Se afișează postările cu eticheta opinii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta opinii. Afișați toate postările

miercuri, 31 ianuarie 2024

Despre cum era să-i bat obrazul lui Steven Spielberg

Hai la mulţi ani şi sănătate, că-i mai bună decât toate - mai ales pe gripelniţa asta!
Doamnelor şi domnilor, astăzi avem petrecere! Sunteţi invitaţii mei şi dau de băut la toată lumea! Intraţi, poftiţi, nu vă sfiiţi... Hai, hai, că azi e zi de mare sărbătoare: tocmai am aflat că sunt bărbat cis şi vreau să marchez momentul cu surle şi trâmbiţe, dacă tot n-am avut "party de gender reveal" ("petrecere de dezvăluire a genului", pentru necunoscători) la vremea când m-am născut. Ce să fac dacă pe vremea aceea nu erau la modă asemenea tâmpenii?
Stai oleacă... cum adică "ce să fac"? RECUPEREZ, asta fac! 


Da' hai, că nu vă mănânc! Sunt bărbat cis, nu extraterestru carnivor! Adică, pe scurt, termenul acesta mai pretenţios spune că genul pe care mi l-a dat Dumnezeu este acelaşi gen pe care îl am şi eu în cap la mine! Norocul meu c-am avut neuroni masculi care, după ce au explorat ce-i mai jos de talie, s-au strâns la şedinţă de brainstorming: are şoseţele albastre, deci e bărbat; noi bărbaţi... perfect! Hai c-o dăm lejer la pace! Voturi pentru: UNANIM! Voturi împotrivă: ZERO! Abţineri: ZERO! S-A VOTAT!
Vorba cântecului: "sunt bărbat la trup, bărbat la suflet, vreau să înţeleg şi să iubesc...nu contează cât de scurt am părul, important e cum şi cât vorbesc"! - pentru că în ziua de azi, contează ce spui că vei face, nu ceea ce faci cu adevărat!

Eeeee....
Totuşi, nu vreţi să vă povestesc şi cum de-am reuşit să mă încadrez în noile standarde ştiinţifice? Eu, care credeam că-s caz pierdut pentru umanitate... incapabil să mă înscriu în orice grup, de oriunde ar fi el! Adică, na! Nu-s eligibil nici măcar pentru grupul de carte de pe ulicioara mea, că mă doare-n cot de dezvoltarea personală şi nu mă primesc p-acolo, până nu-mi bag minţile-n cap! 
No... şi uite aşa, când credeam mai abitir că-s propria mea mulţime, PAC! Mă trezesc clasificat, etichetat şi aşezat în ordine alfabetică pe rafturile societăţii care luptă cu înverşunare împotriva oricăror forme de etichetare şi clasificare neincluzivă.  Minunat!!!!

Şi cum spuneam:
Totul a început de la o ştire pe care am prins-o din zbor: un activistă (formulez în acest fel pentru că genul acestei persoane pare a fi fluid şi foarte nesigur) LGBTQ+alte litere a întrerupt o piesă de teatru despre un bărbat transgender, pentru că rolul acestuia era interpretat de un bărbat ne-transgender. Ceea ce este o ofensă gravă adusă spiritului civilizator european şi o încălcare monstruoasă a principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc.
Corect! Aşa şi este: domnu' femeie are mare dreptate! Sunt întru totul de acord! Chiar şi eu mă simt ofensat - nu înţeleg de ce,  dar mă simt... Probabil pentru că mama nu m-a învăţat să fiu un nesimţit! Nesimţit cât doi, am mai fost, c-apoi tind şi eu spre cea mai bună versiune a mea! Dar UN nesimţit, n-am fost niciodată!

De fapt, m-a ofensat atât de mult chestia asta, încât mi-a schimbat întreaga viziune asupra vieţii. Serios vorbesc, mă simt un alt om!
Uite, de exemplu, aseară: m-am uitat la un film. "Lista lui Schindler" - film de Oscar, multipremiat, alea, alea. Credeam că-mi va plăcea, că mă va emoţiona - aşa cum am făcut-o întotdeauna; dar noul eu s-a simţit ofensat de-a dreptul de această neruşinare! Sunt scârbit până la lacrimi, ce să vă mai zic?
Şi m-am hotărât să-i bat obrazul lui Spielberg pentru o asemenea impertitenţă! Dacă nu era acasă când veneam eu, îi aruncam cu noroi pe geamuri, îi terfeleam rufele puse la uscat... Adică plănuiam d-astea nasoale - să-l traumatizeze şi să aibă coşmaruri noaptea! 
Dar când să-mi fac rezervare la avion, mi-am dat seama că mă forfăia burta. "Hmmmm"... îmi zic: "Pesemne mi s-a pus de-a curmezişul omleta de la prânz! Păi unde să mă mai duc eu, câine surd la vânătoare şi să mă apuce vreo urgenţă prin avion? Dacă-i toaleta ocupată, ce fac? Mă rog de auto-pilot să tragă pe dreapta ditamai hardughia, ca să-mi caut eu tufiş, pentru a-mi depune agoniseala în mod civilizat"? 
Nu se poate aşa ceva... Exclus! Ia, mai bine, să stau pe coada mea, deocamdată.

No. Şi am fost nevoit să-l iert de chelfăneală pe domnu' Spielberg! A avut noroc, pezevenchiul...
Dar tot nu l-am iertat de tot! Păi cum adică şi-a permis să bage bărbaţi albi şi ne-evrei, în roluri de evrei? Şi cum a avut tupeul să pună actori englezi în roluri de nazişti? Păi stai aşa, frate, că nu-i aşa.... 
În spiritul principiilor de echitate, reprezentare, toleranţă, iubire, egalitate, fraternitate, adevăr, transparenţă, veridicitate, etc, etc, etc, eu solicit/vreau/cer răspicat,  ca naziştii să fie interpretaţi de nazişti! Şi mai vreau evrei în rol de evrei, lagăr de exterminare în rol de lagăr de exterminate şi tancuri în roluri de tancuri! 
Păi ce-i aici? Sat fără câini? Ne jucăm de-a telecinemateca de carton sau facem artă modernă??

Ia stai, că iar mă apucă ofensa: păi... mânca-v-aş eu guriţa voastră...v-am prins! În rolul lui Superman, de ce nu l-aţi adus pe Superman? HA? Cu ce mă încălzeşte că văd pe ecran un neica-nimeni cu cearşaf pe spate şi legat cu sfori, care mă minte că zboară printre nori? Şi-n filmul "Cleopatra", unde era Cleopatra? Plecase la spa şi n-aţi găsit-o acasă, aşa-i?? Mda... ce să-ţi povestesc!
UNDE E T-REX-UL MEU DIN "JURASSIC PARK"? Voi ştiţi că toată viaţa mi-am dorit să văd dinozauri în realitate şi aţi traumatizat un sufleţel de copil amărât şi nevinovat când a aflat că aţi angajat păpuşari în rol de dinozauri? Nemernicilor! HUOOOOO!!!!!
Îl vreau pe Master Yoda! Îmi vreau sabia mea jedi cea reală, nu jucării de puradei! Îmi vreau eroii din copilărie!! Macron, Voltron, Optimus Prime, Conan Barbarul, James Bond, Iron Man şi toţi Avengerii -  în propriile lor roluri! Nu mai vreau impostori şi prefăcuţi! Îl vreau pe Ahil Peleianul în rol de Ahile, nu pe Brad Pitt. Bine...a fost ok şi el, dar a avut o singură problemuţă: NU-I AHILE! Şi nici măcar fi-su lu' Peleu nu este!!!
Vreau un cap mafiot în rol de Vito Corleone, nu pe Marlon Brando! Ce să ştie el, dacă nu a făcut parte din mafie, niciodată? Şi da... îl vreau pe E.T. extraterestrul, în rolul de extraterestru! E.T. cel real, care face bicicleta să zboare! Nu mă interesează cum îl aduceţi! Îl clonaţi, îi faceţi chemare intergalactică... e fix problema voastră! Indienii de ce au putut să găsească elefanţi prieteni, când au făcut "Prietenii mei, elefanţii"? 

Ia uite mă, la ei! Umblă cu fofârlica şi se umplu de bani, pe spinarea mea! 
Ptiu, ce m-am ofensat... Doamne, iartă-mă, că-mi vine să...să... nu ştiu! Da-mi vine!

Gata! Hai la petrecere, mai bine, că nu se mai poate! Bem, mâncăm, mestecăm Orbit, dansăm, chefuim! 
Deocamdată, eu sunt bărbat cis şi mă mulţumesc cu asta. Dar aştept, cu nerăbdare, apariţia bărbaţilor orto-, meta- şi para-... C-apoi trebuie să existe şi d-ăştia, dacă tot o dăm pe izomeria compuşilor organici. În definitiv, ce mai e omul, dacă nu un alt compus organic? Un biet consumator, un transformator de mâncare în rahat, care încălzeşte clima şi distruge planeta?

Iar peste ani şi ani, să vezi ce distracţie va fi când o să ne căutăm pereche la matrimoniale - că dacă se plăteşte la numărul de cuvinte, am pus-o de mămăligă! Faci împrunut la bancă, să ai bani de-un anunţ... pentru că zece cuvinte acoperă numai descrierea genului. Şi nu te joci cu d-astea, că na! Trebuie să fii explicit! Altfel, cauţi duduie get-beget şi te trezeşti că-ţi vine-o mândră cu şarpili încolăcit pe picior (dacă ai noroc să scapi aşa de ieftin)...

Da' momentan, încă e bine.  Aşa că, hai să bem şi gata cu vorba!
  


   
[Maria Tănase - Bun îi vinul ghiurghiuliu]

duminică, 24 decembrie 2023

E timpul să... (partea a doua)

Vin...săr-bă-torile, 
Viiiin... săr-bă-torile, viiin...
Venim cu iarna, e ca-n poveşti!
E minunat, e timpul să dăruieşti!
"Sărbători fericite"! - Coca Cola vă urează...

Vin sărbătorile, fraţilor! VIN!!!
Şi ce este mai bun decât vinul? Vin ŞI sărbători, exact ce mi-am dorit! Şi-n plus, iar e timpul să fiu mai bun - poate-mi mai spăl şi eu din păcate, că de! Încă n-am renunţat la o viaţă de succes... măcar pe lumea ailaltă, că aici m-am lămurit cu stă treaba!

Deşi... era cât pe ce să ratez spiritul sărbătorilor de anul acesta. Serios, nu vă mint!
Am fost busy în ultima vreme; aşadar, se-nţelege că n-am mai avut timp de televizor - iar fără reclama Coca Cola şi fără "Singur acasă", ce spirit de Crăciun să mai simt? N-am prins nici măcar "Greu de ucis"... iar fără reclame şi filme de sezon, de unde să ştiu eu că e timpul să iubesc şi să dăruiesc? 
Noroc că la barza chioară, Dumnezeu îi face cuib - şi dacă nu m-ar fi asaltat nişte cerşet... ăăă...colindători îmbrăcaţi în Moş Crăciun (şi care cărau după ei un casetofon portabil în care cânta Hruşcă despre ler), rămâneam blocat în autismul meu interior şi mă lua 2024 direct din pijamale! Da' la vederea Moşilor, m-a plesnit revelaţia că vin sărbătorile! Vin!
"EXACT LA TIMP" - îmi zic. Nu ştiu dacă Universul, prin vocea subconştientului, încerca să-mi transmită vreun mesaj, dar de ceva vreme, chiar simţeam nevoia să dăruiesc ceva şi mă întrebam de ce aş face asta. Că nici să-mi dau frâu liber nevoii nu puteam; fără să-mi spună cineva cum trebuie să fiu şi ce trebuie să fac, eu de unde să ştiu ce se aşteaptă de la mine? C-apoi, vorba aia: "când eşti în Roma, faci ca romanii"! - şi nu poţi să dăruieşti când îşi vine pe chelie, că bate la ochi! Mintenaş te pomeneşti cu vreo vizită de la ANAF, să te întrebe de sănătate şi de unde ai tu atâtea pomeni de oferit... ceea ce nu e bine deloc! De aceea zic: Dăruieşti când se dăruieşte, nu când ai chef!

Până la urmă, ce să ne mai stresăm cu atâtea dăruiri? Nu-s destule campanii de la fel de fel de firme care te roagă să le cumperi produsele, ca să poţi direcţiona câte un leu pentru amărâţi? Este scenariul cel mai câştigător: bifezi c-ai făcut fapte bune, firma se bucură că-şi vinde marfa, angajaţii ei au de muncă şi au de unde să-şi ia salariul, amărâţii îşi primesc leul de pomană, Statul îşi încasează impozitele pe activitatea firmei şi toată lumea e fericită!
Da' dacă te apuci să umbli cu bocceaua pe la curţi de sărmani...se duce ţara de râpă! Periclitezi siguranţa naţională şi ai şanse să intri la răcoare pentru fapte de terorism! 
Ce-s feţele astea? Nu mă credeţi? Păi explic acuşica: dacă nu cumpărăm cât mai mult, ce activitate are firma? Iar dacă ea nu scoate profit, dă angajaţii afară şi rămân oamenii muritori de foame; Statul nu are ce să încaseze, economia intră în colaps şi ne luăm adio de la un trai pe vătrai! 
Morala este că nu trebuie să ne mai zgârcim! 

Măcar acum, de sărbători...haideţi să haidem şi să cumpărăm de toate, ca să facem o faptă bună - fără stres şi fără pagubă! Haideţi SĂ FIM mai buni şi să ne gândim şi la aproapele nostru! Ce ne costă un singur click de pe card? Sunt zeci...nu! SUTE de antrenori personali, coacheri de succes şi influenceri care ne învaţă cât e de important "să fim", nu "să avem"! (Mai ales dacă le facem trafic pe conturi...ca noi să fim şi ei să aibă!)
Măcar acum, de Crăciun. "De Crăciun...fii mai buuunn...fii ADEVĂRAT...spune DA, nu spune NU, la Tuborg Christmas Brew"! 


Apropo de asta...
Tot în spiritul adevărului, psihologii recomandă că este timpul ca părinţii să renunţe la minciuna strufantă despre existenţa lui Moş Crăciun - o minciună care poate traumatiza iremediabil psihicul fragil al copilului. Serios, acuma! Îşi dă cineva seama cum se năruie întreaga lumea interioară a micuţului, când aude că părinţii îi pun cadouri sub brad - şi nu Moşul care ascultă pe la uşi, să verifice dacă puradelul a fost cuminte? Chiar vreţi să ne damblagim copiii pe viaţă? În halul acesta am ajuns, să-i stricăm de mici şi să le răpim şansa de a se strica singuri, pe parcursul vieţii? 


Păi...în loc să îi educăm despre viaţă pur şi simplu sau să le explicăm cum stă treaba cu sutele de mii de genuri, ca să le amplificăm toleranţa şi stima pentru viaţă, noi ne batem joc de ei?? HUUUUOOOOO!!!!! 
 
Desigur că alţi psihologi dovedesc că Moş Crăciun face parte din categoria minciunilor albe, care sunt bune - spre deosebire de minciunile negre, care nu sunt bune; au picioare scurte şi ies la suprafaţă ca untdelemnul.
Astfel că, minciuna Moşului - spun cercetătorii - i-ar ajuta pe copii să crească spiritual, să descopere empatia şi să îşi dezvolte plăcerea de a dărui. Ceea ce, aşa o fi.
Cert e că dacă eşti părinte care îşi creşte odrasla în ton cu ultimile răcnete ştiinţifice, te blochezi - şi pe drept cuvânt, dacă şi Moşul a devenit subiect de îmbârligătură şi contradicţie socială! Iar dacă nu ştii ce să faci şi tot aştepţi un sfat corect şi sigur, ghinion! Până la urmă, se pare că tot pe propria judecată trebuie să ne bazăm - ca să ştim ce să alegem! Şi indiferent de alegerea făcută, oricum e bine...

Nu te mai condamnă nimeni chiar şi dacă alegi să-ţi iei lumea-n cap şi să-ţi bagi picioarele în tot şi-n toate! De fapt, ai şi motivaţie ştiinţifică să faci asta - pentru că susţii o altă viziune proaspăt descoperită. Adepţii acesteia au inventat teoria "Holiday Regression" - care spune, pe scurt, că "sărbătorile de iarnă aduc anxietate şi stres". Ce atâtea cadouri,  pregătire, şi timp petrecut în familie, când părinţii şi prietenii te critică tot timpul? "Nu ai pus căciula"! "Iar fumezi"? "Cine e ea"? "Te însori cu un bărbat"? Pfffff... traume, traume...traume la tot pasul!!!
 Ia să stea fiecare la casa lui şi să-şi vadă de propria viaţă! Gata! Petreci la club, de capul tău şi scapi de stres, tulburări afective, boli organice şi tot felul de îndoctrinări nocive! 

E Crăciunul, ziua Naşterii Domnului - o sărbătoare  dedicată familiei, când E TIMPUL să iubim, să dăruim, să fim mai buni, să-l primim pe Hristos la masă şi în gând şi... să stăm liniştiţi şi singuri la casele noastre, că oricum suntem magici şi nu avem nevoie de stres şi anxietăţi. Important e să fie cele cuvenite pe masă, să curgă băutura şi să meargă muzica. Nu d-aia e sărbătoare? Mall-urile să fie pline, cluburile la fel... c-apoi p-acolo nu loveşte regresia de sărbători şi nu te critică nimeni, atâta timp cât faci consumaţie. Şi faci, că doar nu munceşti pe surcele! Iar dacă nu e distracţie nici acum, apăi când să mai fie?

Să bem pentru asta!!!
Şi să avem cu toţii sărbători liniştite, pline de bucurie şi speranţa într-o viaţă interioară mai bună. Să fim sănătoşi şi cu familia aproape... c-apoi, chiar nu pot achesa la regresiile astea moderne.

Hai, la mulţi ani şi-un cântec vesel să cântăm:

 

  [Colinde de Crăciun Tralala - Astăzi s-a născut Hristos]

miercuri, 13 decembrie 2023

E timpul să...

Nu am mai avut timp să mai scriu. 
Mi-am dorit să o fac, uneori am găsit şi subiecte care meritau discutate... ba chiar au fost zile în care  îmi compuneam în gând pasaje întregi de postări - cu promisiunea că le voi trece pe hârtia virtuală imediat ce voi avea ocazia. Însă nu se întâmpla aşa ceva...  şi când mă eliberam, nu mai aveam chef de nimic. Mă simţeam epuizat, iar gândurile mi se încâlceau atât de rău, încât nu mai ştiam de unde să le iau şi unde să le mai aşez. 

La un moment dat, am crezut că am eu o problemă, de am o aşa stare. Însă, privind în jur, am constatat că e foarte posibil să nu fi venit timpul potrivit pentru a scrie. 
Ştiu că sună foarte ciudat, însă... pentru noi, oamenii noului mileniu, timpul a devenit un fel de condiţionare pavloviană. Se ştie că permanent atingem noi apogee ale adâncimilor morale de bon-ton; facem parte din tot felul de comunităţi şi suntem plini de conexiuni magice; demistificăm misterele vieţii într-un ritm galopant, iar valorile absolute sunt atât concrete în vieţile noastre, încât călcăm în ele mai des decât în gropi - dar dincolo de asta, am ajuns ca nişte biete animale care reacţionează instant, la stimulul timpului şi a datei din calendar. Fără logică, fără judecată, fără raţiune, fără înţelegere, fără profunzime... dar mânaţi de un singur gând: "ESTE TIMPUL SĂ..."



S-a făcut de Valentine's Day? MINUNAT!! E TIMPUL SĂ NE IUBIM!! Şi toată suflarea omenească dă iama-n restaurante, să-şi serbeze dragostea... cu ursuleţi, ciocolată, flori şi desertul de după. Cum altfel să arăţi ce simţi, dacă nu intri în rândul lumii? Şi apoi, dacă nu arăţi conform STAS-ului în vigoare, cine te crede că simţi ceea ce spui că simţi?
Vorba cântecului: "Dacă-n fiecare zi, Valy Day ar veni, ce de ne-am mai iubi..."

Arc peste timp şi a venit Ziua Internaţională a Cărţii. Deci, E TIMPUL SĂ citim studii care arată că nu citim. Apoi, imediat se scandalizează cei care devorează n-şpe cărţi pe zi, pentru că cititul este viaţa lor şi asta trebuie să afle toate lumea. Sincer, pe mine mă sperie oamenii care citesc la pontaj, la fel cum mă sperie şi cei care nu deschid o carte nici dacă-i baţi. 
Dar nu contează... trecem peste, fiindcă vine Ziua Internaţională a Îngheţatei şi E TIMPUL SĂ mâncăm îngheţată! 
CUM? N-ai poftă??? Hmmmm... bag de seamă că te-ai nemernicit! Şi mă rog, cam când vrei să-ţi iei, dumneata, nişte îngheţată? De ziua cartofilor prăjiţi? De ziua pizzei, a hanoracului vărgat sau de Ziua Şosetelor cu Papion? Păi atunci se face ce s-a stabilit în acea zi că trebuie să se facă, nu faci ce vrei tu!

Alt arc peste timp... şi a venit sfânta zi de 31 octombrie. E Halloween, frăţică! 
Ce om să fii, ce inimă să ai în tine, încât să nu te costumezi în toate bazaconiile imaginabile şi inimaginabile, să nu te spoieşti cu ketchup şi să zici că-i sânge sau să nu-ţi munceşti mintea, ca să faci oamenilor prankuri cât mai sperioase? Pentru că nu mai avem păcăleli şi nici glume; toate idioţeniile se numesc prankuri. Ce să facem, dacă societatea avansează mereu şi tot înainte? Se ştie că nu poţi opri progresul, la fel cum se ştie că dacă scuipi contra vântului, te uzi. 
De fapt, mâine, poimâine, mă aştept să-l îngropăm şi pe Păcală. El era inteligent, şugubăţ şi făcea glume nevinovate...dar în lumea asta, Păcală nu mai are loc. Acum trăim vremurile lui Prankală - când te distrezi urmărind oamenii cu toporul pe stradă. Sau aruncându-le ghivece-n cap... sau punându-le petarde-n pantofi (c-apoi nu mai suntem la grădiniţă, să pui dulceaţă-n şoşoni). Asta-i distracţie!
Iar prănkuiala de Halloween it's a must sau ceva - că dacă nu provoci o ţâră de infarct nimănui, practic, ţi-ai ratat viaţa! De exemplu, ia uite acilea glume:


HAHAHA!!!! CE TARE!!! Ia uite, iaaaaa, Japonia!!!!! BĂĂĂĂ, cum s-a crizat puradelu'!!! Mai avea niţel şi murea pe loc!!! HA-HA-HA-HA-HA-HAAAA!!!! Şi-aşa cred că a schimbat trei pamperşi!! HA-HA-HA-HA-HA-HAAAA!!!!
...şi gata, că mă doare burta de râs! Băi, ce m-am distrat! E traumatizat copilul ăla pe viaţă, gata! HA-HA-HA-HA-HA-HAAAA!!!!
Culmea e că poate fi adevărat. Dar dacă e Halloween, e timpul să privim în ochi violenţa şi macabrul, ca să râdem de ele - că nu ne afectează cu nimic. Şi totul se acceptă, dacă e făcut la 'şto - cum era trendul mega la modă cu femeile care-şi aplicau pe poze nişte filtre cu ochi vineţi şi buze sparte, ca să spună că şi-au luat păruială de la jumătăţile din dotare. Ca prank, desigur.
Na! De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere... ce să mai zic?

S-a făcut prima zi de noiembrie. Boss, nu mai merge aşa! E TIMPUL SĂ privim violenţa şi macabrul în ochi şi să luptăm contra lor cu toate puterile, pentru că ne afectează! Dacă primim o palmă părintească la fund când avem un an... la treizeci de ani, copilul nostru interior se destramă şi ne strică toată existenţa de după. Dacă respiră cineva mai zgomotos lângă noi, ne-a şi stresat - pentru că ne-a luat din spaţiul personal şi ne-a violentat! Suntem atât de sensibili încât şi dacă se trezeşte vreum tălâmb să strige la noi, nu ne mai vindecă nici o duzină de psihologi! Iar eu, pentru că am folosit cuvântul "tălâmb", e clar că am discriminat, nemulţumit, traumatizat, odioşat, distrus nişte destine de oameni cu suflet magic...deci merit câteva schingiuiri! Dar nu acum, ci de Halloween, ca să fie prank şi funny. Şi să nu mă supăr.
Până atunci, cânt în gând: "Dacă-n fiecare zi, Halloween ar  veni, ce prankuri ar mai fi"... 

Da' nu-mi fac griji, pentru că timpul ne face să iertăm şi uităm... mai ales când E TIMPUL SĂ ierţi şi să uiţi.
Deocamdată, a venit 1 Decembrie şi E TIMPUL SĂ fim patrioţi. Iubirea de popor şi ţară, ne leşină...nu alta! Vorba unei reclame de la radio: "Măcar de 1 decembrie să fim patrioţi"! Aşadar, ce om să fii, dacă nu ai gura plină de laude la adresa Românicii noastre dragi, pământ strămoşesc şi plin de tradiţii?! Desigur că vrem o ţară ca afară, dar de Ziua Naţională, vrem o ţară ca aici: 
Cu tricolor arborat pe maşinile cu gene la faruri. Cu şosele vai de capul lor şi care nu ne trebuie, pentru că avem natură extraordinară. Cu spitale puţine şi catedrale multe... care nu ne mai enervează, pentru că mâncăm fasole şi cârnaţi, cum e datina străbună. Cu mâncare ca la mama, care e mai bună decât shaorma zilnică a zilei de mâine. Cu muzică populară românească, mixată de cel mai tradiţional DJ MC Ţikiriki din Papua Noua Guinee şi cu mult, foarte mult drapel naţional. Mai multă mândrie şi parade istorice fără număr!
C-apoi na! Dacă nici măcar de Ziua României nu eşti patriot, când să mai fii?

Desigur că de pe 2 decembrie e timpul să-ţi pută de tot ce e românesc, iar  tradiţionaliştii naţionalişti sunt ciumaţii care susţin învecheala şi se pun contra modernului frumos şi îmbietor... dar haideţi să trăim în prezent şi să iubim România. De Ziua Naţională, ordinul pe unitate e iubirea de neam! Clar?
Vorba cântecului: "Dacă-n fiecare zi, Unirea ar veni, ce patrioţi am fi"...

Avem noroc că nu e aceeaşi zi în fiecare zi - altfel, am lua-o cu capul peste dealuri, fluturând steguleţe roşii! 
De ce? Păi cum adică, DE CE? Cât cap ne trebuie, ca să fim în fiecare zi în toate felurile posibile? Ne-am încurca între ideologii, mai abitir ca-ntr-un labirint! Cum să fim şi patrioţi şi să vrem o ţară ca afară; să ne iubim aproapele şi să-i dăm vânt pe scări (în spirit de prank very funny); să mâncăm pizza mereu şi să susţinem mâncarea tradiţională; să luptăm pentru o viaţă sănătoasă şi să avem burta plină de cartofi prăjiţi; să fim smeriţi şi să ne lăudăm cu viaţa noastră de succes; să ne amuze violenţa şi, în acelaşi timp, să ne oripileze; să fim tradiţionalişti şi să condamnăm obiciurile înaintaşilor noştri; să ne aruncăm gunoiul pe meleaguri cât mai ocrotite de lege şi să protejăm natura, plantând un copac... toate într-o singură zi?  

N-avem cum! Altfel, am fi cu toţii nişte cazuri perfecte pentru studiul tulburărilor de personalitate. Deci, cine s-a gândit că trebuie ca-ntr- o zi să fim într-un fel şi în alt fel ziua următoare, a ştiut el de ce a hotărât aşa şi bine a făcut!

Să bem pentru asta! 
Şi-un cântec vesel să cântăm, că ne bate Crăciunul la uşă...
 


[Paula Hriscu - M-o trimis mama la capre]

duminică, 22 octombrie 2023

Cărţile şi educaţia

"- Ştie cineva dacă Şcoala (ca entitate supremă într-ale educaţiei) mai scoate tâmpiţi? (vorba unui mare clasic în viaţă)... 
- Nu!
- Nu...ce? Nu mai scoate tâmpiţi sau nu se ştie dacă mai scoate tâmpiţi"?

No, până la urmă, nu contează! La un moment dat, fuse o zi de mare sărbătoare. Aşadar:
La mulţi ani, Ziua Educaţiei! Să fim educaţi, frumoşi şi la pungă groşi! Să ne fie casa - casă, să ne fie masa - masă, bucurii şi sănătate, la mulţi ani plini cu de toate (încântările)!
...şi da, ştiu că Ziua Internaţională a Educaţiei a fost pe 5 octombrie. Dar eu cred că educaţia ar trebui sărbătorită în fiecare zi, mai ales printr-un comportament care să dovedească faptul că o avem. C-apoi... dacă rămâne doar la nivel de cunoştinţe nepuse în practică, educaţia se transformă într-un izvor cu apă pură şi cristalină, care este desenat pe un perete.  

Întrebarea principală este: CE ESTE EDUCAŢIA?
Răspunsul cred că va fi diferit, în funcţie de persoana care răspunde. În general, însă, educaţia te ajută să treci cu fruntea sus prin cât mai multe situaţii pe care viaţa ţi le scoate în cale. 
Apoi, apare o nouă întrebare: CUM TE EDUCI?
Prin mai multe căi, în principiu. Însă cea mai facilă modalitate de (auto)educare este prin intermediul cărţilor. 

Apropo de asta: în ultima vreme,  dau peste tot felul de oameni care se ocupă  cu cititul de performanță, iar spațiul virtual îmi este invadat de reclame care mă îmbie să  mă  înscriu în numeroase cluburi şi/sau grupuri de lectură. Şi nu-i ceva rău.
Până la urmă, cu toţii suntem niște suflete culte-n cap, înțelepte și magice, iar numărul de cărți citite reprezinta garanția bogăţeniei noastre interioare.  Ceea ce, asa și este. În principiu. Doar că, cel puţin pe picioarele noastre de plai, avem o mare problemă cu analfabetismul funcţional... conform unui studiu desfăşurat pe la începutul anului, care a arătat că doar 11% dintre elevi înţeleg pe deplin un text pe care îl citesc. 
Iar asta este uluitor de nasol şi m-aş lua cu mâinile de cap, dacă nu aş vedea cu ochii mei cum în orice top de lectură, cele mai citite sunt cărţile despre dezvoltare personală - iar apoi, când mă uit prin împrejurimi, realizez că singurul lucru care evoluează este involuţia. 
Deci, nu ştiu ce să mai zic nici despre cei care spun că citesc măcar o carte pe oră.

În aceste condiţii, se naşte o întrebare: de ce cititul este considerat a fi o activitate elitistă şi numai faptul că o practici te aduce în nişte sfere care nu-s destinate muritorilor de rând? Ştiu că George R.R. Martin (cel cu "Urzeala Tronului") a spus că "Un cititor trăieşte o mie de vieţi înainte de a muri; cel care nu citeşte niciodată, trăieşte doar una" - însă, conform noilor studii, creierul nu face diferenţa între virtual şi real - şi de aceea, la nivel personal, jocurile pe computer sunt percepute ca fiind experienţe reale. Pe scurt, înveţi dintr-un joc de strategie, la fel cum ai învăţa dintr-o carte. Chiar mai bine...pentru că jocul îl trăieşti, nu ţi-l imaginezi.  
Deci: de ce cărţile sunt preamărite, iar jocurile sunt osândite? Şi cum te educă o carte, dacă nu pricepi ce citeşti?

Sunt câteva luni, deja, de când încerc să-mi răspund la aceste întrebări. Că, de! Am ajuns şi eu în etapa întrebăcioasă a vieţii, în care caut să descopăr esenţa lucrurilor pe care le fac. Pentru că, da... mă joc pe computer. Iar pericolul este că deşi trăiesc nişte evenimente cu tot sufletul, nimic nu are connsecinţe practice - pe când în realitate, orice acţiune are urmări. Iar cine nu e atent, riscă să încurce realul cu virtualul, ceea ce atrage după sine o gamă foarte variată de probleme. 
Şi da, citesc. Nu la normă, nu orice şi nu oricând, e adevărat. Nu citesc ca să mă educ, nu citesc să învăţ, nu stau să subliniez citate şi nici nu le învăţ pe de rost. De ce? Pentru că nu îmi place să mă complic!
Pentru mine, cititul este o plăcere, o cale de a evada din realitate şi de a fi fericit. 
Bunnn... dar cu ce mă ajută asta? Pe termen scurt, în afară de bucuria de moment, nu prea văd ce beneficii mi-a adus. Pe termen lung, însă, am învăţat să apreciez geniul creator al unor oameni şi puterea lor de a da viaţă unor lumi noi, idei, mitologii, oameni şi milenii de istorie alternativă. 


Desigur că dacă mi-am dat seama că Eru Iluvatar este Dumnezeu în universul tolkian, pot recita legile roboticii ale lui Asimov, ştiu că Maitreyi l-a iubit pe Mircea Eliade sau că Lizoanca a avut o copilărie nefericită, nu mă ajută cu nimic în viaţa mea de zi cu zi... la fel cum nu are nici o relevanţă dacă ştiu teorema lui Pitagora când îmi cumpăr o pâine sau pot calcula viteza liftului, atunci când îl folosesc. Însă toate aceste cunoştinţe pe care le-am primit în anumite momente ale vieţii (şi pe care le-am uitat, de cele mai multe ori - că d-aia nu-s vreo deşteptăciune nemaivăzută), mi-au mai crescut un firicel de iarbă pe pajiştea mentală şi mi-au schimbat viziunea asupra vieţii. Sunt altfel, gândesc altfel, mă comport altfel, şi mai ales, înţeleg altfel lumea şi mă detaşez mai uşor de ceea ce mă atrage, dar nu-mi face bine.
Poate asta înseamnă educaţia. Sau poate nu.    

*

În altă zi, pe un grup dedicat cititorilor de cursă  lungă, găsesc o întrebare interesantă: "Care considerați că sunt cărțile maculatură"? 
Mi-am luat toga pe mine, mi-am pus cravata de om deştept și m-am băgat și eu în seamă, cu un răspuns perfect corect din punct de vedere politic: "depinde de gusturile fiecăruia". 
Bănuiam că întrebarea este pusă pentru a crea dezbatere  teoretică și apoi trafic - care se traduce în relevanţă pe piață - dar a trebuit să răspund elegant, pentru că nu îmi place să particip la rezolvarea unor probleme inexistente. În plus, gusturile omului nu se discută şi dacă o carte a ieşit pe piaţă şi a avut cumpărători, înseamnă că a fost apreciată.
Ce era sa zic? Adevarul?

Adevărul e că eu nici nu am auzit până atunci despre "cărţi maculatură". De fapt, nici nu îmi trecuse prin cap să descriu cărţile în acest fel...deşi, dacă ar trebui, neapărat, să îl folosesc, aş introduce în această categorie orice lucrare care îţi zgândăre dorinţele egoiste şi îţi oferă pe tavă diverse reţete pentru a ţi le îndeplini....pentru că, nu-i aşa, eşti magic şi meriţi. Iar Dumnezeu ("Universul, în noua vorbă) abia aşteaptă să gândeşti pozitiv, ca să-ţi apară dinainte şi să-ţi reverse la picioare toate minunăţiile pe care ţi le doreşti.  

Înainte de acea frumoasă zi, singura descriere mai depreciativă a cărţilor pe care o ştiam era aceea de "lecturi pentru tren" - adică acele poveşti uşurele, care nu îţi pun mintea la contribuţie - ci doar te prind în acţiune, se termină rapid şi nu-ţi crează vreo emoţie notabilă. Foc de paie, pe scurt. Cunosc astfel de cărţi, dar mă ţin departe de ele.
De fapt, întrebări de genul "cărţilor maculatură" apar frecvent pe site-urile de profil şi mulţi spun că scrierile Irinei Binder s-ar încadra la acest capitol. Ceea ce este ciudat...pentru că Irina Binder se vinde bine - de unde trag concluzia că oamenii îşi cumpără lucruri fără a avea nici o idee despre ele şi-apoi se supără că au făcut-o, pentru că nu le plac.

În concluzie, nu am un răspuns obiectiv care să descrie "cărţile maculatură". 
Ştiu, doar, că eu nu investesc în experienţe noi, fără a le studia în prealabil. Sau fără a avea un motiv bine definit.. cum a fost când am citit "Invitaţie la vals", doar pentru că era opera preferată a unei fete pe care o plăceam şi voiam să înţeleg de ce o adoră atât de mult.

Şi mai ştiu ceva: când fixezi o zi internaţională dedicată educaţiei, înseamnă că educaţia este în moarte clinică. Dacă ar fi permanentă, aşa cum ar trebui, nu ar mai fi nevoie de nici o serbare specială care să îţi ofere oportunitatea de a te educa... la fel cum, dacă mănânci cartofi prăjiţi în fiecare zi, nu mai simţi nevoia unei Zile Internaţionale a Cartofilor Prăjiţi, pe care să o serbezi cu o porţie sănătoasă de... cartofi prăjiţi!

Să bem pentru asta! 
Chelner!!! Adă un pahar cu tărie la băeatu, că vreau să-l citesc până la fund! Şi lasă şi sticla, că nu mă ridic de la masă, până nu mă fac doctor docent în toate domeniile!
Să fie dans! Şi EDUCAŢIE...



[The Black Eyed Peas - Pump it]

marți, 20 decembrie 2022

Marea boicotare naţională

Gata, ne-am liniştit cu intrarea în Schengen? 
Pare că nu...acum cică  răscoală poporul şi boicotează Austria. :)) :)) Desigur, ne putem întreba: "Cu ce scop"? Păi...logic, ca să le arătam noi ce înseamnă să te pui cu românii :)) :)) 

Tare, sau ce? De când am văzut cum se îndeamnă unii pe alţii unii "pe o reţea de socializare" :)) să iasă şi să le facă nasoale ălora care s-au pus de-a curmezişul progresului naţional, mă doare burta de atâta râs! Sunt sătul de îndemnuri revoluţionare gen "haideţi să haidem" şi de jocuri de imagine, ca de mere acre! Dacă aş fi fost vreun tânăr frumos şi liber care abia descoperă lumea şi vrea o ţară ca afară, poate mă mai prindea puţin avânt; dar nu mai sunt şi a cam trecut vremea când credeam că tot ce zboară, se mănâncă. Vorba lui Roger Murtaugh, în "Armă mortală": "Sunt prea bătrân pentru prostii din astea".



Nu vreau să mă dau acel mare înţelept ce răspândeşte lumina cunoaşterii, că nu sunt nici măcar un înţelept mai mic. Nu ştiu care este situaţia economică a ţării; am auzit că Austria ar fi cel mai mare investitor...ceea ce aşa o fi. Sau nu. Nu contează; cert e că toate resursele pe care le exploatează austriecii de la noi, nu sunt furate. Nu vin ăia noaptea, pe furiş, să ne taie pădurile; nu şi-au făcut bănci care funcţionează doar după miezul nopţii, ca să nu vadă cetăţeanul onorabil cum administrează banii murdari ai sistemului ticăloşit. Benzinăriile deţinute de austrieci nu sunt pitite prin hambare, să nu fie găsite de ochiul vigilent al Statului. NU! Totate aceste afaceri s-au încheiat legal, la lumina zilei. Nu fură nimeni nimic...iau ceea ce s-a convenit, pe banii potriviţi. 
Deci, cu cine să te cerţi? Şi ce să le faci, ca să sufere cu adevărat? Desigur că pe persoană privată, poţi face orice... însă nu seci oceanul, dacă mai scoţi apă cu pipeta din dânsul. Deci, ce rezultat avem? Prinde orbul, scoate-i ochii!
Iar dacă se mobilizează puterea cetăţenească şi ne unim în cuget şi simţiri, ca să pipetăm cu toţii, problema se pune altfel: ce se întâmplă dacă şi Austria ne boicotează pe noi? Dacă se închid BCR şi Raiffeisen, cam câte zeci de mii de familii rămân pe drumuri? Dacă pleacă OMV-ul pe tărâmuri mai neboicotante, câţi murim de foame? Câte firme de transport dau faliment? Câte firme se vor închide din cauza firmelor de transport care nu le mai livrează produsele necesare? 

Da, e "lăudabil" cum o mână de speriaţi se duc să blocheze benzinăriile, alimentând de un leu. Aşa, şi? Acum puţin timp, veniturile benzinăriilor s-au sporit până la infinit, când lumea auzit că se scumpeşte carburantul şi-şi făcea plinul în rezervoare, tomberoane, saci de gunoi şi pungi de-un leu! De atâta disperare, erau unii care şi-ar fi luat benzină şi în buzunare, numai să aibă o rezervă pentru zile negre!
Dacă se repetă figura şi după boicotul revoluţionarilor, Petrom-ul decide să-şi "recupereze pierderile imense" şi scade preţul carburantului cu 50%, ofertă de sărbători (valabilă 24 de ore)? Să vezi atunci crimă şi pedeapsă! Batem recordul mondial la buluceală şi călcarea în picioare!
Sau... hai să zicem că e de succes boicotul. Apoi ce se întâmplă? Vine cancelarul austriac, năduşit tot, să ne pupe picioarele pentru acordarea iertării? Acuză un moment de nebunie şi ne bagă-n spaţiul comunitar? Iar cetăţeanul boicotant ce face, între timp? Alimentează de la alte benzinării? Da, poate...până se face coadă. Apoi se duce oriunde va găsi mai liber, că-s vacanţele plătite şi trebuie să se plimbe!

Apropo de vacanţe: boicotăm şi Târgul de Crăciun de la Viena? Sau schiatul în Austria? Sau mergem, în continuare, pe tradiţia împământenită cu ocazia embargoului impus ruşilor: nu mai vrem să auzim de ei pe nici un colţ de planetă! Sunt interzişi peste tot, gata! Cu excepţia celor mai bogaţi, care trebuie să susţină turismul din Franţa, Anglia, Dubai sau de oriunde altundeva. Şi a fotomodelelor care trebuie să producă bani, că nu degeaba au investit în acid hialuronic, botox, silicoane, tratamente şi fel de fel de programe la sală!

Pe mulţi i-a deranjat faptul că austriecii nici măcar nu şi-au motivat decizia de veto împotriva noastră. Detalii nesemnificative, ce să zic? 
Când deţii puterea, nu trebuie să motivezi nimic. Faci ce te taie capul, pentru că poţi. Şi punct. Bine, dacă vrei să menţii o aparenţă, spui şi tu o tâmpenie, să pară că te interesează subictul: "Delegatul României avea ciorapi cu pătrăţele şi nu mi-a plăcut designul". Sau "Nu am dormit bine azi-noapte". Prostii care nu interesează pe nimeni. Până la urmă, important e că nu ni s-a rezolvat cererea. Mai contează de ce?  Ori că nu avea ambasadorul părul blond, ori că au primat interesele financiare ale bogaţilor de pe continent, rezultatul este acelaşi: NU.  Iar situaţia nu se va schimba, oricât heirupism depunem de aici înainte. 

Asta e la fel cum am păţit eu când am vrut să mă angajez, după terminarea facultăţii: am pus zeci de tone de cv-uri, pe la toate firmele şi pentru toate posturile posibile: de la spălător de vase la restaurant sau făcător de sondaje de opinie şi până la profesia pentru care m-am pregătit. Răspunsul era acelaşi "NU" hotărât: că eram supracalificat sau subcalificat, că nu aveam experienţă, că eram perfect dar nu atunci, că eram leneş pentru că nu am muncit din facultate, că aveam pasiuni care nu cadrau pe viziunea firmei, că citeam prea mult sau prea puţin; am auzit tot felul de explicaţii care nu contau, de fapt. Important era că nu mi se rezolva problema. Ba, de la o vreme, nici nu mi se mai răspundea după aplicarea cv-ului; sau când primeam vreun răspuns, era într-o formulare de lemn: "Mulţumim, nu vă potriviţi profilului de candidat pe care îl cautăm, nu ne căutaţi, vă căutăm noi". După câteva zeci de mesaje din astea, m-au luat nervii de cap şi am răspuns emailului la care nu trebuia să răspund: "Cum se face că nu mă potrivesc profilului de candidat pe care îl căutaţi, când îndeplinesc toate cerinţele dumneavoastră"? După câteva zile, a venit un răspuns şi mai sec: "Asta e politica firmei." 
Am bodogănit câteva zile, pe seama prostiei mele. "În loc să-mi văd de viaţă, mi-am băgat în câr cu ăştia, să le arăt cine mi-s eu! Ce credeam că rezolv"? BOICOT, BOICOT!! Şi d-aia nu mai purtau pulover pe gât şefii multinaţionalelor!

De fapt, viaţa este simplă: motivaţia unei decizii nu face nici cât o ceapă degerată. Că îţi iei un covrig şi plata la POS îţi este refuzată... că inviţi pe una la cafea şi te tratează cu indiferenţă... că eşti dat afară de la lucru... că nu te consideră un egal şi nu te primeşte la masa lui.... la final de zi, contează rezultatul. Nu ce putea fi, nu ceea ce ar fi fost "dacă" şi în nici un caz nu, "pentru că". 
Iar noi nu putem face nimic; decât să acceptăm asta şi să mergem mai departe.  

...mai ales că avem alte probleme mai presante, cum ar fi pregătirea celor cuvenite pentru masa de Crăciun. Eu, cel puţin, abia aştept să vină cea mai masterchef gospodină tradiţională, ca să ne arate ce a gătit tradiţional: picături de poveste din tobă-lebăr-caltaboş în sos tomat inundat cu pate, mix de cârnaţi de casă şi broccoli nemodificat genetic, floare de piftie cu miros de arţar, manichiură de porc la grătar, umbră de creier pane, fantezie de şorici cu măsline, praf de slănină de Mangaliţa şi boabe de muştar aruncate la mişto, cotlet de porc pe pat rucola, baghete din ceafă de porc fără proteină animală, jumări şpriţate cu file de lămâie, ciolan îmbrăcat în dulceaţă de ardei şi mai ales, orice de porc din porc vegan, crescut în gospodăria proprie. Chestii din astea, care pe mine mă lasă rece.  

Aşa că, propun să ne încălzim cu un vin fiert şi-un cântecel! Tradiţional, desigur... c-apoi d-aia vine Crăciunul!
La mulţi ani pentru Ignat şi multe pomeni pentru porcul răsposat! 



[Plăieşii - Vino, trenule]

marți, 30 august 2022

Greierii noştri, cei de toate zilele

Mai doriţi să vorbim despre iubire? Dar nu aia cu "i" mic, de care ne lovim zilnic... ci aia cu "i" mare, care mută munţii.
Eu aş zice, totuşi, să ne concentrăm şi pe altceva..nu de alta, dar aşa cum am arătat data trecută, conform drepturilor ancestrale, sinuciderea e bună la om. Pe când iubirea distruge vieţi, porneşte războaie şi strică destine - ceea ce nu prea e cool. 

Haideţi, mai bine, să discutăm şi despre ceva frumos, ca să-mi muncesc creierii şi cu lucruri constructive. De exemplu...despre mâncare ar fi perfect! Ce spuneţi? Mai ales că se fac noi descoperiri în domeniul gastronomic şi e păcat să pierdem sansa de a le diseca.
... iar cine crede că s-au inventat noi moduri de a face sarmale cu mici la grătar, greşeşte grav. Pentru că altul este secretul: în înţelepciunea sa, Comisia Europeană a autorizat introducerea greierelui de casă, a viermilor şi a lăcustelor în alimentaţia cetăţenilor europeni - care, după ce că erau plini de drepturi şi libertăţi, au primit o nouă înlesnire. Iar asta este cea mai bună veste din ultimile luni! Serios, nu vă mint! 



Atât că, puteau să mediatizeze informaţia mai devreme! Am avut casa plină de greieri vara asta şi de ştiam că s-a dat liber la consum, nu mai cheltuiam atâţia bani pe mâncare...o luam din ogradă! Sau îi prindeam, îi vindeam întreprinzătorilor de profil şi om mă făceam! Mergeam în concediu în Caraibe, nu la Mamaia!
Da' e bine şi aşa. 

Mi-aduc aminte, pe când eram eu copil... mă tot trezeam prin papuci cu nişte viermălăi cu coadă; erau albi şi pufoşi, cu o codiţă solzoasă la un caopt...o minunăţie! Mi se-ncreţea pielea pe mine când îi vedeam, mai ales că dacă îi storcoşeam cu călcâiul, lăsau o bală mucilaginoasă pe ciment. Dar n-are a face asta, erau complet bio - că am impresia că veneau ori de la coteţul porcului, ori de la wc-ul din fundul grădinii. Băi nene, şi câteodată aveam o poftă să-mi bag dinţii-n ei şi să-i mestec ca pe marmeladă, de nu vă închipuiţi! C-aşa mi se întâmpla când eram puradel: m-apucau pofte din astea ciudate, de gravide. Şi mâncam cartofi cruzi, câte un pumn de arpacaş... mai muşcam din tencuiala de pe pereţi, mai mâncam de prin oliţă, mai înghiţeam câţiva sâmburi de cireşe ... prostii din astea.
Dar viermii ăia...parcă îi văd şi acum! Mi-au rămas la suflet! Şi i-aş fi îngurgitat cu tot dragul, dar dacă nu primisem acceptul de la Uniune, mi-am pus pofta-n cui! Ce era să fac, dacă nu-s rebel din fire şi nu îmi place să încalc legea? 
Însă, mi-am fixat un plan în minte; am gândit pozitiv, am trimis energie benefică spre Matricea Universală, m-am încărcat cu lumină, am prins a vibra pe cele mai înalte striguri cosmice şi am meditat cu capul în jos... imaginându-mi momentul, ca şi cum ar fi fost aievea: înfiinţarea Uniunii Europene...aderarea României...şi, în sfârşit, aprobarea legii care-mi dădea voie să-mi fac şi eu pofta ce-am poftit şi să mănânc viermii mult doriţi!
(Ceea ce s-a şi întâmplat, deci luaţi aminte la această întâmplare adevărată şi aveţi grijă ce gânduri trimiteţi spiritelor din univers). ✌ Peace! 

Când eram printr-a şasea, la fel am păţit: profa de bio ne-a cerut insectar până la final de an. Şi mi-au făcut părinţii, la serviciu, o minunăţie de cutie de lemn, cu fundul acoperit de o bucată de polistiren învelit în mătase roşie şi geam glisant în loc de capac...pe care am populat-o cu fel de fel de gângănii, unele mai apetisante decât altele: cărăbuşi, gândaci de cartofi, fluturele alb al verzei, gândaci de bălegar, o lăcustă de vreo 10 cm...vis şi armonie! Iar mai târziu, o ditamai rădaşca - pe care am înnecat-o în spirt, i-am înfipt boldul în cap şi am pus-o în centru! La piece de resistance...
M-am culcat fericit în seara aia. Plin de pofte, că de! Burta îşi cerea drepturile...dar am zis: NU!!! Raţiunea trebuie să învingă! Dacă cedez şi-mi mănânc exponatele - care, la cat spirt aveau în ele, mi-ar fi dezinfectat aparatul digestiv pentru zece vieţi d-aci înainte - pe ce mai iau eu nota 10 cu felicitări?

Nu vă mai spui ce-am pătimit noaptea aia, muncit de tot felul de patimi culinare, dar am rezistat eroic! Iar dimineaţa, la prima ora, direct la insectar m-am dus...să-l mai admir o dată, înainte să-l predau! Că de...nu apăruse smartfonu', să-mi fac selfie alături de dânsul.
Iar când l-am scos din dulap, blestem! Sânge şi cenuşă!! Măcel ca acolo, nu am mai văzut în viaţa mea! Minunăţia mea de lăcustă zacea împrăştiată prin toată cutia: ici un picior, colo o antenă îndoită, dincolo un sfert de corp zdrenţuit... cărăbuşul ajunsese o pată maronie pe mătasea cea roşie...fluturele mai avea doar jumătate de cap, la capătul unei dâre negre de funingine şi pastă verde...iar rădaşca clăţănea înnebunită din cleşti, zbătându-se şi târându-se greoi, peste tot!
Sincer vă spui, că mi s-au trezit instinctele primare în mine! Am văzut roşu în faţa ochilor, de la atâta furie...şi zău că mi-aş fi înfipt toţi dinţii într-ânsa! Tochitură, chisăliţă îmi venea să o fac pe nemernica asta care mi-a stricat frumuseţe de insecte! Mă şi vedeam cum pun ticăloasa de rădaşcă pe grătar, să o fac baton proteic şi s-o mănânc...dar nu! Uniunea încă nu-mi dăduse aprobarea, aşa că iar am rezistat. Cu greu. Şi m-am răzbunat crunt, alimentându-mă tot cu hrana noastră de Ev Mediu: mămăligă, ouă de găină, lapte de oaie, fripturică de pui... Ce să-i fac? Încă nu ieşisem din peştera vechilor îndoctrinări!

Dar acum, e altă treabă! Am crescut şi mă simt mai evoluat, mai comunios cu natura! Mă unesc şi salvez, protejez, aplaud ori de câte ori primesc câte permisiune care îmi dă voie să trăiesc...e o nebunie! Respir chiar şi-ntr-o pungă, de teamă să nu eliberez prea mult dioxid de carbon în atmosferă şi să încălzesc global planeta. Iar, mai nou,  abia aştept să intru în rândul lumii corecte politic şi să mânânc pilaf de greieri sau chipsuri de lăcuste. Cu roşiile nu mă prea împac...că de! Am şi eu kriptonita mea! 
În schimb, îmi lasă gura apă după nişte ciorbă de viermi cu coadă! Şi când mă gândesc la o ceafă de lăcustă la grătar, asezonată cu nişte căcăreze de oaie - că doar n-oi fi tâmpit, să mai mânănc măsline, ca ţăranii!...sau la nişte pulpe de păianjăn în sos cu curry...sau la un dish din piept de râmă pe pat de pir şi-apoi să beau un pahar de... vvvv...ţţţţ... bbbb...wwww...of! Ce ne dă voie ăştia de la Uniune să bem? Că mi-e sete de nu mai văd bine, dar nu ştiu ce recomandări mai sunt în vigoare... 

Aveţi ceva sfaturi? Punem de-o petiţie online sau ce facem? Ieşim în stradă? HAI!!! Strigăturile cred că sunt tot alea vechi: "Cine nu sare, nu vrea schimbare! Jos Guvernu! Ciuma Roşie! HUUUOOOO!!!!!" 
La ce sete am în trupuşorul meu firav, poate se îndură vreun patron să-mi ofere şi mie un ceai cald şi gata! Se rezolvă dilema! În continuare nu voi şti ce mi se recomandă să beau; dar sunt absolvit de orice răspundere legală, dacă încalc vreo lege - pentru că e urât să refuz, când mi se oferă ceva. Doar dacă-s roşii, caz în care nu mă interesează aspectul! 

Ia, hai să ascultăm ceva frumos...că rămăsesem dator cu un mix de manele.
Ştiu că genul acesta muzical ne repugnă tuturor (LOGIC!), dar am prins curaj când am văzut cum explodează mulţimea de plăcere şi extaz, când începe să cânte Adrian Copilu' Minune...deci, să fie party!! 
...iar băutura o amânăm, până aflăm la ce ne mai dezleagă Sfânta Comisie Europeană! Ne-am înţeles?!



[Salvatore Ganacci - Nersea 2019]    

P.S. pentru cunoscători: AHOE!!! Soylent Green la orizont! Asta aşa...că tot nu prea avem pe unde să ne mai îngropăm decedaţii şi este o adevărată bătălie pe locurile din cimitir. 
Ura! Amin şi aliluia! 

miercuri, 10 august 2022

Preţul vacanţei

... şi alte marafeturi nesemnificative

A venit vacanţa, cu trenul din Franţa... 



Problema e că aşa cum a venit, aşa a şi trecut. De fapt, mai e puţin şi trece vara cu totul! Ne mai proptim în câteva zile de concediu? NU! 
Noroc că  eu mi l-am prelungit singur, de la mine putere...cum să zic? Prin urmare, chiar dacă fizic am fost şi prin proximitate, din punct de vedere mental, am ales să mă detaşez cam de orice. Mi-am pus pauză la gânduri, mi-am luat punga de chipsuri în braţe şi m-am afundat în Netflix... zi de zi de zi! Nu am mai comunicat cu aproape nimeni, deşi ar fi fost frumos. Nu am mai plecat pe nicăieri, deşi mi-ar fi plăcut. Nu am mai dat curs ideilor care îmi înmugureau în creier, deşi unele nu erau chiar aşa de rele. Şi mai presus de toate, m-am deconectat total de la toate nimicurile care, în principiu, ne amărăsc viaţa şi ne anulează raţiunea. 
Problema e că tot ce e frumos se termină repede şi a venit momentul să ne dăm cu reveneală! Hai, fuguţa-fuguţa, că avem treabă!


[Rocky - Eye of The Tiger]

Până una-alta, am o întrebare: a trecut jelania pe seama preţurilor uriaşe de la mare? Că după ce Buhnici şi-a turnat  cenuşă-n cap şi a cerut iertăciune mapamondului pentru declaraţia sa aboninamilă, părea că singura problemă a poporului rămăsese omleta de pe litoral, care a ajuns să coste şi 50 de lei! Ceea ce, din partea mea, la mulţi ani şi la mai mare! Să fie şi 100 de lei... pentru că nu-i prost cine cere, e prost cine dă!
Ba de la o vreme, obsesia preţurilor se generalizaze atât de mult, încât au apărut şi teorii ale conspiraţiei - care spuneau că totul este o uneltire a nemernicilor de jurnalişti, care ar fi plătiţi de oamenii răi şi mai ales de concurenţă (sub forma patronilor din staţiunile bulgăreşti, turceşti şi greceşti), pentru a amăgi sărmanul turist. HUOOOO!!!! Agenturili străine sapă România!

Iar asta este, cu adevărat, o mare absurditate! Pentru că se ştie că vină pentru preţurile exorbitante nu poate fi decât Dragnea. Şi PSD-ul.  Ăştia vor să distrugă ţara şi merită multe plăcuţe suedeze, nu bieţii  întreprinzători străini, care muncesc pentru un bănuţ cinstit! 
Nu mai găseşti o porţie de hamsii sub 40 de lei? Dragnea e de vină! Un pahar de bere sare de 20 de lei? Dragnea e de vină! Dacă vrei să bei o cola rece, dar eşti încasat cu 15 lei în plus pentru gheaţa ce ţi-o răceşte...aţi ghicit: Dragnea e de vină! HUUUOOOO!!!! JOS DRAGNEA!! E timpul ca la conducerea ţărişoarei să vină oameni cu adevărat competenţi! SUS IOHANNIS! 

De fapt, chiar şi dragul nostru preşedinte m-a dezamăgit crunt! Nici că-l mai votez, de acum înainte! Oricum, nu l-am votat niciodată... dar de acum, să-şi ia gândul că mai vede vreun gram de încredere de la mine! Păi...nu se poate aşa ceva! Mă aşteptam şi eu, ca omul, să apară încă de prin mai la televizor şi să îmi spună, seară de seară, cum Dragnea va strica toate vacanţele românilor şi începând cu iunie, preţurile vor sări în aer: până la lună, până la stele, până la soare şi dincolo de el! 
Dar domnul preşedinte a tăcut mâlc! Şi a trebuit să mă muncesc eu, cu propriul cap, pentru a face legăturile...HUUUOOO!!! Păi eu dau bani la Stat şi-s cetăţean plătitor de taxe, ca să primesc adevărul de-a gata, prin televizor...nu ca să-mi scrântesc proprii creieri pentru a descoperi cum stau lucrurile! HUUUOOOO!!!! 50 de bani sunt 50 de bani! D-apoi 50 de lei pe-o amărâtă de omletă! HUUUUOOOO!!!!  

Noroc că românul e băeat deştept şi se descurcă în orice condiţii! 
Nu ştiu de ce se tot tânguiau unii pe la diverse emisiuni că e pustiu pe litoral...că eu nu am văzut nici o pustietate! Din contră! Terasele erau pline, restaurantele erau pline, plajele erau pline, maşinile vuiau în toate părţile; nu înţeleg ce vrem mai mult! Nici preţul mâncării, nici preţul cazării şi nici cel al benzinei nu părea a fi o problemă pentru cineva...deci, de ce atâtea lacrimi? De unde atâta boceală? 

O vorbă din bătrâni spune simplu: "Domnia şi prostia se plăteşTE". Deci...vrei să fii domn? Decartezi! Dacă-ţi pică burta de poftă când stai cu burta la soare şi auzi că "porumbelul de la mare face cocoşelul tare", dar nici nu te-ai urni 30 de metri, să ţi-l cumperi de la tarabă...de, Ioane, de!! Dai 15 lei vânzătorului care-ţi gâdilă urechile cu reclama minunată şi primeşti ştiuletele la cearşaf. Ceea ce este normal; nici în concediu să nu fii boier? Dar apoi, parcă dă cam prost să te mai plângi de asta! 

Am fost şi eu la mare. Dar "marea" nu e un singur punct pe hartă, unde se înghesuie bogaţii planetei. Din contră... "Marea noastră" reprezintă o zonă destul de întinsă, cu mai multe staţiuni. Iar preţurile erau mari, exact cum mă aşteptam...la fel cum e peste tot, când e cerere multă. 
Am urcat la Cota 2000 la Sinaia şi am dat 15 lei pe un păhărel de ciocolată caldă. Scump, dom'le, scump... dar mi-am permis aroganţa asta, pentru că nu mă duc în fiecare zi acolo. Şi oricum, nu aveam alte variante...dar pe litoral sunt opţiuni pentru fiecare buzunar şi în funcţie de pretenţii. Vrei mese la restaurant şi confort de 7 stele sau şampanie adusă cu excavatorul? Perfect, plăteşti pentru asta. Te mulţumeşti cu meniul de la "împinge tava" şi-un suc? La fel de perfect! Vrei cremă de soare de la tarabele de pe faleză, dai 80 de lei! Faci o plimbare de 10-15 minute, până la un supermarket? O iei cu 20, maxim 40 de lei, în funcţie de marcă. 
Te întinzi cât ţi-e plapuma! Care-i problema?

Apropo... s-a terminat Untold-ul? Pe acolo cât o fi fost berea?  Cam cât o fi costat o pizza, sau o porţie de paste? La Năvodari, metrul de pizza era 50 de lei şi porţia de paste vreo 40 de lei; shaorma era până-n 30 de lei. Iar peştele, nu ştiu; am trecut pe lângă o cherhana unde se servea peşte, numai că nu avea preţ. Era nepreţuit... aşa că nu am intrat.
Dar la Untold, sigur-sigur totul costa mai puţin... maxim 10 lei, că na! Nu s-a dat nimeni de ceasul morţii că a mâncat cartofi prăjiţi la suprapreţ! Şi nici liniuţele n-au fost mai scumpe, că se aude c-au fost foarte prizate de public!

Aşa că e bine. Încă e bine, mai ales că se mai desfăşoară şi evenimente culturale accesibile sărakilor. C-apoi...ce e Untold, dacă nu cultură ieftină pe pâine? Sau...pâine şi circ? Nu mai ştiu cum era, dar nu contează! Important e că e! :)

Să bem pentru asta! Şi să ne veselim cu o muzică mişto, ascultată la căşti -  în semn de respect pentru poporul ucrainean. 
Nu vreau să duc în derizoriu tragedia războiului, ci doar să fiu şi eu în rând cu lumea... iar dacă în ziua de azi, respectul capătă cele mai aiurite forme, cine sunt eu, ca să mă pun de-a curmezişul? Din moment ce marele Giorgio Armani a susţinut o prezentare de modă în tăcere (în semn de respect pentru ucraineni), zic să nu tulbur această reculegere şi să dau Cezarului ce este al Cezarului.
Aşadar: ciocul mic, căştile pe urechi şi  să înceapă PA-RAN-GHE-LI-AAAAAAAAA!!!!!!!!!! Cine nu sare, nu vrea schimbare!!! Cine nu sare, nu vrea schimbareeee!!! GĂ-LĂĂĂ-GIII-EEEEEE!!!!!!!!

 

[Tesher x Jason Derulo - Jalebi Baby]

P.S.: Data viitoare ascultăm manele mixate de Armin van Buuren. Aud că asta e noua fiţă în materie de muzică bună şi mă bucură nespus! 

joi, 21 iulie 2022

Sexismul (lui Buhnici)

Cum re-devii relevant pe piaţă, atunci când lumea a uitat de tine? Simplu şi conform înţelepciunii populare: copilul care nu plânge, nu primeşte ţâţă. Şi cine nu face prostii, nu primeşte atenţie..

Teoria asta a aplicat-o George Buhnici - un om pe care nu îl cunosc decât după nume. Ştiu că prezintă ceva pe la Pro TV, prin urmare e un fel de vedetă. Jurnalist, desigur şi mai presus de toate, influencer.
No, bun. Şi nenea ăsta a zis ceva, că vrea să vadă numai super-modele pe plajă. Cu propriile cuvinte, declaraţia sună aşa: "Dar, serios, mai mergeţi pe la sală, fetelor! Venim la mare ca să vedem piele şi aş vrea ca pielea aia să nu aibă vergeturi".
Uite aşa a apărut motivul pentru care i-a sărit în cap toată suflarea românească şi s-au imflamat toţi moraliştii şi apărătorii de drepturi, politicieni, profesori, doctori, poliţişti, fotografi, prăjitori de cartofi, scriitori, filosofi şi oricine altcineva.
 
Mda... şi d-aia nu am eu pulover pe gât! Nu mă înscriu în targetul spuselor (că nu am genul potrivit. Deşi genul se schimbă, nu-i o problemă!), dar şi dacă ar fi zis că vrea să vadă pe plajă numai bărbaţi de 1,90 şi cu 30 de kg de muşchi pe ei, tot în cot mă durea. Ce vrea el e relevant doar pentru cine ascultă la ce spune acest personaj. Şi în plus, e o ţară liberă şi asta înseamnă că avem dreptul să vrem. Dar de la vrut, la putut şi la întâmplat...ohooo...mai avem multe mămăligi de mâncat.

Asta îmi aduce aminte de o întâmplare...
Acum vreo câţiva ani, pe când mă plimbam prin Mangalia  ca să iau câteva kilograme de aerosoli, am cunoscut un bătrânel. De treabă omul - aşa că mai ieşeam la câte un pahar de vorbă, din când în când. Şi într-o după-amiază, în timp ce ne îndreptam spre o terasă, au trecut pe lângă noi două domniţe. 
...care păreau fiicele Afroditei; sau staruri ce coborâseră de pe podiumul celui mai faimos concurs de frumuseţe. Erau graţioase, suple, cu forme armonioase pe toate părţile, frumos îmbrăcate - sau mai bine zis, frumos dezbrăcate...că batistele alea care le acopereau pe ici pe colo nu prea se califică pentru capitolul vestimentar. Ce să mai? Splendori în iarbă, pe nisip şi oriunde pe planeta asta sau în oricare alt univers! Iar eu eram ca-n cântecul acela de la trupa Taxi: "Mamă, ce fete...dar nu ajung la ele"! 


[Taxi - Nu ajung la ele]

Deodată, mă trezesc cu un ghiont în stomac! Mă trec toate transpiraţiile şi încep să icnesc...iar tataie, aflat în stânga mea, începe să strige: "MAMĂĂĂĂ!!! CE BU-NĂ-CIUNI!! AI VĂZUT?? CE LE-AŞ MAI FACE... "
Vă spui drept, a picat cerul pe mine de ruşine! Am tras aer în piept, ca să-mi înghit durerea şi am început să-i şuier sacadat, printre dinţi: "Taci, dom'le, din gură, că te aud fetele! Uită-te, admiră şi hai că avem treabă...ce-ai de urli ca un apucat de streche"? Da' el nu şi nu, mai tare ţipa 
În câteva secunde, inevitabilul s-a produs, că nici domniţele nu erau surde. S-au întors, plutind vaporos către noi, zâmbind ca nişte zeiţe, cu ochii ţintă la bunic... şi dacă nu şi-au scos şi şi-au băgat în gura lui nişte tone de dulciuri, că mi-era şi milă de săracul om! (în timp ce ascultam atent şi luam notiţe, că na! Mai ştii când voi avea nevoie de nişte înjurături mai cumsecade? Habar n-ai unde te duce viaţa...).  

Da, e urât ce a făcut tătăică, la fel cum e urât ce a făcut acest Buhnici. Eu nu aş fi spus aşa ceva, de exemplu. 
Însă, de aici şi până la prelegerile moralizatoare despre subjugarea, discriminarea şi obiectizarea sexistă a femeilor e cale lungă. Pentru că nu Buhnici a făcut asta. El este doar produsul societăţii în care trăim, pe care o ştim şi pe care o acceptăm cu toţii. Tacit, că nu-i frumos să vorbeşti despre asta...
Iar până la societatea asta dărăpănată în care se deschid mult mai multe uşi cu vrăbiuţa decât cu nişte calităţi reale, primele care obiectizează femeile sunt chiar femeile. Ele pe ele însele se transformă în nişte simple podoabe... pentru că, de când încep să apară primele semne ale feminităţii, majoritatea tinerelor pozează super-mega-sexy pe toate reţelele de socializare, ca să vadă toată lumea cu ce bogăţii le-a înzestrat Mama Natură.  C-apoi d-aia avem tot felul de provocări cu ţâţe şi popouri mari pe TikTok, de aceea se laudă toate domnişoarele pe instagram cu formele lucrate la sală şi tot de aceea devine influencer orice duduie (bombă sexy) agăţată de braţul unui multimiliardar. 

Desigur, fiecare om este liber să se exprime cum vrea, mai ales dacă a trecut de vârsta majoratului. Doar că trebuie să şi accepte urmările alegerilor pe care le face. Adică şi apariţia unor asemenea comentarii. Şi dacă luăm lumină de asemenea oameni, cam ce ne aşteptăm să vedem în această lumină? Libertate, egalitate şi fraternitate?? Mult succes cu asta!

Cert e că trăim în cultura aparenţei. A ambalajului. Şi oriunde se învârt bani mulţi, sunt şi moravuri uşoare, consumatori, aplaudaci şi mulţi care profită de asemenea situaţii. Iar cu cât ai mai mult contact cu asemenea divertisment, cu atât devii mai obisnuit cu "valorile" pe care le promovează.
...apoi, iese ceea ce iese. Dorinţa de a vedea doar femei lucrate la sală...deşi, ce să vezi? Dacă nu e vreo cerinţă a postului, oamenii se mai dolofănesc, mai fac şi burtă, unora le mai cresc şi vergeturi, cicatrici sau alte semne de "imperfecţiune". Unii mai chelesc, unii albesc de timpuriu, altora le mai pică un dinte, sau au dantura mai strâmbă...Aia e.   
Nu avem toţi posibilitate de a ne trata toate prostiile în clinici specializate. Deşi, citisem pe la începutul verii că e puhoi de bărbaţi pe la diverse saloane, să se epileze ori să-şi facă liposucţie la abdomen, ca să li se vadă pătrăţelele; femeile merg la tonifiat, siliconat, buzat, împopoţonat şi alte mii de intervenţii de înfrumuseţare...pentru ce? De ce ce ar consuma cineva timp şi energie peste măsură pentru aşa ceva? Ca să scoată un folos din asta, că doar nu se stresează nimeni degeaba!

E! Ce să-i faci? E tare greu să fii femeie în ziua de azi! Şi e tare greu să fii bărbat, în ziua de azi. De fapt, e tare greu să fii orice, în ziua de azi. Mă întreb dacă râmelor le merge mai bine...   

"Asta suntem, băăă"!! - vorba unui cantautor. "El corason me duele", dar m-am obişnuit. Încă e bine. 

Hai să încheiem frumos...cu o superbitate de melodie, aflată în toate tendinţele posibile şi mult prea apreciată de tot publicul existent. Despre ce este această adevărată artă poetică a societăţii actuale? Despre obiectizarea femeii, NORMAL!!! Ce alte alte treburi mai importante avem de făcut? Dragnea nu mai e, pentru ce să mai protestăm?

Maestre, muzica!! 
Şi-o bere la băeatu, că un pahar de vin cică e sănătate curată! Vezi că ţuica pune sângele în mişcare, e bună la om. Vodka e rusească, nu-mi mai place; îi dau la operaţie lu' Putin şi refuz să o mai consum :)) Dar cu nişte whiskey, parcă m-aş mai încurca! Şampania merge adusă cu roaba... şi aş vrea nişte Sheridan's ca aperitiv. Apoi mai vedem. 


[Lenna şi Mena - Baba expirată]

marți, 16 martie 2021

Faci ce vrei, numa' să nu alegi!

Ziua de azi, la mulţi ani!
...c-apoi na! iar este sărbătoare: aniversăm un an de zile de când România a intrat în stare de urgenţă! 

Şi de atunci, tot evoluăm...bătând pasul pe loc. Stăm mascaţi din sculare până-n culcare, majoritatea locaţiilor sunt cam închise, viaţa artistică este la pământ, viaţa socială fucţionează la cota de avarie, iar virusul mortal e tot la locul lui. Dar hei! Dacă mai avem desenele acele cu curcubeie lipite pe ferestre, e clar: "TOTUL VA FI BINE"! Nu are cum să nu fie... nu se poate să fi pierdut timpul aiurea, să fi consumat atâta hârtie şi atâtea culori, pentru a ne înscrie în rândul lumii! Este imposibil ca acei copaci care şi-au dat viaţa pentru ca noi să avem hârtia necesară lansării de mesaje încurajatoare către Univers, să fi murit degeaba! Eu nu pot să cred aşa ceva! 


Deci: #stămîncasă cuminţei şi ne întrebăm drept, stând strâmb: 
Ce am învăţat după un an în care carcalacul ucigaş a făcut rafagii prin omenire, aducându-ne, practic, în pragul extinctiei?  În principiu, mai nimic... pentru că, făcând o medie, viaţa din timpul pandemiei se poate reduce la o singură vorbă de duh: "Câinii latră, caravana trece". Iar noi suntem câinii, în timp ce coronavirusul stă cocoţat pe caravană şi ne arată degetul (de apreciere).

A venit primul val de pandemie. Ce-am făcut?
Panică, panică!! AAAAA!!!!! Stare de urgenţă, blocaj total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezentai la control petecul potrivit de hârtie, toată viaţa a îngheţat. De ce? Pentru că virus şi trebuie să ne ferim, ca să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabil!
Buuuunnn...

A venit valul doi de pandemie. Ce-am făcut?
Panică, panică!!! AAAAAA!!!!! Stare de alertă - că la starea de urgenţă a ieşit armata pe stradă să vâneze virusul cu ogari şi arme semi-automate, ca pe terorişti.


[Harlem Shake (Original Army Edition)]

Alte măsuri anti-pandemie? Blocaj (semi)total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezentai la control petecul potrivit de hârtie, activitatea a îngheţat doar pe ici şi pe colo, prin locurile esenţiale. Şi la anumite ore şi prin anumite cartiere...pentru că virusul e inteligent şi nu activează latura ucigaşă decât între anumite intervale orare în anumite locuri şi în funcţie de documentaţia purtătorului. De ce? Nu contează...important e că trebuie să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabil!
Buuuunnn...

A venit valul trei de pandemie. Ce facem?
Panică, panică!! AAAA!!!! Stare de alertă, blocaj (semi)total! Măşti pe gură, stat în case, umblat pe stradă numai cu docomentele potrivite, amenzi usturătoare - dacă nu prezinţi la control petecul potrivit de hârtie, activitatea a îngheţat doar pe ici şi pe colo, prin locurile esenţiale. De ce? Pentru că virusul criminal în serie e şi mai deştept, acum acţionează ca trupele de guerilă: noaptea, ca hoţii. Şi ziua, la petreceri private ilegale. Sau pe anumite străzi...strategie, nu jucărie! Dacă te vede că mănânci o şaormă la o terasă, nu-ţi face nimic; dar dacă te vede în restaurant, la căldură...imediat se umflă tărâţa-n dânsul şi te păleşte, de nu te vezi! Sau...de te prinde pe la un teatru, în loc să te înghesui şi tu, ca omul, la o cârciumă...iar te arde! De ce? Nu contează... important e să ne fie bine. Suferim puţin şi apoi scăpăm. Poartă mască! Fii responsabili
Perfect!

Şi acum întreb: dacă vrei să baţi un cui şi-l ţii de floare, iar când dai cu ciocanul, îţi dai în deşt...ce faci? Urli, normal... Şi o iei de la capăt; potriveşti cuiul, îl ţii de floare, dai cu ciocanul, îţi dai în deşt, urli...şi ce faci? O iei de la capăt: potriveşti cucuiul, îl ţii de floare, dai cu ciocanul, urli...şi ce faci? O iei de la cap...eventual înjurând ciocanul ucigaş, care îţi dă peşte deşt.
Care-i definiţia nebuniei? Să faci acelaşi lucru şi să aştepţi rezultat diferit, nu? Păi şi noi, ca oameni, ce facem? Cum ne luptăm cu virusul ucigaş? La primul val, am purtat măşti, am închis totul şi ne-am izolat, sperând să fie bine. A contat atât de mult, încât coronavirusul s-a mai încordat niţel şi noi ce am făcut? Am purtat măşti, am închis totul şi ne-am izolat, sperând să fie bine. Iar asta contat atât de mult, încât coronavirusul iar s-a mai încordat oleacă...şi ce facem?  Purtăm măşti, blocăm totul şi intrăm la izolare. Dacă vine şi valul 5000 al virusului, ce vom face? Purtăm măşti, blocăm totul, ne izolăm şi sperăm la mai bine...c-apoi ce am putea face? 
Serios acum, nu e asta nebunie? Facem exact acelaşi lucru şi aşteptăm rezultate diferite? Aşteptăm să moară virusul de plictiseală, sau cum? Să plece şi pe alte planete, că de asta s-a plictisit? 
Mai ştii? Tot ce e posibil...

Aaaaa...stai că era să uit!!!
Între timp, deştepţii planetei au descoperit vaccinul anti-covid, care nu te împiedică să te îmbolnăveşti, doar că te imunizează. Stai, cum???
Prin...noiembrie, cred, când a început să se vorbească de vaccin, specialiştii spuneau clar: vaccinul NU TE IMUNIZEAZĂ! Iei covid, faci covid, transmiţi covid...avantajul e că ai şansa să contactezi o formă mai uşoară şi nu mori din asta. Apoi, au mai apărut şi alte vaccinuri, pe sistem "acceaşi Mărie, cu altă pălărie": nume schimbat, dar efect identic; nu te imunizează, ci doar slăbeşte puterea virusului - care doar te bate, nu te mai omoară. Ceva aşa. Specialiştii o spuneau acum câteva luni, nu eu!
Acum, brusc, vaccinul cică te imunizează...doar că tot te poţi îmbolnăvi. Şi e opţional, numai că-i obligatoriu. Un fel de "Faci ce vrei, numai să nu alegi"... sau "mâncaţi şi din barbă să nu daţi"!
Vaccinul acesta e atât de opţional, încât se fac paşapoarte pentru el...şi fără aceste paşapoarte, în curând, nu vom mai putea face nimic. Deocamdată, nu ne mai putem plimba prin anumite locuri...dar cine ştie ce aduce viitorul? Nu ştim, nu cunoaştem. Prezentul, e totuşi clar: a venit valul ţşpe de covid. Iar dacă mâine, la un semn şi printr-o minune, se vaccinează absolut toţi românii, după câteva luni - când intră în acţiune vaccinul, tot valul ţşpe de covid va fi... pentru că se măsoară numărul de îmbolnăviri - care este acelaşi şi cu vaccin şi fără. "Şi cu Bac şi fără Bac, seminţele tot acelaşi gust are"... "Şi cu vaccin şi fără vaccin, tot e epidemie". Dacă lumea se îmbolnăveşte, ce să-i faci? N-ai ce să-i faci :)))))  

Ce am învăţat după un an de pandemie? Că aş putea fi şi eu un terorist... conform premierului. Bine, nu mă împotrivesc vaccinului, Doamne fereşte! Dar nici nu mă înghesui la el şi nu-i cânt îmnuri de slavă...că nu am de ce. Plus că nu vreau să-mi fac probleme că-s pe cine ştie ce liste paralele şi m-am pus de-a curmezişul siguranţei naţionale! Prin urmare, mai stau să cujet...
Dar asta mă face terorist pe jumătate, sau cum? Terorică mai mic? Teroricel? Teroricuţ? "Je suis teroricuţ"! 



Habar nu am, nu ştiu. 
Cert e că că la noi, totul e paralel: statul, listele de vaccinare... Chiar şi viitorul, care sună bine - pentru unii; mai ales cei care vând măşti. Pentru noi...trăim şi vedem. 

Da' gata cu tristeţea! Hai la joc şi voie bună, că zâmbetul nu strică nimănui:


[Kapushon feat. Victoria Beregoi - Rap ca pe manele]  

joi, 4 iunie 2020

Disonanţa, bat-o vina!

Cu ceva timp în urmă, în urma unei discuţii pe teme religioase, un prieten mi-a spus că sufăr de disonanţă cognitivă. DISO...CE?? 
M-am simţit oleacă jignit, credeam că mă face nebun sau mă acuză că-s vreun bolnav psihic nedescoperit.. dar până la urmă, m-am resemnat: "Aia e, frate! Altul mama nu mai face"!

Problema e că m-am înşelat - pentru că disonanţa cognitivă nu e nebunie...cred. Expresia asta folosită de psihologi descrie o stare pe care omul obişnuit o numeşte ipocrizie, iar Biserica o trece în rândul păcatelor, ca făţărnicie. Pe scurt, disonanţa reflectă o fractură între gânduri şi fapte; gândeşti ceva şi faci pe dos. Adică, o condiţie care, până la urmă, nu este tot o formă de nebunie?
Mă rog. Cert este că disonanţa cognitivă este atât de generalizată, că practic face parte din normalitatea noastră cotidiană. O întâlnim la tot pasul, doar că nu o mai băgăm de seamă. Uneori, o considerăm chiar o calitate...pentru că se referă la abilitatea de a minţi frumos, de a împopoţona rahatul, pentru a-l face mai atractiv. Ce să mai? Deja e tehnică de marketing! Sau pur şi simplu...politică? Sau ambele??

Păi şi atunci ne mai mirăm că lumea este aşa cum este?

Zilele trecute, toată ţara s-a scandalizat pentru că în spaţiul public a apărut o fotografie de la o chermeză din biroul primului ministru, în care invitaţii încălcau, cu nonşalanţă, toate regulile aflate în vigoare: fumau în interior, consumau alcool, nu purtau măşti de protecţie. Ca să citez un analist politic: "Nu ai voie în biroul premierului să fumezi, să consumi alcool, e un lucru elementar. În acest moment, această ipocrizie, să vii cu mască în conferinţa de presă şi să ai altă atitudine în interiorul guvernului. Este nepermis să faci aşa ceva".
Până la urmă, e vorba despre respect pentru funcţia pe care o ai şi pentru poporul pe care îl reprezinţi şi căreia îi serveşti ca exemplu. Sau...nu!

Faptul că ni s-a băgat pe gât o criză în sănătate pe care am adoptat-o verbal şi am cam ignorat-o prin fapte, nu este tot o disonanţă cognitivă?



Da, ştiu, e de porc să spui asta...şi totuşi: dincolo de sloganurile de pe internet şi de pe la televizor, cine a crezut în pandemie? Statul acasă a fost respectat doar din cauza amenzilor, nu din responsabilitate şi vreun gând de protecţie...pentru că dacă nu erau aşa, francezii nu se înghesuiau pe malurile Senei ca să serbeze ieşirea din carantină, fără să repespecte nici o măsură de distanţare. I-a durut în cot, oamenii se distrau şi se bucurau că pot ieşi din casă fără să îi alerge poliţia. La fel şi în Anglia, unde erau parcurile pline de cetăţeni, deşi poliţia îndemna la stat în casă. La noi, ce să mai zic? Am stat acasă de frica boleşniţei, călcându-ne în picioare prin fel de fel de supermarketuri; apoi ne-am distanţat social înghesuindu-ne la tot felul de cumetrii "în familie", sau la sărbătoriri prin pieţe, la câteva secunde după ultima zi a stării de urgenţă - când s-a putut ieşi din casă fără declaraţii.

Păi aşa se comportă nişte oameni care se simt ameninţaţi? Când primul ministru vorbeşte una şi face pe dos, poporul ce model să adopte? Dacă ştii că focul arde şi ţi-e teamă să nu te frigi, nu înveţi la piaţă cum să se protejeze lumea de incendiu şi în intimitatea casei exersezi jonglerii cu popice în flăcări, lângă căpiţa cu fân...
Şi atunci întreb: raportându-ne strict la comportament, câţi oameni au fost (CU ADEVĂRAT) panicaţi de boală?? Prea puţini spre deloc, aş spune. Şi dacă vreţi dovezi mai recente, uitaţi-vă ce se întâmplă în S.U.A., unde oficial s-au infectat cu covid aproape 2 milioane de persoane şi au murit vreo sută şi ceva de mii  - de erau, săracii, cu jalba în proţap cât e ziulica de lungă, că nu mai aveau loc în cimitire pentru atâtea îngropăciuni. Asta până s-a întâmplat porcăria cu nenea ucis de poliţie şi a ieşit poporul la prosteste...fără nici o distanţare, dezinfectant, mănuşi şi măşti, ci doar cu furie. O furie care nu avea efect antiviral, ultima dată când am verificat.

Aţi aflat de scandalul cu vloggerul acela care a instigat la violarea minorelor? Buuunnn...dar de ce ne ultragiem, atât? Când cineva devine vedetă, nu câştigă notorietate pentru că e propriul lui fan...ci pentru că lumea dă năvală să-l asculte, să-l laude, să-l pupe şi să-l idolatrizeze. 
Păi şi când stai cu gura căscată la unu' care îşi clădeşte reputaţia pe "dezvăluiri sincere şi fără perdea" despre subiecte intime, cam ce crezi că se poate întâmpla? Nu-i normal ca omu' să-şi descrie fetişurile? Dacă devii faimos tocmai în baza, lor, practic, intră în fişa postului de vedetă să ţi le mărturiseşti. Şi atunci, de ce mai facem gălăgie?

Dacă societatea noastră se bazează şi apelează la stârnirea simţurilor, de ce ne panicăm când simţurile se activează?


Ca să fac o paralelă: nu îţi iei armă dacă nu vrei să o foloseşti. Explicaţiile acelea gen cu "Am luat-o ca să o am în casă, pentru protecţie" sunt abureli...pentru că viaţa e plină de pericole şi sigur-sigur se va ivi şi momentul în care trebuie să te protejezi. 
Nu îţi iei Ferarri, dacă vrei să te plimbi cu familia prin centrul oraşului. Nu te îmbraci în frac dacă mergi la aprozar, să iei cartofi... nu te dai cu cel mai scump parfum, dacă te duci să faci curat în grajd... şi nu promovezi promiscuitate, dacă îţi doreşti să trăieşti înconjurat de moralitate.
Iar dacă, totuşi, se întâmplă asta, de ce ne mirăm de rezultate? Când pui laptele la fiert şi uiţi de el, te mai miri că dă în foc? Nu e disonanţă cognitivă? Şi dacă faci asta în fiecare zi timp de vreo 60 de ani (că parcă de prin anii '60 a pornit revoluţia sexuală), nu e nebunie curată, să aştepţi alt rezultat?

Acum, nu spun că "celebrul" vlogger Colo (de care nu a auzit aproape nimeni), nu merită admonestat. Spun, doar, că tratăm efectul şi nu boala. Ceea ce ar fi ok...până data  viitoare, când apare alt faimos şi cine ştie ce ne mai învaţă? Poate nişte educaţie sexuală...
Chiar, măi, că avem lege în acest sens, promulgată pe şustache de iubitul nostru preşedinte, când noi stăteam în casă. E de bine, nu-i aşa?

Prima problemă care se pune când vrei să înveţi ceva nou pe un copil este "la ce-i va folosi"? 
Adică: îi este de folos unui copil să ştie de la 5 ani să se îmbrace singur? Da, normal!
Dar dacă l-am învăţa să rezolve ecuaţia de gradul al II-lea la 10 ani, i-ar fi de folos? Posibil...
Şi dacă la 11 ani i-am cere să definească pornografia hardcore, circumcizia, visele umede, tortura porno şi altele asemenea, cum s-a întâmplat în Anglia, este bine? Intră în sfera educaţiei sexuale? Mă gândesc că da...altfel de ce ar da profesorul o asemenea temă? Pentru că a predat la clasă, normal! Că doar nu se dau teme din ce visează dascălul noaptea!
Vă daţi seama că la clasa a IV-a, un copil trebuie să facă diferenţa între tipurile de pornache? Ceea ce implică faptul că trebuie să le cunoască...deci cam pe când ar trebui să îi punem filme cu Piticul Porno?  Pe la 7, 8 ani, ca să aibă timp să cuprindă întreaga vastitate a subiectului şi să poată diferenţia între genurile de porno? Serios acum, am înnebunit eu? Nu lăsăm copilul la desene cu Tom şi Jerry, că-s prea violente, dar îi prezentăm măciuca lu' Titus Steel? Ce tare!
...şi examenul cum se va da la materia asta? Practic? Eu aşa cred că ar fi bine...c-apoi ori predăm, ori ne jucăm de-a şcoala! Vorba 'ceea: "teoria, ca teoria, dar practica ne omoară"! 

De fapt, nuuuu...educaţia asta cică e bună. Îi învaţă pe copii să...ce?  De căinat LGBTeii şi de poveşti lacrimogen-moralizatoare sunt sătul...iar exemplul din Anglia mi se pare destul de elocvent pentru agenda acestei materii.
Eu nu sunt de acord cu asemenea porcării. Alţii...dezbat, deşi nu au ce. Nu aşa s-a votat la referendum? Dacă votam valorile familiei "tradiţionale", Doamne fereşte...îl puneam dictator pe viaţă pe Dragnea, ceea ce era exclus! Ne perpelea odiosul ăsta la foc mic şi ne mânca cu tot cu fulgi! 

Totuşi, aş zice că e târziu să-l mai educi pe copil la grădiniţă. Hai, mai bine, de la creşă! Sau, şi mai bine, din burta mamei! 
(Îmi dădea inima ghes să zic "din burta tatălui", ca să fiu şi eu progresist în gândire...dar poate să stea bărbatul şi-n cap în timp ce primeşte tablele legilor moderne, că niciodată nu va putea naşte)!
Deci, propun să educăm copilul...persoana, că poate el nu vrea să fie numit "copil" şi îl dicriminăm - încă dinaintea naşterii. În timp ce-şi mângâie burtica în care creşte viitoarea persoană dragă, viitorul părinte să îi zică: "Dragă...persoană, eu sunt mama ta; dar pot fi şi tatăl tău - iar tatăl tău poate fi şi mama ta dacă doreşte...pentru că oricum, noi ne iubim. Tu, poate te naşti fetiţă; sau, poate naşti băieţel, însă nu te speria! Poţi fi ce doreşti. În câţiva ani este posibil să primim dreptul de a ne alege şi specia, nu numai sexul şi vei avea norocul să îţi extinzi gama de opţiuni; poate te tentează viaţa de cactus, sau cea de ornitorinc. Mai ştii? Până atunci, fiinţă dragă, trebuie să te programăm să nu accepţi să fii programată, pentru că e dreptul tău. Eşti  magică şi orice alegi e bine. Nu ai legi, nu ai norme morale. Legea eşti tu. Te pupik dulcik"!

Păi şi atunci ne mai mirăm de vloggerul lu' peşte, care ne prezenta variantele personale de educaţie sexuală? Am fi cei mai ipocriţi să facem aşa ceva...
Stai! Am făcut-o, deja?? M-am mai liniştit.

...iar cu acest gând frumos, închei şi mă retrag la visare.
Noapte bună!



[Patty Gurdy  - I'll fly for you - Carnival Row soundtrack]