea” (chiar dacă, până şi această tradiţie a fost altoită cu o doză serioasă de manelizare precoce). Oricum…ideea este că: vajnicii cetăţeni încă se calcă în picioare sau se pun cu noaptea-n cap la cozi enorme, doar ca să apuce o “cărcicică” de lux oferită de diferite publicaţii, cd-uri sau dvd-uri “de colecţie”, sau chiar nişte prostioare de organe de plastic!
Iar eu mă întreb: DE CE??? De ce se întâmplă aşa? Am devenit cumva, peste noapte, nişte “Eminenţe Cenuşii” avide de cultură şi cunoaştere? Nu ştiu de ce, nu îmi vine să cred asta…mai ales că din experienţa mea, majoritatea tinerilor de astăzi nu mai citesc; ei preferă să “vadă filmul”, sau, pur şi simplu, ignoră total capitolul acesta. Viaţa este “prea arhi-plină” de distracţii mai…distractive, de Fetiţe Siliconate cu sclipici şi pe limbă (ca atmosfera din jurul lor să clipocească “misterios” atunci când îşi molfăie – sexy, bineînţeles - guma din guriţa lor – şi mai sexy), sau de Prinţişori cu sânge pur de meltean şi tricouri de firmă, cu burtică în dotare. Cumva noua fitză este de a-ţi plimba femeia cu tancul tău lucitor de alb, apoi să o uimeşti cu mulţimea cărţilor ce îţi tronează în bucătărie? (sufrageria este ocupată cu sistemul audio “ultimul răcnet” şi cu tonele de casete cu Guţî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎ!!! – din nou), iar dormitorul..eheeeee…”în cazul ăsta nu-i aşa de simplu cum crede lumea…”)
Şi întrebarea revine: De Ce? De ce se înghesuie lumea să apuce ceva ce, oricum nu va deschide vreodată? De ce ipocrizia şi snobismul de tip “cântecaci de diamant” a ajuns atât de răspândită? Suntem oare doar nişte vite tâmpe, care se cred mai moţate dacă au tencălăul de cărţi aruncat dezordonat prin colţurile dependinţei? Pentru că dă bine pe perete o bibliotecă plină-ochi cu volume celebre, frumos ordonate după alfabet? Sau totul este un jalnic reflex comunist, care a rămas adânc scrijelit în conştiinţa multora??
Dar asta este mult iubita noastră naţiune…locul de baştină al parvenitismului crâncen, al prostiei cu diplomă şi al “formelor fără fond”, ipocrite şi perverse…locul unde un drum pavat de romani (acum aproape 2000 de ani) este într-o stare mult mai bună decât “ploşcăiala” de covor asfaltic din zilele noastre şi ditamai capitala europeană* se foloseşte de un cort nenorocit, pentru a se manifesta culturaliceşte…
* în 2007, Sighii-ul a fost desemnat “European Capital of Culture” [Capitală Culturală Europeană]…Toate bune şi frumoase! Mai ales că s-a demarat (din timp) o campanie de up-gradare a oraşului, care s-a transformat peste noapte (sau peste vreo 2 ani) precum mârţoaga care mânca jăratec şi devenea un falnic armăsar, echipat o pereche de aripi “delta” cu turbo-reactoare – ca să poată zbura mai repede ca vântul şi ca gândul. Doar că: locul ales pentru manifestarea “învăţăturilor cultivate” a fost un cortălău imbecil, care a crescut “într-o zi cât altele-n zece”, taman vis-à-vis de un hotel impunător şi proaspăt renovat….Eu când am văzut chestia asta pentru prima data, vă spun cu mâna pe inimă, că am crezut că a venit circul în oraş, sau tocmai s-a aciuat pe acolo (fără autorizaţie de la primărie) vreo şatră de “ceaunari” şi ghicitoare în palmă! Apoi am râs ca un nebun…
Dar de atunci, timpul a trecut “ca acceleratul prin haltă” şi lumea s-a schimbat dramatic: Republica Socialistă a devenit un Stat de Drept viril şi puternic (pesemne pentru că se alimenta periodic cu “mici pilulici” albastre), o Democraţie oacheşă şi “vârtoşă”…lumea s-a otevizat iar şmecheria şi pileala (obiceiul de a apela la diferite “persoane sus-puse”) au devenit un adevărat mod de viaţă…
Un singur lucru s-a păstrat cu sfinţenie: “darea pe sub tejghea” (chiar dacă, până şi această tradiţie a fost altoită cu o doză serioasă de manelizare precoce). Oricum…ideea este că: vajnicii cetăţeni încă se calcă în picioare sau se pun cu noaptea-n cap la cozi enorme, doar ca să apuce o “cărcicică” de lux oferită de diferite publicaţii, cd-uri sau dvd-uri “de colecţie”, sau chiar nişte prostioare de organe de plastic!
Iar eu mă întreb: DE CE??? De ce se întâmplă aşa? Am devenit cumva, peste noapte, nişte “Eminenţe Cenuşii” avide de cultură şi cunoaştere? Nu ştiu de ce, nu îmi vine să cred asta…mai ales că din experienţa mea, majoritatea tinerilor de astăzi nu mai citesc; ei preferă să “vadă filmul”, sau, pur şi simplu, ignoră total capitolul acesta. Viaţa este “prea arhi-plină” de distracţii mai…distractive, de Fetiţe Siliconate cu sclipici şi pe limbă (ca atmosfera din jurul lor să clipocească “misterios” atunci când îşi molfăie – sexy, bineînţeles - guma din guriţa lor – şi mai sexy), sau de Prinţişori cu sânge pur de meltean şi tricouri de firmă, cu burtică în dotare. Cumva noua fitză este de a-ţi plimba femeia cu tancul tău lucitor de alb, apoi să o uimeşti cu mulţimea cărţilor ce îţi tronează în bucătărie? (sufrageria este ocupată cu sistemul audio “ultimul răcnet” şi cu tonele de casete cu Guţî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎ!!! – din nou), iar dormitorul..eheeeee…”în cazul ăsta nu-i aşa de simplu cum crede lumea…”)
Şi întrebarea revine: De Ce? De ce se înghesuie lumea să apuce ceva ce, oricum nu va deschide vreodată? De ce ipocrizia şi snobismul de tip “cântecaci de diamant” a ajuns atât de răspândită? Suntem oare doar nişte vite tâmpe, care se cred mai moţate dacă au tencălăul de cărţi aruncat dezordonat prin colţurile dependinţei? Pentru că dă bine pe perete o bibliotecă plină-ochi cu volume celebre, frumos ordonate după alfabet? Sau totul este un jalnic reflex comunist, care a rămas adânc scrijelit în conştiinţa multora??
Dar asta este mult iubita noastră naţiune…locul de baştină al parvenitismului crâncen, al prostiei cu diplomă şi al “formelor fără fond”, ipocrite şi perverse…locul unde un drum pavat de romani (acum aproape 2000 de ani) este într-o stare mult mai bună decât “ploşcăiala” de covor asfaltic din zilele noastre şi ditamai capitala europeană* se foloseşte de un cort nenorocit, pentru a se manifesta culturaliceşte…
* în 2007, Sighii-ul a fost desemnat “European Capital of Culture” [Capitală Culturală Europeană]…Toate bune şi frumoase! Mai ales că s-a demarat (din timp) o campanie de up-gradare a oraşului, care s-a transformat peste noapte (sau peste vreo 2 ani) precum mârţoaga care mânca jăratec şi devenea un falnic armăsar, echipat o pereche de aripi “delta” cu turbo-reactoare – ca să poată zbura mai repede ca vântul şi ca gândul. Doar că: locul ales pentru manifestarea “învăţăturilor cultivate” a fost un cortălău imbecil, care a crescut “într-o zi cât altele-n zece”, taman vis-à-vis de un hotel impunător şi proaspăt renovat….Eu când am văzut chestia asta pentru prima data, vă spun cu mâna pe inimă, că am crezut că a venit circul în oraş, sau tocmai s-a aciuat pe acolo (fără autorizaţie de la primărie) vreo şatră de “ceaunari” şi ghicitoare în palmă! Apoi am râs ca un nebun…
