Sărbători teoretice

A fost 14 februarie, Valentine's Day: ziua îndrăgostelii mondiale. No, bun: îndrăgostiţi din toate ţările, uniţi-vă şi celebraţi iubirea! Uraaaaaa!!!!!

... şi am aflat că a fi îndrăgostit nu înseamnă că şi iubeşti...la fel cum, dacă te aşezi pe scaunul şoferului, nu înseamnă că ai şi condus maşina. Poate de aceea, îndrăgosteala o sărbătorim cu toţii... cu ciocolată-flori-muţunei-de-pluş şi desertul de după, când se întâmplă ceea ce trebuie să se întâmple. Însă, apoi vedem că instituţia familiei se prăbuşeşte, iar natalitatea din ţara noastră este în scădere. Adică, trăim o îndrăgosteală fără finalizare şi nu ajungem să experimentăm iubirea. 

Iar chestia asta are şi o denumire ştiinţifică, cică... îndrăgostitus interruptus sau ceva de gen.  

Apoi a  fost 15 februarie, Ziua Naţională a Lecturii. 

Buuuunn...dar cum se numesc oamenii care lecturează? Lectori sau lecturari? Nu contează, că o dăm pe dispute semantice şi păţim precum domnul Goe cu cearta pe costumul de marinel-marinal-mariner...de unde învăţăm că a treia variantă este, întotdeauna, cea mai bună! Deci: LECTURATORI DIN TOATĂ ŢARA, UNITI-VĂ! Uraaaaaa!!!!!

....apoi aflăm că citim din ce în ce mai puţin - ceea ce nu-i nimic nou sub soare, dar trebuie să ne prefacem uimiţi de acest fapt pe care nu îl susţin eu, ci sociologii... care, se pare că în realizarea acestui studiu social, nu i-au luat în calcul şi pe oamenii care se închină la cărţi. 

Spre exemplu, anul trecut, am aderat şi eu la un club de carte. Îmi surâdea ideea de a dezbate pe marginea unor idei lansate de diverşi scriitori... dar după ce am stat oleacă pe acolo, mi-am dat seama că nu-i de mine şi mi-am văzut de viaţă. Dar internetul, în nelimitata sa inteligenţă artificială, m-a ginit cam ce caut şi a început să-mi sugereze multe canale alternative dedicate lecturii... iar după ce am aruncat un ochi şi pe acolo, am constatat că-s (cam) pe acelaşi calapod: "am zeci de biblioteci acasă şi anul trecut am citit doar 50 de cărţi, că m-am lăsat pe tânjală. Ruşine să-mi fie! Dar nu-i nimic... anul acesta recuperez şi voi citi 150 de cărţi - pentru că-s şmecher şi pur şi simplu, iubesc să citesc. Citesc şi respir, respir şi citesc! Din sculare până-n culcare şi uneori, chiar şi-n somn"! 

Aşa că revin cu o veşnică întrebare, la care nimeni nu a catadicsit să îmi răspundă: de ce este relevant numărul cărţilor pe care le citeşti? Dacă unul citeşte 10 cărţi pe an, iar altul citeşte 80 de cărţi pe an, ce dovedeşte cel de-al doilea? Că e mai înţelept? Că citeşte mai repede? Că dispune de timpul lui după propriul plac şi nu există nimeni care să-l frece la melodie şi să-i impună diverse ocupaţii? Că e mai mult spirit decât materie fizică? 

Nu ştiu! Dar dacă se dă vreun premiu în bani, se schimbă kalimera şi vă anunţ că eu am citit 400 de cărţi în 2023 şi anul acesta vreau să sar peste mie! Iar pentru la anul, mi-am propus să termin biblioteca din Alexandria... că o am de mult pe listă şi a început să mă cam încurce.  

A venit, apoi, ziua de 17 februarie - Ziua Mondială a Pisicilor (din Europa). 

Formulez aşa pentru că mai există o Zi Mondială a Pisicilor (din Japonia), care se serbează pe 22 februarie. Până la urmă, e normal să fie aşa: de câţiva ani, ne-am globalizat atât de mult încât fiecare om a ajuns să-şi fie propria lui mondialitate! Şi ca să fiu şi eu în acest trend, exact acum sărbătoresc Ziua Mondială a Peştelui Prăjit din bucătăria mea.

Tot pe 17 februarie a mai fost şi Ziua Mondială a Faptelor Bune - o ocazie perfectă pentru a cita din Beethoven: "Nu recunosc al semn al superiorităţii decât bunătatea". Cu alte cuvinte, dacă faci o faptă bună, te dai şmecher şi superior. 

Sincer, îl apreciez pe Beethoven. A fost un geniu. Dar vorbele acestea, dacă sunt spuse de el cu adevărat, sunt doar nişte idioţenii, după umila mea părere. 

Aşadar, doresc să le mulţumesc tuturor celor care m-au "jignit" cu ajutorul oferit, atunci când îmi ardea buza şi nu o puteam scoate la capăt de unul singur. Foarte bine mi-a prins! Iar pe viitor, poate 'oi fi vrednic să mă ofenseze şi pe mine un de-alde Jeff Bezos, care să-mi ofere în scârbă, o viaţă de nabab până la sfârşitul zilelor. Sau măcar să-mi scuipe (cu superioritate) un avion personal, o insulă privată, câteva vile prin ţări exotice şi o rentă viageră de-un milion de dolari pe an. 

Promit că primesc... am orgoliul milimetric şi nu fac fiţe. Din contră: tot ce mi se dă, pup şi bag în traistă! C-apoi nu-mi place să-i anulez plăcerea omului de a dărui!

Restul ...treaba lor! Să creadă fiecare ce-o vrea! Dacă se doreşte ca cerul să aibă culoarea roz, atunci aşa să fie! Dacă vaca nu mai e bună pentru om, deoarece se bese mult când iese la păscut şi contribuie la accentuarea efectului de seră care distruge planeta, aşa să fie. Iar dacă generozitatea duce la discriminare, atunci aşa să fie! Vă rog din suflet, discriminaţi-mă cu generozitatea voastră! Vă las şi-un număr de cont, ca să vă fie mai uşor să mă insultaţi.

De fapt, discuţia "bunătate din superioritate" este o mai amplă şi pot intra în multe amănunte, dar nu cred că e locul meu să dau lecţii nimănui. Mai ales că teoria o cam ştiu, dar am carenţe mai grave la capitolul de practică. Bine, nu pot să mint... mă mai apucă şi pe mine dorinţa de a candida pentru un loc în Împărăţia Cerurilor, aşa că încerc să mai fac şi fapte bune: aleg un caz social şi-i fac o mică plăcere. Dar cum eu sunt cel mai caz social pe care-l ştiu, scap calu-n porumb şi-mi împlinesc mie însumi pohta ce-am pohtit! Că de-aia întâi trebuie să fiu eu bine, apoi ceilalţi.

Cert este că, atunci când faptele bune se fac cu multă publicitate, pentru a fi cunoscute şi apreciate de cât mai mulţi, este posibil ca ele să pornească şi din mândrie. Dar când nu ştie stânga ce face dreapta şi se rezolvă o problemă ca din senin, fără ca cineva să-şi asume vreun merit special... parcă se simte altfel. "Cine-a făcut asta? Nu ştiu...Moş Crăciun"! Na! Prinde orbul, scoate-i ochii!

Apropo de asta: cum de nu se simte nimeni inferiorizat, atunci când vine Moş Crăciun sau când primeşte cadouri de diverse aniversări? Dacă suntem de acord că generozitatea este supremul egoismului şi o dovadă clară de superioritate şi discriminare, de ce acceptăm cu bucurie acest comportament ticălos, apoi îl denunţăm, plini de aplomb luptăcios şi potrivnic? De ce când primim ne fată vaca, iar când trebuie să dăruim, ne moare viţelul?

Habar n-am! 

Ştiu, doar, că susţin faptele bune (mai ales când le fac alţii şi eu sunt beneficiarul lor). Vorba 'ceea: toate cele bune să se-adune - la mine pe bătătură! Hai, hai, nu vă sfiiţi, că fac cinste cu o super-ofertă: primul suc e gratis, al doilea are preţ dublu!  

Bem, mâncăm, ne distrăm, stăm la o vorbă, ca să ne cunoaştem mai bine... C-apoi şi azi e sărbătoare! Nu ştiu exact ce zi mondială mai este, dar după ce am traversat ziua îndrăgostelii fără iubire, ziua lecturii fără citeală, ziua faptelor bune fără mărinimie... sigur trebuie să aniversăm ceva cu care am uitat să ne mai îndeletnicim: prietenie, recunoştinţă îmbrăţişare, iertare, zâmbete, respect...prostii din astea perimate de trecerea timpului.   

Să bem! Şi la mulţi ani, ziua de azi!

[Frunzuliţă muşeţel - cântec de cătănie]

Puncte de vedere

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu m-am învăţat să mă bucur şi fără motiv...aşa că, de multe ori, merg pe stradă cocoşat de râs, dacă îmi aduc aminte vreun banc bun. Asta e, îmi place să fiu vesel...d-aia şi ies rânjit în toate pozele - şi nu serios, ca un bărbat adevărat ce-ar trebui să fiu.

Acu'...na! Dacă la mine nu merge treaba cu influensăreala, ce să fac? Mi-aş fi dorit să mă înveţe vreun influencer din ăla de 17 - 18 ani, cu milioane de vizualizări pe Tik Tok, cum să fiu macho... dar dacă nu se prinde nimic bun de mine, ce să fac? Trăiesc acolo, în colţul meu, neinfluensărit de nimeni. 

Şi continui să râd, c-apoi viaţa este destul de ofertantă pe acest domeniu. De fapt, oricine poate face asta: trebuie, doar, să te dai câţiva paşi mai în spate şi să priveşti situaţia obiectiv...

Apoi, primul instinct este să te enervezi. Dar după ce trece momentul critic, îţi dai seama cât de amuzant este totul. 

Aşadar, în cele ce urmează, am selectat câteva  subiecte care m-au amuzat în ultimile zile (şi pe care le voi comenta în aşa fel încât să respect corectitudinea politică a tuturor):

1. Ahile negru

E foarte mare controversă pe chestia asta şi unii chiar se ciomăgesc serios...deşi nu înţeleg  de ce! În imaginile care ne-au rămas din epoca antică, se vede, clar, că Ahile este negru. Priviţi!  

Ăsta-i adevărul adevărat! 

Conform ultimelor cercetări în domeniu - efectuate de nişte experţi necunoscuţi la cel mai faimos institut atomic, chiar şi "Iliada" îl identifică pe Ahile ca fiind de culoare:

"Cântă, Zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil' Africanul"!

No, bun! Africanii nu sunt negri? Şi cu asta, am demonstrat tot ce trebuia demonstrat!

Mă întreb, totuşi, de unde a apărut eroarea cu Ahile alb. Mai ales că eu am citit "Iliada" cu Ahile Peleianul.

Dar e adevărată vorba: "cere şi şi se va da". După câteva secunde de mindfulness, meditaţie în poziţia lotusului răsturnat şi gândire pozitivă, Universul mi-a trimis răspunsul mult dorit: se pare că, în urmă cu o grămadă de ani, pe când traduceau opera lui Homer din greacă în engleză, nişte cercetători au înlocuit "Ahil Africanul" cu "Ahil Peleianu" -  ca să-l facă fan al fotbalistului Pele şi să prindă mai bine la public. 

În plus, dacă îl lăsau negru pe Ahile, cum îl mai putea juca Brad Pitt în "Troia"? Păi vă daţi seama ce eşec comercial era filmul fără el?? Toate cohortele de domnişoare care au plătit bani buni pe bilet, ca să-şi vadă idolul în toată splendoarea goliciunii sale, la ce se mai înghesuiau dacă el nu era în film?  

Bine... ca să respecte acurateţea istorică, mai exista posibilitatea să-l vopsească pe Brad Pitt cu negru pe faţă, cum au făcut cu Laurence Olivier când l-a jucat pe Othello...dar nu mai avea farmec. Şi poate regizorul îl lua hate de la public, ceea ce nu dădea bine la c.v.; păi nu?  

Dar cu "Ahil' Peleianul" s-a împăcat şi capra şi varza. 

Şi până la urmă, adevărul tot a ieşit deasupra, precum untdelemnul...deci, de unde atâta haos şi agitaţie?

2. Cleopatra negresă

Hm! Alt tărăboi gratuit.

Dacă stăm să analizăm, regina Cleopatra a VII-a a Egiptului, aparţinea de Dinastia Ptolemeilor - care era de origine greacă. Grecii sunt albi, ştie toată lumea. Dar dinastia aceasta a condus Egiptul timp de vreo 275 de ani şi ne poate garanta cineva că, în  atâţia ani, nu li s-o fi colorat pielea, ca să iasă negri aşa cum sunt restul egiptenilor - care sunt africani, deci negri?? Că nu degeaba Africa se mai numeşte "continentul negru"...

Desigur că avem statui ale reginei; dar poate sculptorii nu aveau piatră neagră la dispoziţie şi au făcut-o albă - mai ales că duduia aceasta avea statui şi prin Roma; iar toată lumea ştie că dacă eşti în Roma, faci ca romanii. Deci, dacă romanii sunt albi, nu era normal ca şi Cleopatra să fie făcută albă?

Problema a fost că s-a încetăţenit misconcepţia asta. (Există "misconcepţie" limba română? Nu ştiu şi nu contează... momentan, gândesc în engleză, pentru că am văzut documentarul în engleză. Dar nu ştiu engleză prea bine şi mă exprim în română).

No, şi de la greşeala asta, a apărut Elizabeth Taylor în rolul Cleopatrei. Că na...pe vremea aia n-o puteau pune pe Venus Williams în acest rol, că încă nu se îngenunchia pe stadioane, ca să se returneze drepturile persoanelor de culoare!

Oricum, eu mă mir că pe Cleopatra au făcut-o doar negresă. Normal era să fie şi membră LGBT sau măcar vreun bărbat operat estetic în femeie! De fapt, sunt sigur că trebuie să existe şi nişte documente antice, care să ateste aceste informaţii - dar nu le-am găsit, încă. ÎNCĂ.

Şi tot nu mă credeţi că regina Cleo avea pielea neagră? Păi staţi, că mi-a venit prin channeling, de la nişte spirite superioare, argumentul suprem: conform noilor descoperiri, sora Cleopatrei cică era negresă, pentru că avea ADN de african. Deci, logic, Cleo era tot neagră. De fapt, omenirea nu a apărut în Africa? Asta înseamnă că toţi suntem negri! Chiar şi eu, care m-am născut cu defect şi am ieşit alb. Dar, în mărinimia ei, Natura a compensat lipsa melaninei din piele şi sunt negru la inimă. :) 

3. Nu-i aşa că viaţa ne este plină de contradicţii? Pe de o parte...ce om să fii, ca să treci de majorat fără permisul luat şi măcar o maşină personală? Dacă e nevoie, trăieşti fără să respiri... se găsesc soluţii, că d-aia suntem Homo tehnologicus! Dar fără maşină. chiar e imposibil să o mai scoţi la capăt! Nu mai zic de dus la serviciu şi în plimbări de concediu... dar când oi avea nevoie de-o pâine, doar nu vei merge pe jos, ca să înfrunţi vitregiile naturii! Şi dacă ai vreo întâlnire cu vreo domnişoară, doar n-o s-o duci în parc, s-o mănânce căpuşele! Nuuuu...o duci la mall, unde e atmosferă controlată! Iar la mall nu se merge pe jos, că nu au făcut proştii ăia ditamai parcarea degeaba!

Deci,  e clar, dom'le! Fără maşină, nu exişti pe planetă! Păi la ce ne-am mai dat Dumnezeu picioare, dacă nu le foloşeşti ca să apeşi pedalele de acceleraţie, frână şi ambreiaj? 

În acest context, ne confruntăm cu o supra-aglomerare a oraşelor şi cu lipsa acută a locurilor de parcare. Practic, calitatea de şofer s-a transformat din binecuvântare în cel mai mare blestem al omenirii - mai ales când trebuie să dai ture de câte o oră, pe tot felul de străduţe şi ulicioare, ca să găseşti un locşor unde să îţi aşezi bolidul. 

Ba, unii au devenit atât de stresaţi de parcare, încât îşi lasă maşinile pe oriunde, cu acceptarea oricăror consecinţe: pe trecerea de pietoni, în curbă, pe linia de tramvai, pe trotuar... Ce se poate întâmpla mai rău de-o amendă?

Alţii, în disperare de cauză, au început să parcheze chiar şi-n tramvaie! Nu ştiu cum au reuşit, dar d-aia avem telefoane inteligente! Au intrat în "Magazin Play", au descărcat aplicaţia necesară şi PAC! Cu o simplă apăsare de buton, ţi-ai urcat BMW-ul în tramvai! 

Noroc că aici nu suntem în codru şi nici nu-i sat fără câini...iar autorităţile nu dorm! Cum au luat LA CUNOŞTINŢĂ că există o astfel de problemă, s-au sesizat cu ajutorul maşinii ("auto-sesizat", pentru necunoscători) şi imediat au montat semne de avertizare în interiorul mijloacelor de transport în comun: 

 

Ştiu că pare greu de crezut, dar scrie negru pe alb (mă rog, alb pe albastru şi roşu pe alb): PARCARE INTERZISĂ, NU PARCAŢI!

...şi toată lumea ştie că fără fum, nu iese foc. Deci, unii şemecheri CHIAR Şi-AU PARCAT MAŞINA ÎN TRAMVAI!!

4. Mi s-a spus că nu-s chiar dus la biserică...dar aşa, din amintiri, parcă ştiam că operaţiunea de sfinţire se face cu apă sfinţită. Preotul citeşte rugăciunile necesare, înmoaie busuiocul în agheasmă şi stropeşte ceea ce trebuie sfinţit. 

Apoi, am văzut această ştire:

"Drumul mânăstirilor, sfinţit cu zeci de preoţi şi politicieni".

Da' de ce aşa? Au rămas fără agheasmă şi au sfinţit preoţii cu ce au avut la îndemână? 

Na, ce să zic? O fi, că doar a mai evoluat ştiinţa de când am învăţat eu ultima dată, când am ieşit de pe băncile şcolii! C-apoi na, pe vremea aia nu se inventase Google şi trebuia să-mi folosesc creierul pentru a găsi răspunsuri. Aşa că...învaţă, Gheorghe, învaţă! 

Acuma-i boierie! Nici măcar nu mai trebuie să ştii să scrii şi să citeşti, că s-au inventat asistenţii vocali! Deci... dacă ştii să vorbeşti, soliciţi asistentului informaţiile necesare şi poţi să ţii prelegeri despre descompunerea atomului, dacă ai chef!

Superb! Să bem pentru asta!! 

Şi să ne bucurăm de confort, cu o muzică plină de gândire pozitivă:

[Guess Who feat. Marius Moga - Tot mai sus]

Binefacerile laptelui

Nu am rămas cu prea multe din facultate. De fapt, dacă îmi recitesc cursurile de atunci, constat, cu uimire, că pe vremea aceea eram foarte deştept şi promiteam multe lucruri frumoase. 

Între timp, s-a rezolvat problema de la sine, pentru că natura şi-a urmat cursul firesc: ce nu e folosit, se usucă şi moare. Nu mi-am folosit creierul când era la apogeul inteligenţei, ca să ajung şi eu o persoană de vază...ghinion; am pierdut trenul. Ce-i drept, am câteva vaze prin casă, dar nu pot spune că mi-s de ajutor. 

No. Şi-n toată această uscăciune deplorabilă ce mă cuprinde mai abitir decât perdeaua-giulgiu din "La ţigănci", o singură informaţie îmi mai străluceşte în creier, ca un adevărat far călăuzitor: "laptele de mamă este cel mai complet aliment pentru om". Cred că pe la cursul de nutriţie am auzit asta. Probabil. În fine! Nici nu mai contează de unde ştiu; important e că ştiu. 

Şi încerc să aplic. Da' de unde să mai fac rost de mame care să-mi dea lapte, la ora asta? M-apuc să mă lupt cu bebeii, pentru hrana cea de toate zilele? Pierd din start! Când m-or ţintui cu ochii ăia ai lor, în care se învârt galaxii întregi...îi las pe ei să sugă, că n-am inimă haină! 

Şi-n afară de asta, mai e un impediment: femeile se cam retrag de pe meterezele mămoşeniei, iar laptele de mamă masculină (de mam?) nu prea s-a inventat. Încă. Sper ca pe viitor să dea Uniunea o lege echitabilă şi să reglementeze situaţia pe care natura, în mârşăvia ei, ne-o impune...dar până una alta, mamul nu dă lapte. Clar! 

Asta nu mă împiedică, totuşi, să visez la o lume utopică...o lume în care fiecare om să consume lapte în fiecare zi. C-o fi de mamă, că n-o fi...nu are importanţă; dacă e lapte, e bun! Conţine o droaie de vitamine şi minerale, scade riscul bolilor cardio-vasculare, reduce hipertensiunea arterială, menţine silueta, protejează organismul de cancerul mamar şi colo-rectal, scade riscul apariţiei diabetului de tip 2 şi multe altele.

Nu prea am dorinţe personale, nu am obiective şi ţinte de atins şi nici măcar nu mi le impune nimeni. Aşa că îmi setez singur target-urile...iar  obiectivul meu este să răspândesc fericire în jur.  Să îi văd pe alţii cum zâmbesc şi să îi ajut să facă asta. De aceea zic: dac-aş fi pentru o zi preşedinte, aş decreta ca fiecare om să aibă lapte pe masă, la orice masă. Şi-o franzelă... deoarece se ştie că pâinea întăreşte inima omului. Astfel, vom putea creşte sănătoşi şi frumoşi. Iar mintea ne va fi aşişderea...pentru că într-un corp sănătos poate locui doar o minte sănătoasă.

Şi uite aşa, dintr-o lovitură, vor dispărea o mulţime de probleme care ne amărăsc existenţa: obezitatea, depresia, singurătatea, bolile. Pe scurt, vom fi cu toţii mai sănătoşi şi mai fericiţi! 

Ce spuneţi? Credeţi în lapte?

Eeee...istorie şi asta! Cum să nu credeţi?  Laptele e bun! Laptele e sigur! Studiile ştiinţifice demonstrează clar că laptele face bine. E adevărat că sunt şi studii ştiinţifice care spun că laptele strică la omul matur, dar astea sunt ştiri false şi dezinformări. Pentru că laptele e bun, laptele e sigur! 

Nu credeţi? D-apoi cum se poate aşa ceva?? Eu beau lapte de ani de zile şi nu am nimic! Bine, între noi fie vorba, mă mai apucă pântecăraia când îl beau după bere. Alţii spun că dacă ai bea apă după lapte, iar vine bolboroseală grozavă la stomac. Dar nu e adevărat...sunt doar ştiri false, răspândite de diverşi oculţi şi de comunişti, ca să nu vă fie bine. Ascultaţi-mă doar pe mine, că eu ştiu mai bine; şi în plus, cunosc oameni care beau lapte, apoi beau şi o stacană cu apă... şi nu au nimic. Pe cuvânt de cercetaş! 

Aşadar, ne-am înţeles: credem, cu toţii, în lapte, pentru că laptele e bun.

Cum? Nu credem toţi? Ce oroare!! HUOOOO!!!!

Ia, gata! M-am sucit! Dac-aş fi pentru o zi preşedinte, aş da o lege prin care ăia care nu beau măcar o cană de lapte pe zi să nu mai aibă voie pe la mall. Şi nici în instituţiile publice. Şi nici nicăieri, de fapt; să stea în case, că-s tăntălăi şi nu vreau să-i am pe cunoştinţă...să-i iau la conştiinţă...mă rog! Nu vreau să-i calce maşina şi să bage şoferi nevinovaţi şi prolactaţi la puşcărie, că-s prea naivi să se uite în ambele părţi când traversează. 

Da' de fapt...Bine, mă, hai... că nici nu vreau să-mi aud vorbe că-s dictator: antilactaţilor le dau voie să iasă, ca să-şi mai ia de-ale gurii şi să-şi cumpere pastile de la farmacie; să aibă când se vor îmbolnăvi...de tăntălăi ce sunt! Muahaha!!!

Cum adică să nu bea lapte?! Laptele este bun, laptele este sigur! Chiar nu vreţi să scăpăm de problemele care ne-au sufocat viaţa? Nu vreţi să trăim ca înainte, când ne plimbam prin rai goi şi fericiţi? Beţi lapte şi se rezolvă! 

Linişte în sală! Mi se pare mie, sau iar aud un murmur de dezaprobare? 

Cum, ce ziceţi? Că sunt oameni care au intoleranţă la lactoză? Ghinion, frate! Da' ce, i-am făcut eu aşa defecţi?  Eu doar le spun să bea lapte! Îi oblig? Nu! Să facă ce vor, numai să nu aleagă! Asta le tot zic...Păi şi atunci, ce se aud atâtea vociferări?

Să ducă, dom'le, să-şi întrebe medicul specialist dacă pot să bea lapte sau nu...că d-aia s-a inventat medicina pe planetă! Oricum, doctorii vor zice să facă fiecare ce vrea... că-i dau afară dacă zic ceva pe ce nu se aliniază direcţiei generale. Iar omul, ce ar putea să vrea -  în afară de ceea ce trebuie şi îi face bine? Aşadar: cu toţii vom bea lapte. Poa' să fie şi de popircheliţă...nu mă interesează! Laptele e bun, laptele e sigur! Eu îl consum şi nu am nimic - ce e aşa de greu de priceput? 

Eee-he! De-aş fi preşedinte...s-ar trăi bine în România. Şi tot secretul este să credem în lapte! 

E adevărat că nu s-ar trăi foarte bine; dar MAI BINE, cu siguranţă! 

Să bem pentru asta! O cană cu lapte...prea bun, prea ca la ţară!

[Surorile Osoianu și LUPII lui Calancea - La Portiță la Gheorghița/Iubește, Gheorghe, iubește]

Val cu val

Ce mai faceţi dragilor, frumoşilor, duduloşilor? Cum merge vacanţa? 

...că la mine merge ceas! De buzunar... Şi n-am plecat prea mult, dar am venit destul de des pe ici, pe  colo, pe unde m-am mai putut autoinvita şi eu. Cel mai important lucru este, însă, că m-am decuplat de la viaţa cotidiană şi am început să trăiesc tot într-o poveste... cu un prinţ şi o prinţesă, vrăjitoare, broscoi, lupi, iepuri, moşi, cocoşi şi orice alte orătănii de pe lângă casa omului. 

Păi ce pot să fac altceva în asemenea vremuri zăpăcite? Relaxare, frate...că nu se ştie când mai avem această şansă. Nu de alta, dar s-a reactivat pandemia şi se anunţă un viitor (nu foarte) luminos. Medicii aşa spun: vine turul 4 al pandemiei - şi iată că a şi venit -  cu şi mai foarte ucigaşul covid delta. Ceea ce, este corect: după primul val, pandemia a continuat. Val cu val. 

Şi-apoi, probabil, tot înainte: acum ceva timp s-a descoperit un covid lambda, prin Peru. Adică...să înţeleg că se preanunţă al cincilea val? N-ar fi de mirare, c-aşa apar ştirile: întâi ca zvon, apoi cu jumătate de gură; şi tot aşa, pân' ne ia realitatea de gât.

Oricum, eu am văzut trailerul pentru al cincilea val şi e cu o blondă drăguţă. Ceea ce e bine, mai schimbăm şi noi decorul. 

[The Fifth Wave - Official Trailer]

După care... ce e după lambda? Covidul miu? Habar n-am! Că şi aşa au sărit de la delta la lambda şi nu înţeleg strategia; trebuie să ajungem până la omega cu denumirile, sau cum? Şi dacă după aceea tot se mai încordează carcalacul, ce-i mai facem? Punem indici? Covid omega 1, covid omega 2, covid omega 3? 

N-ar fi mai simplu să ne schimbăm cu totul abordarea taxonomică şi să restartăm franciza? Să-i zică, de exemplu, covid 2019+. Şi gata, ne-am luat de-o grijă...Ce ne mai scrântim atâta limba, ca să pronunţăm litere străine? Avem forma principală, aia prima, de la valul 1 şi ce e pe lângă, băgăm sub umbrela plusului!

Mai ales că nici nu mai discriminăm! Pe covid l-a întrebat cineva dacă îi place să-l cheme cu litere greceşti? Poate prefera caracterele arăbeşti... indiene...sau poate e naţionalist şi şi-ar fi ales nomenclatură provenită din China. Sau, poate s-a îndrăgostit de limba noastră cea comoră (că tot e ziua ei astăzi) şi-şi dorea nume mai neaoşe: COVID Gheorghe, COVID Maria, COVID Ion, COVID Vasile... Na! Ce facem în acest caz? Îl obligăm să-l cheme cum vrem noi? HUOOOO!!! SCLAVIE!!! R-A-S-I-S-M!

Hotărât lucru...COVID 2019 PLUS e mult mai bine!!!

Dar stai!! CUM 2019??? Oare toţi suntem la fel? Oare toţi funcţionăm după acelaşi calendar? De ce s-a folosit calendarul creştin? NU SE POATE AŞA CEVA! De ce să negăm existenţa islamiştilor? Ei măsoară timpul de la strămutarea lui Mohamed de la Mecca la Medina, nu de la naşterea lui Hristos! AHAAAAAA...Domnia majorităţii??? DISCRIMINARE!!! HUUUUUOOOO!!!!!

Şi nici budiştii nu sunt interesaţi de Hristos, ceea ce înseamnă că au calendar şi mai diferit! Nu sunt în 2019...Dublă discriminare!!! 

De ce este obligată planeta să funţioneze după calendarul gregorian? Oare nu suntem toţi nişte minunaţi cu drepturi egale? Unii sunt mai egali ca alţii, sau cum?

Gata!!! Ştergem anul cu totul! În spiritul egalităţii de şanse şi a respectului cuvenit diversităţii, nu mai folosim denumirea învechită de COVID 2019. Adoptăm noua formulă mai democratică: COVID+ şi atât, că este de ajuns!! 

Păi nu? 

Dacă ne-am lămurit, hai la culcare, că acuş bate miezul nopţii şi mâine e zi de lucru!

Deci încheiem apoteotic, cu un cântecel, apoi la somn:

 

[Alina Chiriac - Tu nu eşti Gheorghe]

Perspective (de iubire)

 Aţi auzit despre scandalul sexist de la Wimbledon? Şi-a luat-o Boris Becker de i-au mers fulgii! Ceea ce aşa îi trebuie...să se înveţe minte să nu mai jignească femeile în viaţa vieţilor lui! Asta e discriminare! HUOOOO!!!! La puşcarie!!! Xenofobie pe faţă!!! A încălcat toate drepturile omului trecute, prezente şi viitoare!!!

Stai...cum adică "ce a zis"?? Păi să vă povestesc: în timp ce comenta un meci din sferturile de finală ale minunatului turneu de tenis, nemernicul acesta a remarcat-o în tribune pe prietena unuia dintre jucătorii de pe teren şi şi-a permis să denigreze, numind-o "foarte drăguţă". Ticăloşenie de cea mai joasă speţă, pe cuvânt de om modern! Cum să faci aşa ceva? Cum să transformi o fiinţă vie într-un obiect pe care să-l apreciezi ca un borfaş, doar pe baza atributelor fizice? Da', na...te aştepţi! Bărbaţii este nişte porci, indiferent de naţionalitate!

...şi să te ţii, nenică!!! S-au activat feministele şi luptătoarele pentru libertate, egalitate şi fraternitate! L-au făcut pe nesimţit cu ou şi cu oţet - cum, de altfel, merita cu vârf şi îndesat! "Când doi bărbaţi se simt confortabil să vorbească despre femei în acest fel"...e clar că trebuie luate măsuri urgente şi drastice!! Închisoare pe viaţă... castrare... ghilotină, frate!!! "JOS CU CAPUL"! - că ăla a gândit nesimţenii!!!

Eu...vă daţi seama! Am rămas perplex! Da' ce-a făcut săracu' om?? I-a zis unei domniţe că e drăguţă... a făcut şi el un compliment! Dacă toţi suntem nişte suflete cu aripi şi oameni plini de frumos - ca să ne crească stima de noi, nu e de dorit să mai şi remarcăm chestia asta?

Dar...ce să mai zici? Trăim vremuri atât de civilizate şi pline de drepturi, încât muţenia a devenit o calitate! Orice spui, poate şi chiar va fi folosit împotriva ta... şi cel mai bine ar fi să nu mai vorbeşti cu nimeni - ca să nu ai probleme! Bagi capul între urechi şi te uiţi doar pe unde mergi! Nu mai faci aprecieri, nu mai discuţi, nu te mai uiţi! Trimiţi emoticoane când vrei să comunici ceva şi... Dumnezeu cu mila! Cine înţelege, bine! Cine nu, şi mai bine! Orice mândră glăsuire poate deveni un afront, o jignire, o barbarie! O răscoală împotriva bunului simţ!

...iar eu chiar voiam să scriu despre iubire şi frumos! Mai ales că am şi promis acum ceva timp că vom discuta despre semnele indicate de ştinţă care o fac pe femeie să îşi dea seama că este veaţa unui bărbat. Şi mi se pare corect un asemenea studiu: în timpurile în care poţi insulta grav o persoană dacă o întâmpini cu "salut" pentru bărbaţi şi "bună" pentru femei şi un compliment este transformat în sudalmă, e de la sine înţeles că avem nevoie de experţi care să ne înveţe noile comportamente sociale neofensatoare. 

Aşa că mi se pare oportună existenţa unui studiu care, dacă eşti femeie, te învaţă să identifici îndrăgosteala din om.. Practic, dacă vezi că săracul bărbat este ca marmelada prin preajma ta şi nu ştie ce să mai facă pentru a-ţi intra în graţii, dacă îţi cumpără flori şi nu ar pleca de lângă tine nici bătut, dacă te sună aiurea-n tramvai, doar ca să te audă...tu, ca femeie - îmi cer scuze, dar în articol se subliniază apartenenţa la gen şi nu am ce să fac, eu nu mă joc cu ştiinţa - poate nu ştii ce-i cu el; dar dacă iei aminte la aceste poveţe şi pleci urechea la ceea ce îţi spune acel bărbat, imediat îţi pică fisa! 

 Aşadar, haideţi să luăm lumină şi să vedem...pardon! Să ascultăm ce zice îndrăgostitul:

1. "Te pot ajuta eu!

Cu siguranţă, oricărei femei îi place să primească ajutor din partea unui bărbat. Astfel că el va fi extrem de fericit dacă femeia pe care o place îi va accepta sprijinul".

Probabil aşa va fi, dacă nu este prea feministă...caz în care şi îţi dă cu ajutorul în cap, pentru că o inferiorizezi. Şi te şi spurcă de nu te mai spală nici Dunărea! Adică ce vrea să spună cu asta? O femeie nu se poate ajuta singură? De când aşa ceva? 

Uite, de exemplu, anul trecut: eram pe litoral şi mă plimbam hai hui, să iau aer. Şi am văzut o doamnă cam aeriană, care întorcea capul ca girofarul şi nu ştia încotro să o ia... aşa că eu, monument de galanterie, am zis să o ajut: "Bună ziua! Unde mergeţi, vă pot ajuta"? "NU TE INTERESEAZĂ, MĂ DESCURC"! Gata, fra...scuze! Drum bun, cale bătută!

...şi de atunci, las pe fiecare să facă ce vrea. Dacă mi se cere ajutorul...bine. Dacă nu....sănătate!

Deşi, acum realizez...poate eu am descoperit acest studiu mai târziu, iar doamna în cauză, mai precoce, l-a parcurs mai demult. Şi o fi crezut, săraca, că-s în limbă după ea. O fi avut şi familie...normal că s-a simţit datoare să mi-o reteze!  Tai răul din rădăcină, nu îl laşi să crească! 

 

2. "Ce frumoasă eşti!

Atunci când bărbatul te complimentează, nu mai există nici un dubiu că s-a îndrăgostit de tine. Pur şi simplu, nu poate rămâne tăcut la frumuseţea ta".

Deci, de câte ori complimentezi o femeie, te-ai îndrăgostit de ea? Hai mă... că nu mai suntem la grădiniţă! Şi, de fapt, în ziua de azi, a devenit chiar periculos să complimentezi femeile fără simţ de răspundere, oricât de frumoase ar fi! Nu de alta, dar poate o calci pe nervi, că-i vezi numai ambalajul şi te raportezi la ea ca la un obiect. Întâi o inferiorizezi, oferindu-i ajutorul, apoi o mai şi etichetezi! Câh!!! Foarte urât aşa ceva.... Şi nu exagerez cu nimic! Boris Becker ŞTIE DE CE!!! :))

3. "Le-am spus prietenilor despre tine.

Prietenii sunt împortanţi pentru noi, iar dacă el a vorbit cu ei despre tine, înseamnă că nu îi eşti indiferentă".

Da' bârfă poate fi? Şi-apoi... de la indiferenţă la îndrăgostire nu e un pic de cale mai lungă? Dar dacă aşa spune expertul, cine sunt eu, să contest învăţătura?

4. "Ce mai faci?

Nu toţi bărbaţii se pricep la cuvinte, însă pentru un bărbat îndrăgostit, orice discuţie cu tine va fi interesantă. El va dori să îţi atragă atenţia prin orice modalitate şi să stea de vorbă cu tine cât mai mult timp".

Vinovat. Adică...eu aşa fac. Sunt plin de cuvinte, dar nu le găsesc când am nevoie de ele. Jos pălăria pentru ştiinţa care se gândeşte şi cei mai prostălăi. Şi totuşi... îndrăgostirea reiese dintr-o întrebare atât de banală? C-apoi trebuie să fiu atent...să nu cumva să fac abuz de ea!

5. "Îmi place că tu eşti...diferită.

Când din gura unui bărbat auzi această expresie, e un semn că te place şi că doreşte să faci parte din viaţa lui. Să fie prietenul tău şi să îţi acorde mai multă atenţie".

Perfect de acord! Deşi...nu aş spune că este chiar un semn de îndrăgostire, ci mai degrabă un semn al unui început de îndrăgostire - pentru că subînţelesul e acesta: "Te-am remarcat; te văd. Nu mai faci parte din mulţime fără chip...eşti TU". Dacă, ulterior, sunt bifate şi următoarele criterii din listă, atunci e clar: pălărie-ntr-un picior, ghici, ciupercă, ce-i? 

6. "Vreau să fim împreună.

Bărbatul va rosti aceste cuvinte numai dacă este sigur de alegerea făcută, iar sentimentele lui pentru tine vor fi puternice". 

Sigur, sigur...măcar pe moment. Altfel, nu s-ar fi inventat despărţirea. Dar ce să-i faci? Viaţa nu-i chiar o poveste care să se termine cu "au trăit fericiţi, până la adânci bătrâneţi"...decât dacă vrem să ne-o facem aşa.

No, dragilor de domniţe ce sunteţi, aşa se comportă un îndrăgostit. Dacă el tot oferă indicii, dar nu-s acestea din articol...habar nu am. Daţi şi voi cu banul - să vedeţi ce decide destinul, sau aşteptaţi să se mai publice vreo expertiză în domeniu - ca să fim siguri că ne înscriem în normele ştiinţifice.

Eu atât am avut de spus; momentan, mă retrag în iatacul meu... dar nu înainte de o binemeritată serată dansantă, că tot fu zi de sărbătoare! La mulţi ani ziua de azi! 

Să vină muzichia! Îndrăgostiţi din toate ţările... UNIŢI-VĂ-ŢI!!!!!

...şi mare atenţie cum complimentaţi alesele, că se lasă cu scandal.  

Vaccinul şi Mica Unire (artistică)

După ce multă lume s-a minunat de minunaţii muşchi afişaţi de politicieni în minunata campanie de vaccinare anti-virus-carcalac-ucigaş, o nouă nedumerire ne încearcă inimile deja prea pline de emoţie: "De ce unii oameni sunt înţepaţi în mâna stângă, iar alţii în dreapta"? 

Asta este problema propusă de un post de televiziune, pentru a îmbrăca vaccinarea într-o haină de rafinament filosofic şi profund (cred), care să îi nuanţeze importanâa.

Serios? Asta este cea mai mare problemă a noastră ACUM? Cu nimicnicii din astea ne ocupăm? Foarte bine! Atunci să înceapă comedia:

De ce stânga şi nu dreapta? De ce dreapta şi nu stânga? Care este explicaţia ştiinţifică a acestei adevărate enigme a istoriei umane? Alegerea are legătură cu spiritiualitatea? Cu religia? Cu orientarea politică? Adepţii doctrinei de stânga fac vaccin în braţul stâng, politicienii de dreapta fac vaccin în braţul drept - pentru a-şi reafirma loialitatea pentru cauza pe care o servesc? Sau...să aibă, oare, legătură cu rezistenţa organismului? Poate pe stânga, sistemul imunitar este mai puternic decât pe dreapta? Ca la mine, de exemplu: când mă atacă guturaiul, mi se înfundă doar nara dreaptă - deci, e clar: pe deapta am beteşug. Şi totuşi, când plâng (na, ce să fac? Şi bărbaţii plâng, câteodată), lacrimile îmi curg din ochiul stâng. Concluzia este clară: stânga e mai nasoală. Sau...dreapta? 

Ce are importanţă mai mare? Lacrima cursă, sau mucul necurs? 

Mă rog. Eu sunt un caz mai special, oricum... probabil sunt mai de centru şi nu am treabă cu extremele.

Revenind la problemele care ne doare....

În general, oamenii normali nu-şi zbat capul cu asemenea dileme doctrinare. La ei e simplu: stânga sau dreapta.  Dar de ce? Enigmă misterioasă....nimeni nu ştie! 

Însă, nu a durat mult până când minţile mai luminate au avansat diverse teorii care să explice această abordare diferită a problemei - iar cea mai plauzibilă, după capul meu, mi s-a părut cea care spune că, de fapt, nu e nici o taină. Mai precis, te întreabă doctorul: "Vaccinul vi-l fac în braţul stâng, sau în braţul drept"? Situaţie în care, eu aş răspunde: "În toate, frate! Decât prea puţin vaccin, mai bine să fie mai mult! De ce să nu-mi fac şi rezervă de anticorpi pentru zile negre?! Mai ales că am înţeles că doza de rapel a fost mânărită şi vine cu întârziere. Aşadar...bagă! Ce-i în mână, nu-i minciună! 

Doare prea tare?? Nu-i nimic! Nici o durere, nici un cutremur, nici o scrâşnire de dinţi nu este prea mare pentru a scăpa de sub auspiciile dezastruoase ale acestei molime ticăloase"!

Gata, ne-am lămurit cu subiectul? 

Atunci zic să depăşim momentul şi să vorbim şi despre altceva, mai de inimă roz-bonbon...cum ar fi, de exemplu, mica unire a ideilor artistice. 

Apropo: ştiţi ce asemănare există între scriitorul român Mihail Drumeş şi regizorul american George Lucas? E simplu: opera lor. Ambii au scris "Invitaţie la vals"...şi ambii au scris "Războiul Stelelor". 

Totuşi, pentru că este cetăţean european şi are drepturi, îl voi considera pe Drumeş element primordial al scânteii creatoare şi pe Lucas, doar un epigon - deşi, să spunem despre "Războiul Stelelor" că-i o epigoneală, facem un pic de sacrilegiu...să fim serioşi!

Ce este? Ce vă uitaţi aşa stereo la mine? Nu mă credeţi, aşa-i? Nu-i nimic...imediat voi demonstra această convergenţă artistică superioară, pentru a nu deveni desuet - Doamne fereşte!

Mai întâi, să o luăm cu începutul...aţi citit "Invitaţie la vals"? Şi aţi văzut saga "Războiul Stelelor" - care, de fapt, este o singură poveste împărţită în nouă volume? Nu de alta, dar să ştim ce comentăm! Vorba aia: nici în liceu nu puteam înţelege comentariile, dacă nu citeam şi cărţile. Iar eu nu le citeam, c-apoi...de ce aş fi făcut-o?

Gata, linişte în sală! Presupunem că ştim despre ce vorbim şi suntem la curent cu toate noutăţile... prin urmare, să începem demonstraţia:

Mihail Drumeş şi George Lucas sunt artişti de geniu - iar geniile gândesc la fel, se ştie - un posibil motiv pentru care şi operele lor nemuritoare urmează aceeaşi structură a desfăşurării acţiunii:

"Invitaţie la vals" are 4 părţi; "Războiul Stelelor" are mai multe capitole, dar aici mă voi referi doar la trilogia secundară. 

Aşadar, la o analiză mai atentă, descoperim următoarele:

- în prima parte din "Invitaţie la vals", suntem martorii întâlnirii pur întâmplătoare a celor doi eroi din rolurile principale: Tudor Petrican, un fel de crai de Dorobanţi şi Micaela, studentă la o facultate pe care nu o cunoştea nimeni. Lumi diferite, viziuni diferite de viaţă...şi totuşi, tinerii sunt uniţi de pasiunea comună pentru vals.

De cealaltă parte, în "Războiul Stelelor - Episodul I: Ameninţarea fantomei", asistăm la întâlnirea fabuloasă a celor doi eroi din rolurile principale: Anakin Skywalker, sclav pe Tatooine şi Padme Amidala, regina de pe Naboo... o întâmplare care se realizează datorită lucrăturii nebănuite ale Forţei.

- partea a doua din "Invitaţie la vals" tratează povestea de iubire tunultoasă dintre Tudor şi Micaela, care culminează cu o escapadă (de miere) la Istanbul.

[The Four Lads - Instanbul (Not Constantinople)]

În "Războiul Stelelor - Episodul II: Atacul Clonelor" asistăm la naşterea unei iubiri pătimaşe între Anakin şi Padme... el: un tânăr şi mândru ucenic jedi, puternic în Forţă; ea: şi mai frumoasă,  şi mai graţioasă, şi mai vitează...şi, în continuare, regină pe Naboo. 

Totul culminează cu o escapadă într-o regiune paradisiacă a planetei menţionate mai sus, unde dragostea celor doi prinde aripi şi evoluează într-o frumoasă cununie restrânsă, în prezenţa cavalerilor de onoare: C-3PO, droid de protocol şi R2-D2, cel mai cunoscut droid astromec

- Partea a treia şi a patra din "Invitaţie la vals" descrie căsătoria şi divorţul celor doi îndrăgostiţi, neînţelegeri apărute pe fondul orgoliilor personale şi a mândriei; şi uite aşa, vorbim despre o iubire neagră...un amor de plumb, care se răsuceşte în cavou -  odată cu moartea eroilor noştri.

"Războiul Stelelor - Episodul III: Răzbunarea lordului Sith" nu se lasă mai prejos...şi, pe fundalul trufiei şi a unei iubiri prea posesive, ne prezintă zbuciumul şi moartea ambilor îndrăgostiţi: Padme se dihăinează de inimă rea, iar Anakin cedează părţii întunecate a Forţei şi îşi pierde orice urmă de umanitate.  

No, vă aşteptaţi la aşa ceva? Dacă "Invitaţie la vals" introducea, pe ici şi pe colo, câte o duel cu sabia, sau măcar menţiona săbiile de lumină, pe cuvânt de nu devenea un Război al Stelelor Autohtone.

Păcat, foarte păcat. De-ar fi deţinut Disney drepturile de autor şi asupra operei lui Drumeş, astăzi ne-am fi jucat cu figurine înfăţişându-i pe Tudor şi Micaela, nu doar cu figurine inspirate de personajele "Star Wars"...

Reversul medaliei era că, în cazul în care "Invitaţie la vals" devenea proprietate Disney, cel mai probabil, Tudor Petrican era asiatic hindus transgender, iar Micaela Deleanu se transforma într-o splendoare neagr...ăăăăă...afro-americană, musulmană şi non-binară. 

Tare, sau ce?

Să bem pentru asta! Trăiască România aproape dodoloaţă!

Şi un cântec vesel să cântăm...că-i zi de sărbătoare şi e păcat să o lăsăm să treacă fără să încingem petrecerea de pomină interzisă de legile pandemiei:

[Maria Tănase - Hora unirii]

Botez cu cântec

Voiam să încep şi eu postarea într-o notă pozitivă şi nu ştiam cum...până am deschis televizorul şi am aflat că anul acesta preotul nu va mai veni cu botezul în casele oamenilor. Adică nu va mai intra în casă...ci va boteza din poartă....sau ceva. 

Bun, şi cum face asta? Înmoaie busuiocul în aghiasmă, îl leagă de cruce şi crucea de un bumerang pe care îl zvârle din toate puterile, în timp ce cântă "În Iordan botezându-Te, Tu, Doamne"? Păi asta-i direct sală...lucrezi bicepşii şi plămânii în acelaşi timp! Forţă şi cardio! 

Zvârrrrr...şi busuiocul sus, pe-o creangă! Şi dacă-l dă pe casă, cine se urcă după el, să-l dea jos? Ne jucăm de-a "nenea tata lu' Ionuţ, ne daţi şi nouă mingea"? Sau săracul părinte e nevoit să vină cu desaga de cruci, busuioace, sârmă şi bumeranguri de rezervă, pentru orice eventualitate?

De fapt...nu vă agitaţi! Conform reporterului care relata ştirea, preotul va putea intra şi în casă, la "insistenţele exagerate ale enoriaşilor".

Stai, frână!! Cum arată insistenţele exagerate? Eu, de exemplu, vreau să îl primesc pe părinte şi în casă. Dacă trebuia doar să insist, o scoteam la capăt: "Haideţi, părinte...vă rog io...chiar nu puteţi să intraţi"? Şi preotul bifa că s-a respectat legea şi am insistat, deci toate bune şi frumoase. Dar cum insist exagerat? Întind covor roşu prin curte, să se vadă din avion că-s cetăţean respectator de legi? Sau nuanţa de exagerare o dau din vorbe? 

"Părinte, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog frumos, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog foarte frumos, intraţi"! "Nu se poate"! "Dar vă rog extrem de foarte frumos, inimaginabil de magnific şi superlativ de foarte minunat să intraţi"! "Nu se poate"! "Haideţi părinte...vă rog io exagerat şi insist exagerat de frumos să intraţi exagerat"... "Bine, taică".

Aşa?

STOP! Problemă: cine constată că rigorile legii au fost îndeplinite? Dascălul? Nu merge... în primul rând nici nu are atribuţii legale pentru asemenea îndatoriri şi în al doilea rând, dacă e mai plictisit şi nu mai aşteaptă să insiste (exagerat) omul respectiv? De fapt, dacă intră direct în curtea cetăţeanului, fără să aştepte să mai fie invitat!!! Nu. Se. Poate. Aşa. Ceva!!!! Pe timp de pandemie? Doamne fereşte - pân' te nimereşte, normal!

Deci, pentru a nu zădărnici eforturile de stârpire a carcalacului, propun ca alături de preot şi de dascăl, să fie prezent şi un agent din acela matrimonial - cum se numeşte? Omul ăla cu tricolor pe el, care constată că au fost îndeplinite condiţiile cerute de lege...OFIŢER, măi! No, deci...alături de preot şi dascăl, propun să fie prezent şi un ofiţer constatator, ca să ia act atât de exprimarea consimţământului liber şi deplin, cât şi de îndeplinirea condiţiilor cerute de lege. Şi angajăm şi fotograf, ca să existe dovadă la dosar că n-a fost penal ofiţerul respectiv şi a luat mită vreo bucată de cârnaţ, ca să închidă ochii la săvârşirea botezului ilegal. 

Păi nu? Eu, cel puţin, am trecut de vârsta în care mă vrăjeau 2 ochi frumoşi...acum nu mai cedez decât de la 4 ochi frumoşi în sus! D-apoi procurorii, care se lovesc zilnic de minciunele! Ăia tre' să aibă dovada la dosar...hârtia doveditoare! Altfel, ce facem aici? Ori suntem legali, ori nu mai suntem?

Hotărât lucru, un fotograf este complet trebuincios pentru asemenea situaţii.

DAR STAI, asta nu e tot! Constatarea constatare, poza poză...dar dacă eu nu insist suficient de exagerat? Iar nu respect legea şi mâine-poimâine mă trezesc că mă huiduie vreunu' că-s corup şi penal! Mai ştii? Nebuni se tot inventează şi-s şi la zi cu toate upgrade-urile! Nu chem, mai bine, şi o echipă de filmare, ca să înregistreze fericitul eveniment? Fotograful face poze, e un fel de back-up; dar filmătorii duc greul...ei trebuie să filmeze totul din mai multe unghiuri - ca să se vadă, fără putinţă de tăgadă, cine-s personajele din imagine şi că n-au pixelul albastru pe ele! 

Adică na...dacă eu primesc botezul, apoi mă îmbăt şi fac o glumă nesarată săracului preot? Sun la 112 şi-l denunţ că mi-a intrat în curte fără să-mi mai aştepte insistenţele mele (exagerate)? Ce facem? Ne uităm la dovezi, desigur! În poze e clar că nu se aude ce am spus...deci, apelăm la caseta video; şi dacă nenea cameraman se scobea în nas fix în momentul zero, când trebuiau să se întâmple insistenţele - motiv pentru care nu a prins taman secvenţa împricinată? E! D-aia trebuie mai mai multe unghiuri de filmare!

Păi ce facem...tot eu să mă gândesc la toate detaliile?

SI ASTA TOT NU E TOT!! Până acum, ca să pot primi şi eu botezul în casa proprietate privată, trebuie să fie de faţă... zece? Hai, 10 persoane! Păi dacă li se face foame taman când ajung la poarta mea? Las' săracii oameni să jinduiască după o porţie de mâncare caldă? Unde mi-ar fi spiritul de creştin? Nu-i mai bine să am eu o masă pregătită cu toate cele cuvenite pe dânsa, să nu-mi crape obrazul de ruşine dacă va fi cazul să aşez musafirii la un ospăţ mic?

Şi dacă tot am atâţia invitaţi, oare nu e bine să aibă şi un fundal sonor? Să chem şi lăutari? C-apoi muzică, de unde? La tv se vorbeşte numai de covid, cum să ne închinăm la mască şi cum se bat aleşii pe ciolan...pardon!! Negociază principii care vor aduce poporului bunăstare cu nemiluita - iar de abureli din astea sunt sătul până-n gât! Deci, clar, e nevoie de lăutari! 

Auzi? Dar dacă am făcut atâta deranj şi am şi ofiţerul (neacoperit, sper) de stare civilă, preotul, dascălul, fotografi, lăutari şi filmători, nu-i mai bine să fac şi nunta? Chem fata, jur s-o iubesc şi s-o respect şi după ce moartea ne va despărţi...şi gata! Împuşc 2 iepuri dintr-un foc: botez şi nuntă în aceeaşi zi!

Ar cam fi o problemă cu fata în sine, dar acuma...na! Chiar ne uităm la toate detaliile? Nunta să mergă, că restul vine de la sine! Da' să fie clar pentru toţi: dacă nu mă însor, nici nu mă mărit! Să nu avem vorbe la proces...

[Dora Show - Durdom pa pa]

Problemă finală: dacă într-o parohie sunt...să zic 500 de case...cam câte luni i-ar trebui preotului să le boteze pe toate, în asemenea condiţii? Termină botezul de Bobotează până la botezul de Sfântă Mărie, din vară? Şi în cazul acesta, ce facem dacă se răscoală lumea că vine preotul cu botezul toată ziua, bună ziua? Nu se face răzmeriţă-n ţară? Tulai, Doamne! O nouă revoluţie este exact ce ne mai lipsea! Tichie de mărgăritar!

No, deştepţii 'ceia care au dat legea "insistenţelor (exagerate)" de ce nu s-au gândit până aici? De ce ne conduc cu picioarele? Păi dacă-i de-aşa, zic să se coboare din scaun, ca să mă urc eu - că văd că-s mai vizionar! Plus că nu mă cert cu nimeni pe bani...o dată că nu-mi place să mă cert şi apoi...dacă-s singur, cu cine să mă cert? Cu mine însumi?

Ia să vedem, sondaj rapid printre alegători: Cine mă votează? 

...c-apoi vă invit la nunta mea! Numai să nu cadă şi vreo stea, c-am pus-o de mămăligă! 

Na...ce să zic? Speranţa moare ultima! 

Până una-alta, să fie cântec şi voie bună!!!!

[Pavel Stratan - Pentru sănătate]

Viaţă cu cântec

La mulţi ani ziua de ieri, la mulţi ani ziua de azi şi la mulţi ani ziua de mâine! 

La mulţi ani, să trăim cu toţii şi să ne veselim! Să fie de la naşu' pentru finu' şi pentru toţi fanii lui!! 

Serios, hai să ne petrecem...că o viaţă avem! Aşa că, fiecare zi ar trebui să fie o sărbătoare! Ceea ce şi este; de exemplu, pe 2 noiembrie marcarăm Ziua Internaţională a cinei gătite de bărbat, ieri am serbat Ziua Internaţională a Radiologiei, iar azi este Ziua Internaţională de Luptă împotriva Fascismului. Bine...astăzi am mai cinsti şi nişte sfinţi din calendar, dar mai interesează pe cineva şi amănunte din astea, mai ales după rezultatele noilor alegeri?  

Hai, mai bine, să sărim peste detaliile problemei, direct la concluzie: PARTY!! Aşa că luaţi-vă drăguţele sau drăguţii şi la dans cu toţii! Fac cinste, vin cu muzica! E şi cu "Good Lord", deci merge şi pentru credincioşi:

[Sean Paul, David Guetta - Mad Love ft. Becky G]

Aaaaaa...apropo de drăguţi şi drăguţe! Vă mai amintiţi versurile acelea "Am plecat la Vama Veche, ca să îmi găsesc pereche"?

No, vă anunţ că nu mai este nevoie să batem atâta drum până la Cuca Măcăii, în colţ pe dreapta...deoarece am descoperit un magazin minunat, care se întrebuinţează fix cu acelaşi lucru: găsirea perechii (potrivite)!

Din cale afară de fericit, am dat vestea mai departe...că-i multă lume amărâtă din cauza asta! 

Se zice că dragostea e supremul fericirii, dar pe câţi arde la suflet...să-mi trag pălmi, ar trebui interzisă prin lege! Totuşi, am zis să-mi rămână şi mie numele în "analul istoriei" (singularul pentru "analele istoriei", adică), aşa că am pus pe share minunata descoperire - că na! Suntem noi şmecheri, autozvoltaţi şi carierişti, dar singurătatea face ravagii şi găsirea perechii a devenit scopul nostru de căpătâi. Aşa că, fraţilor, daţi năvală la perechi, cât e deschis...că în economia asta de piaţă, mai ştii cum nu dă magazinul faliment şi iar rămânem neîmpliniţi?!

Problema e că nu au trecut nici 10 minute şi forţele oculte au început să mă atace prin oameni răi, care mi-au zis de la obraz: "Bă, fraiere, eşti ca salata-n sandwich! Arăţi bine, dar nu foloseşti nimănui! Păi tu nu vezi că acolo vând pantofi? Uite, sunt desenaţi şi pe firmă - să vadă tot prostu'! Ce vrei mai mult de atât"? Dar nu mă las dus de nas aşa uşor...ştiu mai bine ce-i cale pe vale! Şi îi întrebam la rândul meu: "Bine, mă, inteli-geţilor...iar la toalete, dacă pun pe uşă pălărie cu baston şi mănuşi cu poşetă, înseamnă că acolo vând pălării, poşete, bastoane şi mănuşi? Hai mă...că nu m-am născut ieri! E logic: pantoful cu toc este simbolul domniţelor, pantoful bărbătesc este simbolul bărbatului"!

Singura problemă pe care o identific eu este că nu sunt desenaţi pantofi hibrizi pentru intergenderi...deci pe undeva, e un market care încalcă drepturile omului la liberă exprimare şi discriminează grav legile Uniunii - şi ar trebui închisă această odioşenie, care stă ca o balegă pe pajiştea toleranţei. Dar în rest, cred că au marfă pentru toate gusturile şi ar fi un magazin perfect ok! 

Eu am fost p-acolo, vă daţi seama! Şi când să intru, m-a pălit o sete soră cu moartea, de-am zis că poa' să stea perechile stivă pe mine...dar dacă nu beau un strop de apă în acel moment, mă deşir ca aţa de pe mosor! Deci am fugit fuga să-mi caut ceva lichid, că se strânsese tot deşertul Sahara taman la mine în gură! Aşa eram de arid! 

Da' pân' să găsesc, îmi vine salvarea de pe facebook, printr-un amic care îmi trimite o sticluţă de apă sub formă virtuală:

"Regina apelor minerale" am înţeles - nu e o problemă asta. Plus că în materie de ape minerale, avem la regi, regine şi prinţese de parcă suntem într-o şatră de ţigani.. că numai p-acolo ai şansa să vezi atâta sânge albastru concentrat într-un singur cort.

Dar..."a babei ce"? Hai, dă-te-n zulufi!  Cum să pui aşa nume la o apă şi apoi să ieşi pe piaţă cu ea?? Tocmai acum, când suntem toţi nişte pudibonzi civilizaţi, care se şterg cu şerveţelul la guriţă după ce au servit la măsuţă o ciorbiţă de văcuţă, tocăniţă de cartofei şi o bucăţică de prăjiturică? Apoi, după ce am fost monumente de galanterie, ni se face setică şi pocnim, elegant, din degeţele: "Garçon, o Pi**ă, la băeatu"! - că ştiţi cum e...dacă-i denumirea lungă, când te grăbeşti nu o mai zici pe toată...bagi şi tu varianta scurtă! Că nici la "Coca Cola" nu-i spui aşa, ci "Cola", ca tot omu'!
Iar garçon-ul să răspundă: "Sir, aici găsiţi doar mâncărică! Pentru alte servicii, vă sugerăm să căutaţi în altă parte"!

Sincer vă spun, iniţial am crezut că-i o făcătură de photoshop - ceea ce nu ar fi cu mirare...la câtă tehnică avem acum, pot să-mi scot poză când dau mâna cu Gengis Khan, mă pup cu Ornella Mutti în anii ei de glorie, când era tânără domniţă, sau îmi fac clip video când înfig steagul românesc în solul lunar. Deci, ce mare şmecherie ar fi să compui o etichetă?

Totuşi, la 23 august 2016, adevărul.ro titra o ştire cutremurătoare: "Război interjudeţean pentru Pizda Babei" , cel mai erotic izvor din ţară, care atrage legiuni de turişti.  Deci e real. Ceea ce, mă rog...până la urmă, nu mă miră. Mai avem o sumedenie de toponime d-astea obscene, interzise sub 18 ani - cum ar fi localităţile Târgu cu Floci, Spermezeu (Bistriţa Năsăud), Mădulari (Vâlcea) sau vestitul Băicoi, din Prahova. Există, prin ţară, chiar şi un pârâu Pizdidel...dar chiar de izvorul "Pizda Babei" nu ştiam!
Şi după ce că pare denumit în bătaie de joc, mai scoţi firma şi pe piaţă, fix cu acelaşi nume?!

Dacă vine un străin şi nu ştie româneşte, cum cere? "A Grandma's Pussy, please!"?

Sau altceva: să presupunem că stau la curte şi gard în gard cu mine e cârciuma satului, de unde-mi iau d-ale gurii. No, bun. Eu sunt în grădină, pun arpagic şi mi se face sete de regina apelor minerale. Chem puradelul de 3 ani, ca să nu mai ies eu, îngălat, dintre brazde: "Ştrumfu' tatii, mergi până la vecinu' şi cere-i să-ţi dea..."...ce? Că-i mic copilul şi nu vreau să-l învăţ cuvinte urâte! Prin urmare, cum îi zic? "Păsărica lu' mamaie"?  Şi dacă mă-ntreabă::"Tatiiii...de ce e păsăica lu mamae la nenea? A săit gadu"? Ce răspund? 

Băi, atenţie la mine, că tot e la modă întrebarea asta...CE-I SPUN COPILULUI CÂND M-O ÎNTREBA ce caută păsărica lu' mă-sa mare, sus pe raft, la vecinu-n cârciumă?

În fine, las-aşa, cum a picat!

Plus că munca e de vină! Dacă aş fi în grădină, dacă mi s-ar face sete şi dacă aş avea puradel de 3 ani, din cauza muncii ajung să-mi fac asemenea probleme... Dacă nu munceam, mă duceam singur să-mi iau ce-mi trebuie şi nu îmi mai traumatizam copilul nenăscut!

Tocmai de aceea, m-am decis că orice lucru bun trebuie să înceapă cu o pauză - pe care mi-o iau, că e dreptul meu. Iar când îmi vine chef de treabă, îmi amintesc că munca se începe cu o pauză de odihnă. Până la urmă, oamenii au murit din cauza muncii; dar de la odihnă nu a murit nimeni...

 Dacă până şi magazinele au ajuns să îşi ia concediu, cum am văzut eu un anunţ prin vară, la un centru IT...

...noi, ca oameni, de ce nu am merita o vacanţă mai lungă? 

Hai că m-am luat cu vorba şi am uitat că e zi de sărbătoare. 

Aşa că propun să fie bairam!!! Party la toată lumea! Cine nu sare, cine nu sare, nu vrea schimbare!

[Jax Jones - Breathe ft. Ina Wroldsen]

Truc pentru fericirea altuia

Hristos a înviat!

Înţeleg că astăzi este Ziua internaţională a purtării pijamalelor la locul de muncă.

Minunat, nici că se putea mai bine! Era şi timpul să-mi văd şefu-n pijamale, să-i mai scadă din galoane...c-apoi ce autoritate să mai aibă în pijamale cu pokemoni? Las' că-l ştiu eu, e fan înrăit Pikachu! Asta aşa...ca nu fiu măgar şi să spun că Pikachu-ul meu e mai mare ca Pikachu-ul lui! Muahahahahahaha!!

(Pikachu pokemon song)

Vorba poeziei cu acelaşi nume: "Fiind băiet, mulţi pokemoni prindeam şi mă culcam ades' lângă smartfon"! Deci nu ştiu cum să spun, sunt sensei +  guru în domeniu... Aştept osanale şi statuia de aur la intrarea în firmă! Autografele, masa şi dansul, după orele 18.00, la încheierea programului de lucru. Ok?

Dar serios, chiar îmi place ziua aceasta...e pe sistemul manualelor alternative: "Să le facem copiilor manuale cu multe, multe poze  şi colorăciuni, ca să se bucure când le văd şi să înveţe jucându-se; sau să se joace învăţând...whatevă!"! No...aşa şi cu adulţii..."Hai să avem angajaţi mai veseli şi să-i îmbrăcăm la lucru exact cum dorm acasă, ca să se simtă mai băgaţi în seamă"! Doar se ştie că al nostru creier funcţionează pe bază de stimuli şi poate fi păcălit...adică ne luăm pijamalele pe noi, el crede că ne culcăm, adică se relaxează şi spuf! Ne-nmuiem ca îngheţata la soare! Na, zi tu, dacă nici asta nu mai e distracţie, ce mai poate fi? Ha Ha Ha ! Vai ce bine şi frumos e!
"Să vină suzetele - grişuleţul e pe foc! Mai aşteptăm puţintel, da? Să pupe si-i-o-ul pe ei de puiuţi mici şi drăguţi! Mâine vă pârlesc eu, n-aveţi grijă...Muahahahaha!!! Da' acum e cu gugiu gugiu!"

Sincer, eu cred că tre' să fii oleacă bătut în cap, ca să te bucuri cu frenezie la asemenea prostii...da'asta e! Dacă te pui contra vântului, te uzi! Deci, să fie banane-n pijamale!!! 

Întrebare: dacă eu dorm ca Adam fără frunză, gol puşcă, nud pistol, cu burta la aer şi fericirea-n vânt, pot veni aşa la lucru? Frate, nu am purtat pijamale de când mama m-a făcut...de ce aş începe acum, la vârsta senectuţii?
Şi-apoi am altă întrebare: Pe când Ziua Internaţională a purtării smokingului în pat? Că dacă avem pijamale (mă rog) la lucru, de ce nu am avea şi costum în pat? De când am început să discriminăm? Trăim în mileniul al treilea, Doamne feri...gândirile astea închistate în credinţele tradiţionale sunt de mult apuse!

Deci, s-a stabilit:
Propun Ziua Internaţională a purtării costumului în pat! Şi, eventual, Ziua culcatului cu nevasta/iubita/gagica/femeia altuia...pentru diversificare. :)
Păi dacă şefii chiar vor să lucreze la fericirea angajaţilor, zic s-o facă cum trebuie şi no, pe mine asta mă face fericit!

Închin un pahar în cinstea sărbătorii de azi!
...pahar cu şampanie pentru copii, desigur... ca să ne păstrăm în contextul piesei de teatru actuale!



(Mă Cheamă Gummy Bear HD)

Atenţie! Aşa afli dacă soţul te înşeală!

Sunt fan dragoste!

De când mă ştiu, scriu despre ea - şi mai ales, despre absenţa  ei. Daaaaarrrrr....să nu vorbim de funie în lumea spânzuratului. Suntem în luna iubirii şi trebuie să ne bucurăm! Să ne îndrăgostim, să iubim şi să călătorim - că aşa spune o reclamă de la mall: pentru că iubeşti, meriţi să călătoreşti. Bun...şi să spunem că eu nu iubesc; nu merit să călătoresc? Adică agenţia de turism cu pricina nu are nevoie de banii mei? Foarte bine, mă plimb pe cont propriu!

Noroc, însă, că nu e cazul - eu iubesc. Şi ca mine, toată planeta. Că d-aia fu Valentinul... ţaca paca, stai să-ţi trag; pân' la ziuă, praf te fac! 

Bine, acuma, ca să fim drepţi, toată lumea ştie că iubirea asta e o boală şi se manifestă ca dependenţa de droguri. Cică aşa spun cercetătorii britanici şi dacă au cercetat ei, înseamnă că e adevărat. Clar! Nu te pui cu studiile! Vorba aia: dacă eu nu îmi bat soţia niciodată, iar vecinul îşi bate soţia în fiecare zi, conform statisticilor ştiinţifice, rezultă că amândoi ne batem soţiile la fiecare 2 zile! Minunat!

Aşa e şi cu dragostea: te prinde boala, că nu ai cum să o ratezi şi nici ea nu te ocoleşte. E ca gripa - măcar o dată-n viaţă tre' să te ciocneşti de ea, oricât de Chuck Norris ai fi. No, şi după ce te-a pălit...în cazuri normale, aştepţi să-ţi treacă - că doar nu 'oi bolânzi toată viaţa. Deci, conform ştiinţei, în maxim 3 ani se rezolvă cazul. Dacă, însă, nu ai noroc - cum se mai întâmplă - şi te îndrăgosteşti de cine nu trebuie, frate, mi-e milă de tine! Te bagi la izolare, urgent, că faci deces de gradul trei! Serios! Mori dintr-o constipaţie, d-apoi din dragoste! Dai în AVC, infarct, io ştiu? Bate miocardul de-a curmezişul şi e grav, nu mai ai scăpare! Carantina te mănâncă...fără telefon, fără net, şi mai ales fără nici o vorbă cu drăguţa, că o pui de mămăligă şi rămâi cu sechele toată viaţa! 

Gata, gata, termin cu prostiile! Nu pot să mă mai gândesc la urâţenii d-astea, fix când aniversăm iubirea! Plus că nu, nu are cum să existe ceva rău! Mai ales în acest anotimp feric..era cu doi de "e"? Mă rog! Nu contează, important e că dragostea învinge totul! Şi două suflete curate se întâlnesc, se îndrăgostesc, se iubesc şi se căsătoresc - dacă nu au ce face altceva mai bun. 

Vaaaaiiii...şi după căsătorie, e distracţie! Atunci e şpârla mai mare! Aventuri, nu jucărie... Se filmează, simultan,  toate cărţile lui Jules Verne, între 4 pereţi!

La un moment dat, însă, viaţa îşi bagă coada. Soţul se plictiseşte. Desigur că el...femeia e  cu valorile sufleteşti şi înălţimea spirituală. No, deci îngălatul, netrebnicul, caută să umble la cămara cu dulceaţă şi pe la alte case.

Atunci să te ţii blestem: cum îţi dai seama, tu, domniţă fragedă şi suavă ca o garofiţă, că paricopitatu' de bărbată-tu te înşeală? Nici o problemă, nu dispera! Şi de această dată, cercetătorii îţi sar în ajutor...şi iac-aşa, a apărut splendidul articol "14 semne că şoţul te înşeală Nr. 4 îl dă de gol!".

No, acuma eu mă foarte bucur pentru această luminare a minţii. Ce-i drept, nu am cum să fiu înşelat de către soţ...că nu-s femeie! Iar alte posibilităţi ies din discuţie; totuşi, am două întrebări (retorice) şi nişte comentarii.

Să o luăm pe rând: veşnica mea problemă cu listele salvatoare, pe sistem "x semne că". Ce se întâmplă dacă soţul bifează 3 semne din 14? Sau 7 din 14? E ok, pe sistemul majorităţii? Păi tocmai suntem educaţi să credem că nu e corect ca majoritatea să aibă dreptate...minoritatea are şi ea drepturi! 

Apoi: de ce s-au chinuit ăştia să scrie ditamai lista cu 14 semne, dacă nr 4 îşi face treaba? Restul sunt opţionale? Au avut articol cu limită minimă de cuvinte şi au băgat zarzavat de umplutură, ca să bifeze pragul şi să-şi ia banii?

Oricum, toate indiciile sunt pita lui Dumnezeu şi nu trebuie ratate!
Atunci, să nu o facem! - zic... Şi aşa am presupus că sunt soţ, pentr a mi-o putea aplica şi mie:

1. Instinct – Dacă începi să găsești scuze pentru soțul/soția ta sau că încerci să te convingi că nu te înșală, e un semn. 

Sau, poate e doar gelozie patologică. Sau nebunie. Sau nesiguranţă. Sau, poate omu' chiar are treabă şi nu îl crezi. Dă cu zarul şi vezi ce pică!

2. Nu mai vrea să îi speli hainele.

Bine, mă, emancipato, care nu vrei să fii femeie la cratiţă! Şi dacă, săracul bărbat îşi spală singur hainele?! Adică, dacă nu le ţi speli, înjoseşti soţia; dacă ţi le speli, o înşeli. Dar dacă îţi speli hainele şi le mai şi calci? Ăsta-i motiv de divorţ, oriunde în lume!
Şi dacă, pe lângă toate astea, îţi mai faci şi mâncare singur, ai îmbulinat-o de-a dreptul! Îţi răzui blestemele cu mistria din obraz!

3. Ai găsit un card pe numele lui despre care nu știai – majoritatea cuplurilor împart un cont. Dacă nu este un cont de la muncă, e un semn că ascunde cheltuieli și că te înșală.

Nu ştiu la ce majoritate se referă ăştia, dar eu nu am de gând să-mi fac cont comun cu nimeni! De fapt, nu-mi place să lucrez cu banca şi limitez cât pot de mult acest gen de colaborare. Plus că dacă bărbatul e deştept, are fond secret (cash) de unde bucură amanta. Logic!
Dacă-i neghiob, atunci să fie material de studiu!

4. Nu te lasă pe lângă telefonul lui – s-ar putea să își pună parole la telefon, chiar dacă până acum nu avea. Nu va lăsa nici copiii să se joace pe el. Alertă de grad roșu!
Ăsta-i marele semn? Puii mei! Care-i treaba cu verificarea telefonului? Nu ştiu despre alţii, dar eu niciodată în viaţa asta nu-mi voi da telefonul la verificat! Sunt la şcoală, n-am înţeles?? Relaţia parcă era bazată pe încredere - şi dacă asta nu există...te du, dară!

Iar dacă soţul ăla înşelător nu băngăne de prost, îşi ia telefon special (şi secret) pentru amante! Că nu tre' să fii Einstein ca să te gândeşti la asta...

5. Soțul tău îți face deodată cadouri – Poate fi un semn că se simte vinovat și că vrea să compenseze prin a-ți face cadouri, în special dacă ți-l face fără nicio ocazie.
Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!! Băi, da' poate a avut omu' o revelaţie şi îşi apreciază soţia!

Poate a intrat în anul morţii şi vrea să se schimbe! Sau, poate, pur şi simplu, aşa vrea muşchiul lui! Na! 

6. Evită să petreacă timp cu familia – dacă se sustrage de la evenimente importante sau de la timpul petrecut cu familia, e un semn de îngrijorare mai ales dacă asta nu se întâmpla până acum.

Adevărat, semn de îngrijorare...este. Că d-aia îţi iei familie, ca să te bucuri de ea - nu ca să te dai mare că ai şi s-o ţii în vitrină.
Totuşi, dacă e vreun bărbat mai retras şi are nevoie permanent de spaţiu personal? Hai, că-i la modă ideea! Păi ce facem aici? Ori suntem moderni, ori nu mai suntem?

7. Are hobby-uri noi care te exclud – e o veste bună că are hobby-uri noi, mai ales dacă îi îmbunătățesc sănătatea, dar dacă au apărut din senin și nu era o pasiune mai veche, îți poți pune semne de întrebare.
Voi sunteţi serioşi? Deci, dacă am 40 de ani, sunt însurat şi cu copii, nu mai am voie să îmi apară pasiuni noi? Auzi, băi cercetătorule care scrii prostii d-astea...ia-le şi bagă-ţi-le-n fund!

8. Comportament care nu se explică – e o obișnuită să nu fie în locul în care a zis că e? Are bonuri din locuri pe care nu le știi? Îi lipsesc haine din dulap? Un astfel de comportament suspect ar trebui să te îngrijoreze.
Comportamentele inexplicabile sunt sculptură pe bobul de orez! Uite...eu stau la budă ca Al Bundy. Am bibliotecă în baie; mă aşez pe wc şi citesc "Shogun". Stau cam juma' de oră - că citesc mai greu, am sărit clasele primare.

No, bun...cum explic asta? Vin cu dovezi? Îmi trag un selfie cu depunerea alături, să se observe rezultatul muncii prestate? Îmi fac live pe facebook, să vadă toată lumea că nu am nimic de ascuns? O ţin pe nevastă de mână, pe parcursul întregii operaţiuni?

Întrebare: soţia e femeie, controlor de trafic, sau poliţie?? Măcar să-i dau comandă de o uniformă adecvată...  

9. Lucruri pe care le vei auzi – odată ce vă veți confrunta, îți va spune că e doar un prieten sau va spune replica expirată despre respectarea intimității.
Sau poate chiar o fi "doar un prieten". Nu înseamnă deloc că este o replică expirată...  

10. Nevoie subită de intimitate – dacă lucrurile pe care le împărtășești devin deodată, probabil ceva se întâmplă. Va începe să își pună parole la calculator și telefon. Bonurile și cardurile de credit s-ar putea să fie ascunse.
Am mai vorbit despre asta. Paragraful se repetă, dar cu alte cuvinte. Deci, până la urmă, sunt doar 13 semne... adică unul principal şi 12 facultative. Trecem peste.

11. Depui tot efortul în relație – persoana care se dedică cel mai mult în relație e cel mai puțin probabil să aibă o aventură.
Probabil că nu, probabil că da. Poate tocmai d-aia soţia aia se dedică aşa mult...ca să acopere o strâmbătură. Adică soţul e suspect de nasoale dacă face cadouri bruşte, însă soţia e şmecheră cu 2 de "şm", dacă se dedică cel mai mult. Păi cum vine asta?? Unde e egalitatea dintre sexe?

12. Mai puțină vorbă – dacă a început să împărtășească mai puține lucruri sau să vorbească mai puțin, probabil îi e teamă să nu spună ceva ce ar putea să-l de-a de gol. Nu va vrea să povestească despre momentele când nu erai în jur.

Adică 90% din zi? Cu joburile de astăzi, unde lucrezi câte 12 ore pe zi, ce mă-sa să mai speli varză aiurea? Plus că poate n-ai ce povesti. "Dragul meu, cum a fost la lucru"? "Am dat cu mătura..."; "Şi mai pe larg"? "Păi...stânga-dreapta-stânga-dreapta-stanga-dreapta... timp de 12 ore". Bun...iar soţia scoate lista cu semne, bifează şi zice: "Minţi! Mă-nşeli, nenorocitule! Ţi-e teamă să nu te dai de gol şi nu vrei să-mi povesteşti despre momentele când nu sunt prin jur!"

13. Miroase diferit – când pleacă de acasă se dă cu parfumul lui, dar când se întoarce miroase diferit. Dacă partenerul tău miroase proaspăt după o zi întreagă de muncă, probabil că are o aventură.
...sau poate s-a spălat! Sau NU s-a mai spălat!! Oricum ar fi, tot diferit miroase. 

14. Și-a schimbat aspectul – incepe să se ducă la sală și să slăbească, chiar dacă nu ți-a spus nimic despre asta. Probabil că vrea să atragă atenția cuiva.

...sau poate s-a săturat de el şi vrea să se schimbe. Poate nu-i mai place să aibă 100 de kile-n viu şi ghici ce? Trebuie să îţi ceară aprobare pentru a slăbi?

Sau ce te faci dacă te-ai măritat cu un criminal urmărit internaţional şi ăsta trebuie să-şi schimbe aspectul după fiecare lună? Jar mănâncă!!

Mda...una peste alta, nu mă pot abţine să nu zic: articolul acesta îndeamnă femeia să fie suspicioasă pe toate prostiile. Iar dacă oricum este, toate "motivele" astea sunt doar gaz pe foc...că doar se ştie că bărbatul trebuie să înşele. Şi dacă nu o face, tot o face...e, doar, o chestiune de timp; cică aşa e genetica. Deci, frica păzeşte pepenii!

...iar eu constat că sunt cel mai încornorat bărbat - pentru că mă înscriu, cu succes, la aproape toate punctele şi subpunctele cercetării ştiinţifice. Nr. 4, clar, mă dă de gol!
Mă duc să bag o beţie, că măcar asta nu-i pe listă! Să-mi trag pălmi, sunt cel mai fericit - mai ales că nu mă trage nimeni la răspundere.
Bem în cinstea mea! URAAA!!!