Se afișează postările cu eticheta patriot. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta patriot. Afișați toate postările

luni, 24 ianuarie 2022

Patriotism sau naţionalism?

 Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti...şi la mulţi ani!


La mulţi ani, Marea Unire! La mulţi ani, Mica Unire! La mulţi ani, Mihai Eminescu! La mulţi ani, Cultura Română! La mulţi ani, ziua de ieri...că a fost ziua internaţională a scrisului de mână. La mulţi ani, ziua de azi! Şi la mulţi ani, ziua de mâine! La mulţi ani, România!

...pentru că, DA! Dragii mei, a sosit momentul să fim, din nou, patrioţi! Este ziua în care ne iubim ţara, ziua în care suntem mândri de ea! Ziua în care România noastră dragă şi iubită (pupa-o-ar tata) ne este de ajuns şi nu mai vrem să fie o ţară ca afară! Ziua în care ne mândrim că purtăm ie, ziua în care motivele tradiţionale sunt de bun gust, ziua în care simţim româneşte! Hai să fim naţionalişti! Hai să dăm mână cu mână! "E ziua în care! Nu-mi scot maşina din parcare...şi iubesc pe fiecare...în felul meu"!
 
Gata, se pune că am bifat trendul? Măcar azi...că de! "Ce e val, ca valul trece"... aşa spunea un înţelept din antichitate - maestru kung-fu, Osho, Sun Tzu, faraon iluminat...sau poate am citit asta într-o carte de dezvoltare personală? Nu mai ştiu... Dar, parcă, totuşi...a fost Einstein?! El spunea vorbe deştepte, bune de pus la statusuri - precum "Nu mai sta pe Facebook, citeste o carte"!
No, nu contează! Nu vreau să discriminez pe cineva, dând un nume clar, în defavoarea altui nume. Cert este că eu şi iarna sunt pe val: La mulţi ani, Mica Unire!!!

E bine dacă mai zic aşa, că ziua naţională aia importantă a trecut, iar cealaltă zi naţională mai mică, se sărbătoreşte şi nu prea. Aşa că întreb şi eu, să nu-mi supăr aproapele din jur, că repede se mai aprinde omul de mânie, în ziua de azi...
Nu de alta, dar mi-a povestit cineva, care lucrează la librărie, că acum câteva săptămâni a venit o persoană să facă nişte cumpărături şi apoi a cerut şi o pungă de cadouri. "Poftiţi" - zice casierul. "Nuu...că sunt prea colorate" - vine răspunsul clientului. "Bun...atunci mergeţi în colţ, pe dreapta şi e raftul cu bunătăţi de România"...găsiţi acolo alte modele. "Aaaa...nuuuu...că alea-s prea naţionaliste"! - spune clientul. Şi pleacă, total îmbufnat!

Aşa că mă întreb: când este ziua naţională, cu toţii suntem patrioţi. Să înţeleg că în alte zile nu mai este de bon-ton să îţi iubeşti ţara? Sau, cum? Când e ziua naţională, naţiomalismul se numeşte patrotism şi e bun, dar în restul zilelor naţionalismul se numeşte doar naţionalism - şi e rău? 
Mă rog...prea despic, şi eu, firul în patru! În loc să mă bucur, stau şi pierd vremea, ca să etichetez nişte trăiri!
Când, de fapt, azi e vreme de petrecere! Hai să dăm mână cu mână, într-o încăierare română! Ca la Iaşi...cum se face cu ocazia unor astfel de momente speciale: huiduieli, proteste, atacuri cu cerneală, cântece patriotice... ghiveci cu de toate, să fie lumea mulţumită! Na! Cine zicea că în România nu susţinem diversitatea?  :))
Aşa că, nu mai stati! Noi suntem români, aici pe veci stăpâni! "Je suis Creangă"! "Je suis Brâncuşi"! "Je suis Poenaru"! "Je suis..."...cum îl chema p-ăla de a inventat diabetul...ăăă...insulina? Paulescu, măi! Perfect! "Je suis Nicolae Paulescu"! Şi mai presus de toate, "Je suis Eminescu"!

Apropo de Eminescu: nu vi se pare uluitor cum poezia eminesciană este de actualitate şi la 172 de ani de la naşterea marelui poet? Poţi să juri că a fost scrisă ieri, ca un manifest artistic pentru trezirea acestui neam la normalitate. Una din ele, cel puţin...  

"Cînd vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vînează și cîștigul fără muncă,
Azi, cînd fraza lustruită nu mai poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați arătat arama sfîșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!
Da, cîștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Frumos! Nu degeaba este poetul nostru naţional. De fapt, după umila mea părere, ar trebui să fie poetul nostru mondial. Vorba aceea: dacă-l avem pe Nelson Mondialu, de ce nu ar putea exista şi un Eminescu Mondial? Până la urmă, a radiografiat perfect caracterul uman...Şi a scris despre asta. Cu foarte mult geniu. 
Dar, oare, nu v-aţi întrebat, totuşi, de ce Mihai Eminescu este mereu în tendinţe Ce concluzie tragem de aici? Că eu nu văd decât una singură: în atâtea decenii, nu ne-am schimbat nici măcar un milimetru! Oricât ne-am crede noi de civilizaţi, oricât ne-am vedea de moderni şi evoluaţi, omul prezentului este identic cu omul din trecut; şi acum, ca şi atunci, luptăm cu aceleaşi metehne: avariţie, parvenitism, egoism, arătatul cu degetul, corupţie, prostie, moravuri care nu ne fac cinste... 

Noroc că acum avem U.E., influenceri şi mulţi antrenori de succes, care vor pune ordine în dezordine, totul pentru propria noastră propăşire şi depăşirea zonei de comfort! URA!!! 

BARMAN!! Hai cu vinişorul fiert, că nu-mi mai alunecă sarmalele pe drumeagul gâtului! Şi pune să cânte şi-un artist tradiţional, să-mi tresalte inima-n pept de mândrie! Dar ai de grijă...vreau ceva fain, să lăcrimez puţin, când dau cu ochii de drapel! L-ai agăţat de geam, da? Acolo...lângă curcubeul cu "Totul va fi bine"...


 
[Costi, Vlăduţa Lupău, Jador, Cream, Minodore - Mare e lumea]

miercuri, 10 decembrie 2014

În fibră de român sadea!

Fratello mio, în sfârşit mă simt şi eu român! 
M-o pălit spiritul sărbătoresc în moalele capului şi...ce să vezi? Horoscopul îmi scrie că anul ăsta, Moş Crăciun vine mai devreme. No, păi şi să vezi minune: astrele au vorbit şi au avut dreptate! Cu ocazia luminii specifice perioadei, am făcut şi eu cunoştiinţă cu cea mai personalitate a vremurilor moderne: Beyonce, frate! Varianta de România, desigur :D


Nu-i aşa că ceva mai tare nu se putea? Deja îmi dădea ghes anxietatea...vorba aia, mor mâine poimâine - peste maximum cinci ani, conform specialiştilor în domeniu - şi nu ştiu cine-i Beyonce de România! În puii calului, se vorbea de ea pe la toate posturile şi eu habar nu aveam cu ce se mănâncă! Tot auzeam că i-a spart geamurile şi şi-a luat bătaie, că e gravidă, că e vedetă, că e amantă. dar atât; o faţă de om să lipesc pe reputaţie nu aveam.
Aşa că ce-mi zic? GA-TA! Pân-aici, că mi se pune pata!! Chiar aşa, să treacă viaţa pe lângă eul meu liric? Şi iată cum azi o întrebare, mâine o nedumerire, azi niţel şi mâine oleacă, am dat de capul misterului...

Doamnelor şi domnilor, în sunet de surle şi trâmbiţe, în bătaia tobelor şi ropote de aplauze, vă prezentăm gagica de renume mondial, tâţe-n push-up şi cur bombat - prototip de piţipoancă: BEYONCE!!!




Hopa-lelelelei-le-lele-lala...nu-i aşa că-i o pă-pu-şă? (Cika-laka-ciki-cea, ce tare e gagi-KA! Să pupe tata pe ea de papuşă mică şi sexoasă!) Cum să n-o iubeşti?? Deşi, să-mi trag palme, parcă mi s-agită inima când o văd şi pe dansatoarea aia (apetisantă) care îşi unduie formele (apetisante) cu talent, în contratimp cu privirea (apetisantă). E moartea căprioarei de Nicolae Labiş, pe cuvânt!

Hai mă, că parcă acu' mai vin de-acasă! Mai vrea Dumnezeu şi cu proştii lui...dacă mai descopăr vreo câteva exponate d-astea care te fac să-ţi pâlpâie mândria-n vintre, te pomeneşti că până la anul mă fac patriot din tată-n fiu! C-apoi ce nu ar fi de plăcut la ţărişoară? "Fete frumoase, băieţi frumoşi, mici, pepeni, struguri, baie, gagicuţe frumoase" - vorba unui alt intelectual.

Mişto!
Problema e că nu înţeleg ce cântă fata Beyonce: bani şi jeep, normal. Păpuşă, avere, banii jos - se-nţelege. Dar de ce ochii la uşă? Asta nu înţeleg...acolo e păpuşa? E minoră şi vine tac-su cu mascaţii peste mine? Apare a doua păpuşa? Uuuuuu...kinky!

Ceva idei de într-ajutorare?