Se afișează postările cu eticheta promoţii de black friday. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta promoţii de black friday. Afișați toate postările

marți, 23 noiembrie 2021

Viaţa de sub propria semnătură

Gata, a trecut Vinerea neagră... Ăăăă... Vinerea de culoare...Vinerea care nu e albă? Întreb şi eu, că nu mai ştiu; teoretic, conform conceptului american, nebuneala asta s-ar întâmpla o singură dată pe an - adică în prima vineri de după Ziua Recunoştinţei (care se sărbătoreşte în a patra zi de joi din Noiembrie). La noi, însă, pentru că românii sunt fruncea din fruncea fruncii planetei, ideea s-a pervertit într-o ipocrizeală de reduceri semi-fictive care pot dura şi o săptămână-n cap, în fiecare săptămână. 


Aşadar: s-a terminat forfota? Că mi-a venit chef să mă aşez şi eu la o coadă cu specific naţional, să-mi fac provizii, ca să trec apoca-lipsurile care ni se anunţă la orizont: apocalipsa financiară, apocalipsa energetică, apocalipsa economică, apocalipsa alimentară şi, mai presus de toate, apocalipsa medicală. 
Nu ştiu ce să zic de alţii, dar eu vreau să le prind pe toate, că nu mi-ar plăcea să mă doboare prima apocalipsă şi să ratez spectacolele ulterioare! Plus că ne aşteaptă al cincilea val de pandemie în primăvară, cu promisiuni pentru valul 6...  
Oho! Ce bolnavi suntem şi câtă treabă avem!  

Şi-n afară de asta, la cozi iau contact cu cea mai pură formă de filosofie naţională - deci cum să nu îmi placă aşa ceva? Mă mai cultiv şi eu în cap, să nu zic că fac umbră pământului, degeaba.
Uite, de exemplu, mai dăunăzi, în timp ce aşteptam să-mi iau pâinea cea de toate zilele, aud din întâmplare, o frântură de conversaţie: "...şi de ce trebuie să semnezi pentru acest vaccin? De ce sunt constrânsă să mi-l fac, dar nimeni nu îşi asumă responsabilitatea lui? Am făcut multe vaccinuri la viaţa mea şi pentru nici unul nu am semnat nimic, nicăieri. Când e vorba de semnat, se pot întâmpla nenorociri...ca atunci când m-am măritat. Îţi spui io: aici tre' să fie ceva necurat..."
...şi imediat, mi-am pus mâinile la ochi, să nu mai aud alte blasfemii. Nu ştiu cine era doamna care vorbea, dar se punea de-a curmezişul bunăstării poporului şi mie nu-mi place aşa ceva. Precis era vreo conspiraţionistă, antivaccinistă şi pesedistă, că ăştia sunt cei mai răi. Deşi...stai! PSD cică s-a schimbat la faţă şi din "ciuma roşie" a devenit "crucea roşie"...altfel nu-mi explic cum, după ce a trebuit să moară oameni ca să fie izgoniţi de la putere şi după ce au fost uraţi cu toate UE-le posibile, sunt chemaţi la unire pentru salvarea României.
Deci...cine mai sunt odioşii de serviciu în prezent?  Auriştii? Soşociştii? Cred că da...deci doamna aceea precis era antivaccinistă, conspiraţionistă, şoşocistă şi budeancă. Plus fanul Vulpiţei, uitător fidel la Antena 3 şi (probabil) rudă cu Dragnea. Gata, am bifat toate relele posibile??  :))

În fine.
Cert e că neobrăzarea asta de a pune sub semnul întrebării conduita propovăduită în popor, mi-a dat o idee bună pentru Noua Lume la care tot visez: semnătura pe proprie răspundere. 
Şi ce-ar fi, dac-ar fi să implementăm acest model de abordare în toate aspectele vieţii noastre? Gândiţi-vă cât de simplu şi de rapid ar merge totul, dacă nu şi-ar mai asuma nimeni răspunderea pentru serviciile oferite. Am desfiinţa OPC-urile şi toate organele de control! Am eradica minciuna şi corupţia! Am elimina birocraţia! Şi am trăi mai fericiţi! 
Să vă dau un exemplu: îmi comand telefon de pe un site şi semnez, pe proprie răspundere, că-s mulţumit cu ceea ce primesc în colet. De ce nu aş avea încredere? Şi prietenii mei fac la fel, iar ei nu au întâmpinat nici o problemă! Totul fu bine şi frumos. Ce-i drept, unii au primit şi pliculeţe cu nisip, în loc de telefon... sau chiar ditamai cataroaiele, ambalate frumos şi legate cu fundă. Dar ce să facă, la cine să se plângă? Au semnat, aia e! Ghinionul lor... cine e de vină? 
Mie nu are cum să mi se întâmple asemenea urâţenii, fiindcă toată lumea ştie că ele sunt destinate doar altora. 

Şi semnez. Trimit comanda, apoi aştept să văd ce primesc. Orice ar fi, sunt mulţumit, că doar, am semnat! De-or fi şosete...ce noroc! Chiar îmi trebuiau! De-s creioane colorate...şi mai bine! Mă apuc de desen; oricum telefoanele emit radiaţii şi nu-s bune. Poate vor fi piuneze, totuşi...că am de prins un poster în perete şi le-am terminat. Nu contează! Ce-oi primi, aia e! Am semnat, sunt fericit...şi dacă nu-mi vine telefonul, e doar vina mea. C-apoi nu a iscălit nimeni în locul meu.
Vedeţi cât de frumoasă poate fi viaţa? Semnezi şi te bucuri de orice rezultat... pentru că dacă se elimină vinovatul, dispare şi infracţiunea. Iar organele de control şi menţinere a ordinii nu îşi mai au rostul.  Şi fără ele...la ce să mai dai declaraţii şi să completezi hârţoage?

Da, e clar! Vreau ca viaţa mea să curgă doar sub acoperământul propriei mele semnături! Pentru că vreau să fiu responsabil până la capăt şi trebuie să îmi asum. Ce? Habar nu am şi nu contează...atâta timp cât semnez, nu mă doare capul! Şi dacă, totuşi, mă doare, e fix problema mea! Scrie negru pe alb numele meu....deci: pupăciuni pe portofel! Adio şi n-am cuvinte!

Deocamdată, însă, doar visez la acele vremuri... în timp ce stau la noi cozi, sperând să mai aud şi alte perle de înţelepciune populară. Pentru că, până la urmă, vreau să se revizuiască totul, dar să nu se schimbe nimic. Mi-e dragă şi Lumea asta Veche.. M-am obisnuit chiar şi cu pandemia! Adică...na! Poate să spună cineva că nu avem un virus cu bun simţ? Se retrage pe meleagurile lui, când e vremea vacanţelor. Ne lasă să votăm, dacă sunt alegeri... ba ne permite să intrăm chiar şi în malluri! Conform orânduielilor trecute, cică acolo aveau voie doar vaccinaţii "imunizaţi"; dar, între timp, s-au creat culoare speciale şi pentru nevaccnaţi, că şi banii lor sunt buni! Iar virusul, se ştie: o fi el ucigaş, dar a fost educat să nu sară gardul! :)
Adică...se pare că are mai mulţi şapte ani de-acasă decât unii dintre noi.

Păi şi atunci, nu-i bine? Să bem pentru asta!! 


[Petrică Mîţu Stoiam - Mi-o lăsat moşu' cănuţa]

luni, 27 noiembrie 2017

Viaţa în Black. Black Friday!

Nu vă supăraţi...ştie cineva dacă s-a terminat Black Friday? Că deja am ajuns la supraplin cu nebunia asta şi am impresia că durează de-o eternitate!
Iniţial, speram că scap repede...adică e o zi. Pică într-o vineri şi ţine 24 de ore. 86 400 de secunde. Cum vin, aşa se duc...simplu! Da' de unde, frate? La noi şi joi, tot vinerea neagră e! Marţi - tot vinerea neagră; duminică, tot vinerea neagră! Primăvara, vară, toamnă, iarnă, luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sâmbătă sau duminică, tot vinerea neagră este. Viaţa întreagă pare că a devenit un Black Friday perpetuu, care începe şi se termină, într-un ciclu infinit.
Bine, acum sunt rău şi exagerez. Mai fac şi reducerile astea câte-o pauză de piş, că nu pot să stea înţepenite pe raft. Au şi ele drepturile lor!

În plus, mă enervează denumirea în sine a acestei sărbători. Când aud de "Vinerea Neagră", primul meu gând este să ţin un moment de reculegere pentru cine ştie ce măcel internaţional. 'Or fi mai dărâmat teroriştii nişte gemeni; 'or fi explodat multe milioane de oameni; s-o fi reeditat Noaptea Sfântului Bartolomeu...care da, într-un fel, chiar s-a cam întâmplat: vineri a fost un atentat terorist în peninsula Sinai, cu 300 de victime. Aţi auzit ceva despre asta? Aveţi dreptate, nici eu..decât pe scurt şi fugitiv! Dacă ar mai fi murit 3 francezi pe la vreo redacţie, toată planeta era Charlie! Făceam talk-show-uri zi de vară, până-n seară; ne puneam steaguri pe poza de profil, se inventau meme-uri pentru facebook, era tot o plângere şi-un suspin! Noroc că nu a fost cazul...iar dacă e să gândim logic, până la urmă ce mai reprezintă 300 de oameni, în ziua de azi? Şi unde, în Egipt? Acolo e Lumea a Treia, să fim serioşi!  Dacă ar fi fost vorba de vreo ţară civilizată, poate aş fi vărsat o lacrimă! Dar aşa... 
S-a menţionat, s-a bifat evenimentul, continuăm jurnalul de ştiri!  

...şi revenim la Vinerea Neagră...care, în ciuda numelui, nu e cu nici un doliu! Slavă Domnului, nu se întâmplă nimic rău! Dimpotrivă, e cu veselie şi bucurie: sunt reduceri masive la toate produsele! Iar, negrul, doliul, este o metaforă pentru masacrarea preţurilor. Ceea ce e de bine!

Acuma, ca să fim corecţi până la capăt, desigur că nimeni nu e interesat să vândă ieftin. Şi nici nu contează asta... Black Friday nu e despre reduceri, ci despre tentaţia reducerilor! C-apoi, să o luăm logic: Dacă ai 7500 de lei şi te îmbrânceşti în magazine ca să apunci cel mai nou model de LED 3D, 4K, Supersmart tv cu net, volan din piele şi climă bizonică - că e la reducere, nu rămâi muritor de foame pe marginea şanţului dacă ţi-l iei cu 8000, preţ neredus, în orice zi din an! Puii mei! 
Dar nu se mai gândeşte nimeni la detalii d-astea... şi ţi se construieşte instinctul pavlovian numai când ţi se repetă zilnic: reduceri masive, supermasive, gigantice! Vino la noi şi fii campion la şopinguială,  pentru că meriţi! Ura!!!

Am observat lucrul asta la mine - d-aia zic. 
Nu sunt un cumpărător de meserie, nu stau toată ziua prin magazine. Iar când o fac, iau cam ce am nevoie, nu mă arunc la orice mă încântă pe moment. Şi totuşi, când se apropie un nou Black Friday, parcă tot aş cumpăra ceva...care nu îmi foloseşte pe moment; dar...mai ştii? Omul înţelept îşi face iarna car şi vara sanie. E bine să fii pregătit pentru orice...PLUS CĂ E LA REDUCERE! 
REDUCERE, REDUCERE, REDUCERE, PROFITĂ ACUM!! 
Şi eu, ca un elev docil ce sunt, ascult sfios...şi abia aştept ziua fatidică, ca să fac şpagat printre reduceri! Pentru că sunt un profitor (şi un manipulator), desigur! Da, da, da! Vreau să mă îmbăiez în reduceri, să mă ung cu ele pe trupul meu cel flămând de promoţii! Cum era cântecul? Schneller, schneller, das ist gut!!! Vreau să le strâng şi să le smotocesc şi să le drăgălesc şi să le iubesc şi să...gata, frână! Mai povestesc după miezul nopţii ce le mai fac... 



Asta este Vinerea Neagră. TENTAŢIA.
Mai dăunăzi citeam despre FOMO, noua afecţiune a secolului. Stai, stai... Ce mă?? Say again, că nu am înţeles...homo? Nuuuuu, că aia-i (altă) normalitate! Era FOMO: fear of missing out. Teama de a pierde ceva important, cât nu eşti conectat la minunăţiile internetului. Ideea că indiferent ce am avea, după colţ, în lumea largă, oriunde, ne aşteaptă ceva mai bun. Mai frumos, care ne va împlini mai mult. Şi vom fi mai fericiţi. 
Mai pe româneşte, vorbim despre tentaţie.

Nu ne mai place ce avem, sau ce suntem. Prea puţini se mai trezesc dimineaţa, se privesc în oglindă  şi vor să fie ei înşişi. Cuvintele magice sunt "altceva", "altcineva". Cu toţii vrem schimbare...Pentru că se poate! Viaţa e frumoasă, fericirea pluteşte în aer! O uşă închisă înseamnă posibilitatea de a deschide altele.... iar tu trebuie să ai maturitatea de a pune punct şi a o lua de la capăt! Fericirea e doar a ta şi te aşteaptă! Da, da, aşa este! Ştiu eu pe cineva, cumnatul fratelui socrului soţiei, verişoara tatălui celui în cauză, care chiar aşa a păţit şi într-o clipită şi-a schimbat viaţa! Gândeşte pozitiv, se poate!! De ce să #rezişti (cu haştag, desigur, că e marca înregistrată), când poţi să #schimbi?

Şi aşa dăm în boală. 
Tentaţia, FOMO asta de care vorbesc străinii, nu e ceva nou şi nu se aplică doar tinerilor care îşi pierd sensul de a trăi, dacă nu sunt conectaţi la pulsul societăţii 25 de ore din 24 - de teamă să nu rateze ceva mişto.



Nu, nu...staţi liniştiţi, că ispita este veche pe planetă, i-a decăzut pe oameni încă de la început. Iar acum creşte odată cu ei, se modelează şi îmbracă noi forme, care mai de care mai interesante!
Ceea ce e de bine şi se mulează perfect pe tendinţele de moderne, de upgrade continuu. Nu te mai aşezi la casa ta, că nu eşti nebun să stai într-un loc! Domne feri, apără şi păzeşte! Plus că dacă stai, îţi stă norocul! Deci, trebuie să ieşi din zona de confort şi printr-o gândire în afara cutiei, să creşti şi să te dezvolţi spre o zonă de confort mai uluitoare! Iar când ai atins-o, nu te lenevi! Cu o altă gândire în afara cutiei, cu determinare şi luptă cu sinele interior, vei reuşi să ieşi din zona de confort - pentru a-ţi căuta zona de confort! 
E logic, în pana calului! Vreau şi eu!! 

STOP! 'Tu-te-n blestem, că n-am cutie! Fără cutie, nu am în afara cui să gândesc! Fără gândire, mi se duce viaţa de râpă! 
Hai că fug la non-stop, că poate mai găsesc deschis, să-mi iau şi eu vreun sertar, ceva, dacă nu găsesc ce-mi trebuie! Un coş, un castron, măcar un ţoi! Orice! Că n-o fi necazul chiar atât de negru...şi după ce-mi muncesc creierii toata noaptea asta, de mâine nu mă fac eu Gabi 2.0? Păi ce părere-ţi dai?

No, bun, am fugit! Pa!
Până mă întorc, las fundal muzical fain - să treacă timpul mai plăcut: