Se afișează postările cu eticheta discriminare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta discriminare. Afișați toate postările

luni, 14 august 2023

Capricii de mare artă

Astăzi, este Ziua Internaţională a îngheţatei pe băţ - o ocazie perfectă pentru a vorbi despre statuete şi alte capodopere de artă. 
E drept că se potrivesc subiectele ca nuca-n perete...dar nu mai contează. Am ales să fiu un artist post-modernist şi să promovez cultura haosului. Vorba aceea: "Dacă vreau, pot să ud şi canapeaua, mama nu se supără. De ce oare"?? 
Răspuns: pentru că sunt cetăţean european şi am drepturi! D-aia!

Prin urmare, astăzi scriu despre artă. Vreţi despre Gheboasă? Haideţi măi... că subiectul acesta tot a aprins toată suflarea ipocrită a României! 
După ce am cercetat problema, am înţeles şi eu care este marea tevatură: un cântăreţ faimos despre care nici nu ştiam că există, şi-a cântat mega-hiturile la Untold; tinerii doritori de distracţii au fredonat versurile vulgare şi au aplaudat frenetic, apoi alţii au râs de ei că se bucură la toate prostiile şi uite aşa a ajuns Gheboasă principalul subiect monden al ţărişoarei noastre. De ce s-a întâmplat asta, nu înţeleg, că doar nu-i nimic nou sub soare: melodii cu înjurături se fac de zeci de ani  şi nu s-a atacat nimeni până acum - de aceea, parcă încep să mă întreb: când se redescoperă a miliarda oară câte o evidenţă şi o tratăm ca o o noutate, nu cumva se oferă nutreţ societăţii pentru a se abate atenţia de la evenimente care ne vor afecta viaţa şi care nu trebuie să fie discutate public?  

Posibil. Cert e că trepăreala care a pornit polemica publică, şi anume  "Dă-i ţiganca", nu mi se pare nici jignitoare şi nici  discriminantă. Nici nu prea spune mare lucru, deşi când se vorbeşte despre ea, se blurează "ţigancă" şi "găo**ă". Dar cu ceva timp în urmă, când preşedintele preşedintele Băsescu l-a făcut pe unul "gă*zar", nu s-a mai supărat nimeni...ba, din contră! Am râs şi ne-am distrat cu toţii. Când preşedintele Iohannis a transformat plăcuţa suedeză (m*ia) în atitudine politică, iar am aplaudat. Iar acum 20 de ani, când Villy & Paco 10 Grei rupeau boxele cu "Prietena ta e o târfă" care "îşi ia omor dacă o dă nasol" şi versurile erau pline de cuvinte cu m, cu p, cu f sau c, tot nu a deranjat pe nimeni. 
Până mai ieri, nu s-a supărat nimeni nici când Gheboasă a devenit vedetă şi îşi cânta rimele deocheate peste tot. Nu s-a protestat nici când a făcut milioane de vizualizări pe Youtube, cu aceleaşi produse artistice. Şi deodată... SPUF!!! Vine vedeta să dea poporului exact ceea ce-i place şi ia uite cum am descoperit gaura de la covrig! Na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o! Păi ce treabă-i asta?

Nu ţin cu Gheboasă, că nu mă atrage activitatea lui - ci doar încerc să înţeleg fenomenul şi să-mi stabilesc şi eu nişte repere, nişte reguli după care funcţionează întregul. Cum altfel să mai departajăm valorile de non-valori? Deşi, într-o societate în care se folosesc duble, triple şi alte zeci şi sute de măsuri, ce să mai înţelegi? Cum mai defineşti binele şi răul, când trăim printre lucruri bune făcute prost şi lucruri proaste, dar bine făcute?
 
Întreb şi eu...pentru că este foarte interesant să stau pe o bancă şi să observ ce se întâmplă prin jur. Şi fără să vreau, mintea începe să funcţioneze şi să îşi pună întrebări: de ce e aşa şi nu e altfel, de ce azi e bine să faci ceva şi mâine nu mai este, de ce aia e frumoasă şi aia e urâtă? 
 
Spre exemplu: am şi eu o mică obsesie cu plimbatul. Şi într-o bună zi, prin peregrinările mele, m-am închinat cu toate mâinile când am văzut abominaţia care a apărut pe peronul Gării de Sud a Ploieştiului. O oribilitate gigantică, sub forma unei statui a domnului Goe. Îl ştiţi... Copilul năzdrăvan şi cam prost-crescut, care-şi pierde pălăria cu biletele...da? No, bun. Cică aceasta va reprezenta oraşul lui Nenea Iancu, de aici înainte.
...ceea ce, treaba lui, să reprezinte ce o vrea. Bine că nu stau în Ploieşti, pentru că mie nu îmi place şi mi se pare o urâţenie de mare clasă, ce-mi aduce aminte de Omul Bezea din "Vânătorii de Fantome". Îl văd şi nu ştiu dacă să râd, să plâng sau să am coşmaruri noaptea. 


Nu ştiu cine a fost chinuit de talent şi de ce a făcut aşa ceva, însă această capodoperă nu se încadrează deloc în peisaj - care  nu este vreunul foarte fericit, dar totuşi! Ar aduce ceva a perioadă interbelică şi n-ai cum să vii cu un guguloi de gume de mestecat lipite între ele şi să spui că ai adus arta în oraş!

În primul rând, sculptura este mult prea înaltă pentru locul în care a fost înghesuită - şi mie, cel puţin, îmi dă o senzaţie de claustrofobie când o văd cum sprijună bolta peronului cu pălăria de mariner. E ilar total si nu crează deloc senzaţia de bun-gust şi frumos, ci de apăsare, strâmtorare şi orgoliu - pe sistem: "Nu merge? Staţi că vă arăt eu că încape"! Dacă artistul, în avântul său creator, va vrea să reproducă scena gării pe de-a întregul, adică să le aducă pe peron şi pe mamiţica, mam-mare şi Tanti Miţa, e clar că trebuie să dărâme clădirea cu totul - că nu au unde să mai încapă şi ele. 
Apoi: nu văd pălăria de paie a domnului Goe! Caragiale îl descrie clar: "Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică: le Formidable, şi sub pamblică biletul de călătorie înfipt de tanti Miţa, că aşa ţin bărbaţii biletul". Perfect! Unde-i pălăria cu biletul în pamblică?? 
De fapt, unde-s toate hainele frumoase despre care se vorbeşte în acest moment şi schiţ? Că nu văd decât o varză de culori şi obiecte vestimentare care nu au o legătură cu ce ar trebui să fie. Sau, cine ştie? Adidaşii or fi fost la modă şi pe la 1900, c-apoi na! Ce puteau să poarte oamenii pe atunci? Şlapi de plajă?




Noroc că personajul face semnul inimii cu degeţelele, ca să ne arate că ne iubeşte! A văzut pe WhatsApp, mânca-l-ar mamiţele de grăgălaş şi avangardist ce este el! Are şi tatuaje pe mâini, gât şi picioare, ca să arate faptul că e open-minded şi nu are prejudecăţi... nici nu se putea ceva mai extraordinar!! Deşi, dacă nu vorbeşte şi la telefonul mobil sau nu se joacă "Pokemon Go" pe tabletă, tot degeaba! 
Bine, totuşi, că nu are şi căşti bluetooth în urechi, să asculte trapul lui Gheboasă - c-apoi n-ai cum să fii tânăr în tendinţe şi să nu-i adori hiturile. Nu poartă nici smartwatch pe mână, ca să ştie cât e ceasul şi să nu mai întrebe cât mai e până vine trenul...şi până la urmă, cel mai mult mă bucur că tânărul Goe nu este negru transgender şi cu cine ştie ce preferinţe intime! C-apoi...în ziua de azi, te aştepţi la orice. Nu m-ar fi mirat nici dacă viziunea artistică ni-l prezenta pe Goe cu ţigara-n colţul gurii, blugi mulaţi pe gambă, pantofi cu toc cui, maiou de plasă, frizură bros, unghii date cu gel şi poşetă la subsuori.  

Să bem pentru asta! 
Şi să mâncăm o îngheţată pe băţ, ca să marcăm sărbătoarea de azi! Eu am îngheţată fără băţ, dar se rezolvă...înfig un capăt de nuia într-nsa şi mă achit de respectarea tradiţiei!  
Iar în cinstea regulilor antidiscriminare, propun să ascultăm şi o melodie cu ţigani, până nu se interzice şi asta. Nu are nimic obscen în ea, dar când cantautorul pronunţă "ţigancă" cu neruşinare şi fără nici o perdea, mai ştii cine se supără şi o anulează? Nu de alta, dar abia mi-a sugerat-o Youtube-ul şi e păcat să dispară în neant, că îmi place mult!


[Bosquito - Întuneric în culori]

marți, 8 februarie 2022

Civilizaţia înseamnă frică?

Au început Jocurile Olimpice de iarnă - Beijing 2022. Şi anul acesta avem parte de o micro-flacără olimpică...pentru că, nu-i aşa, trebuie să reducem emisiile de dioxid de carbon din atmosferă. 


Ceea ce e corect.  Peste doi ani, sper, totuşi, să mai evoluăm...şi să punem un LED, că e mult mai economic! Şi modern. Să ieşim din peşteră, deci! 
Bine, totuşi, că nu i-au pus flăcării olimpice şi o mască...sau nu au făcut torţa aia în formă de seringă ori sticluţă cu vaccin, ca să se tragă un semnal de alarmă şi asupra pandemiei! Iar asta mi se pare o discriminare crasă! Cum să uiţi de aşa ceva? Cum să prioritizezi o problemă, în defavoarea alteia? DISCRIMINARE!!! HUOOOO!!! JOS GUVERNU'!

În fine! 
Până una alta, vă rog frumos să nu mai râdeţi de copii din "generaţia fulg de nea". Sau "generaţia de hârtie creponată"... Nu ştiu sigur cum se mai numeşte, că nu-s la curent cu toţi termenii ştiinţifici moderni. Bărbaţii ăstia care sunt tineri şi se epilează la sprâncene, se dau cu gel pe unghii şi au nevoie de consiliere psihologică dacă ridici tonul la ei. I-aţi localizat, da? No, bun. Zic să nu mai râdem de ei, că şi noi am ajuns tot nişte mămăligi... 

Odată, am fost în vizită la rudele de la ţară. Oameni săraci...stau într-un sătuc aruncat pe-o coamă de munticel. Nu au apă curentă şi nici gaze; nu au curte cu pavele moderne, gard din fier forjat şi nici casă izolată termic, acoperită de cea mai modernă ţiglă metalică. Şi totuşi, trăiesc fericiţi, în sânul naturii. Şi am rămas trăznit când un copilaş în premergător a ieşi prin curte, glojgâind un capăt de covrig...pe care l-a scăpat pe jos  Dar maică-sa l-a luat, l-a suflat oleacă şi i l-a dat înapoi puradelului, care deja plângea că şi-a pierdut "jucăria".
STAI!!! CE-A FĂCUT MĂ?? Păi la noi la oraş, în primul rând, îmbăiezi copilul în dezinfectant cel puţin o dată pe oră, preventiv. Şi obligatoriu după ce este pupăcit...să nu cumva să se contaminze cu ceva. Iar dacă, Doamne fereşte, scapă miculuţu' o chestie pe jos, aia e clar la gunoi! Cum să o iei de jos şi să i-o dai copilului... Da' unde suntem aici? ÎN JLUNGLĂ???? 


[Unde suntem aici? În junglă?]

Nu. Doar că, în trecut făceam multe lucruri "necivilizate" şi nu a murit nimeni din asta.  Beam apă din şanţ, mâncam fructe nespălate, mâncam de pe jos, baia generală era eveniment săptâmânal, mergeam la creşă, grădiniţă sau şcoală, burduşiţi de gripelniţe. Şi nu se isteriza nimeni. Nu murea nimeni. 
De fapt...chiar şi azi, în vremurile metaversului şi a altor realităţi virtuale, trăiesc oameni în realitatea reală, în mijlocul gropilor de gunoi, printre şobolani şi toate speciile de gândaci. Mânâncă din tomberon, alături de câinii bagabonţi. Nu au centrală termică în baraca în locuiesc, nu mănâncă bio şi nici nu-şi numără paşii dintr-o zi, ca să trăiască sănătos. Şi nu se isterizează nimeni. Nu le plânge nimeni de milă.
  
...dar dacă apari cu muci pe undeva sau tuşeşti din senin, te caută poliţia pe acasă, că ai atentat la siguranţa ţării. Cum răceşte copilu', e baricadat în casă... să nu cumva să! Bem apă îmbuteliată şi sterilizată, că aia de robinet e contaminată şi-ţi dăunează. Să nu cumva să! Am trăi, de s-ar putea, în baloane de sticlă aseptice...să nu cumva să! Cel mai bine ar fi dacă am trăi total decuplaţi de la viaţă, să nu cumva să avem vreo emoţie pe care nu o vom putea duce. Şi mereu sub atentă monitorizare...să nu cumva să păţim! Diverse...

Am observat această tendinţă de mai mult timp... şi mi s-a părut ilară. Iar de când a apărut pandemia asta, obsesiile au escaladat până la infinit. Acum să nu mă înţelegeţi greşit...  normele de igienă au şi ele un rost. Problema e: de la ce punct în colo exagerăm? Nu ştiu ce să zic...
Cert e că înainte să fim atât de deştepţi, eram mai rezistenţi la boli. Şi, de fapt, mai rezistenţi la orice...inclusiv stres şi depresie.  
Dar pe măsură ce ne-am cultivat în cap şi am înventat tot felul de gadgeturi, am început să ne păzim din ce în ce mai mult şi am devenit din ce în ce mai bolnavi. Mai şubrezi. Şi mai temători...pentru că, nu-i aşa? Duşmanul e pretutindeni! În politică, în religie, în spitale, în şcoli, la baruri, în maşina care tocmai ne-a depăşit şi mai ales, în fiecare om! E imperativ să ne păzim! Iar frica e cea care păzeşte pepenii... pentru că mai de unde răsare vreun nebun şi face cine ştie ce nasoală? 
Deşi, stau şi mă gândesc...până se se inventeze automobilul, nu am auzit de nici un fiu de boier rănit în dragoste, care şi băgat calul pe contrasens şi a intrat într-o căruţă plină cu fermieri ce se întorceau din concediu, de la mare.  Şi nici nu suferea nimeni de depresie când trecea samuraiul pe lângă vreunul şi-i lua capul dacă nu-l ţinea plecat, aşa cum se cuvine. 

De aceea zic: suntem din ce în ce mai moderni. Şi inteligenţi, clar...că altfel, nu s-ar pune etichete pe bidonul cu antigel, să se ştie că nu-i bun de băut!
Dar de ce suntem din ce în ce mai nemulţumiţi? De ce ne trebuie din ce în ce mai multe spitale? De ce ne paralizază frica de a interacţiona cu mediul înconjurător? De ce nu mai putem trăi fără frică?

În 1898, H. G. Wells a scris "Războiul lumilor" -  un roman fantastic, în care oamenii erau atacaţi (şi nimiciţi de marţieni). Şi ar fi cucerit întreaga planetă, fără a întâmpina vreo rezistenţă notabilă...dacă nu ar fi murit. De ce? Pentru că nu erau adaptaţi la mediul nostru. Pentru că nu aveau rezistenţi la bacteriile noastre.
Aşa că mă întreb: nu cumva ne transformăm în extratereştri pentru propria noastră planetă? Iuhuuuu!!! Abia aştept să-mi crească antene!

Da' gata cu melancolia, că nu ajută pe nimeni! Hai la joc şi voie bună... că indiferent de stare, seminţele tot acelaşi gust are! Aşa că propun să facem conştientizările necesare şi să evoluăm către unde vrem...




[Khaled - C'est la vie ]

marți, 31 august 2021

Val cu val

Ce mai faceţi dragilor, frumoşilor, duduloşilor? Cum merge vacanţa? 
...că la mine merge ceas! De buzunar... Şi n-am plecat prea mult, dar am venit destul de des pe ici, pe  colo, pe unde m-am mai putut autoinvita şi eu. Cel mai important lucru este, însă, că m-am decuplat de la viaţa cotidiană şi am început să trăiesc tot într-o poveste... cu un prinţ şi o prinţesă, vrăjitoare, broscoi, lupi, iepuri, moşi, cocoşi şi orice alte orătănii de pe lângă casa omului. 

Păi ce pot să fac altceva în asemenea vremuri zăpăcite? Relaxare, frate...că nu se ştie când mai avem această şansă. Nu de alta, dar s-a reactivat pandemia şi se anunţă un viitor (nu foarte) luminos. Medicii aşa spun: vine turul 4 al pandemiei - şi iată că a şi venit -  cu şi mai foarte ucigaşul covid delta. Ceea ce, este corect: după primul val, pandemia a continuat. Val cu val. 


Şi-apoi, probabil, tot înainte: acum ceva timp s-a descoperit un covid lambda, prin Peru. Adică...să înţeleg că se preanunţă al cincilea val? N-ar fi de mirare, c-aşa apar ştirile: întâi ca zvon, apoi cu jumătate de gură; şi tot aşa, pân' ne ia realitatea de gât.
Oricum, eu am văzut trailerul pentru al cincilea val şi e cu o blondă drăguţă. Ceea ce e bine, mai schimbăm şi noi decorul. 


[The Fifth Wave - Official Trailer]

După care... ce e după lambda? Covidul miu? Habar n-am! Că şi aşa au sărit de la delta la lambda şi nu înţeleg strategia; trebuie să ajungem până la omega cu denumirile, sau cum? Şi dacă după aceea tot se mai încordează carcalacul, ce-i mai facem? Punem indici? Covid omega 1, covid omega 2, covid omega 3? 
N-ar fi mai simplu să ne schimbăm cu totul abordarea taxonomică şi să restartăm franciza? Să-i zică, de exemplu, covid 2019+. Şi gata, ne-am luat de-o grijă...Ce ne mai scrântim atâta limba, ca să pronunţăm litere străine? Avem forma principală, aia prima, de la valul 1 şi ce e pe lângă, băgăm sub umbrela plusului!
Mai ales că nici nu mai discriminăm! Pe covid l-a întrebat cineva dacă îi place să-l cheme cu litere greceşti? Poate prefera caracterele arăbeşti... indiene...sau poate e naţionalist şi şi-ar fi ales nomenclatură provenită din China. Sau, poate s-a îndrăgostit de limba noastră cea comoră (că tot e ziua ei astăzi) şi-şi dorea nume mai neaoşe: COVID Gheorghe, COVID Maria, COVID Ion, COVID Vasile... Na! Ce facem în acest caz? Îl obligăm să-l cheme cum vrem noi? HUOOOO!!! SCLAVIE!!! R-A-S-I-S-M!

Hotărât lucru...COVID 2019 PLUS e mult mai bine!!!

Dar stai!! CUM 2019??? Oare toţi suntem la fel? Oare toţi funcţionăm după acelaşi calendar? De ce s-a folosit calendarul creştin? NU SE POATE AŞA CEVA! De ce să negăm existenţa islamiştilor? Ei măsoară timpul de la strămutarea lui Mohamed de la Mecca la Medina, nu de la naşterea lui Hristos! AHAAAAAA...Domnia majorităţii??? DISCRIMINARE!!! HUUUUUOOOO!!!!!
Şi nici budiştii nu sunt interesaţi de Hristos, ceea ce înseamnă că au calendar şi mai diferit! Nu sunt în 2019...Dublă discriminare!!! 
De ce este obligată planeta să funţioneze după calendarul gregorian? Oare nu suntem toţi nişte minunaţi cu drepturi egale? Unii sunt mai egali ca alţii, sau cum?

Gata!!! Ştergem anul cu totul! În spiritul egalităţii de şanse şi a respectului cuvenit diversităţii, nu mai folosim denumirea învechită de COVID 2019. Adoptăm noua formulă mai democratică: COVID+ şi atât, că este de ajuns!! 
Păi nu? 

Dacă ne-am lămurit, hai la culcare, că acuş bate miezul nopţii şi mâine e zi de lucru!
Deci încheiem apoteotic, cu un cântecel, apoi la somn:


 
[Alina Chiriac - Tu nu eşti Gheorghe]

miercuri, 25 octombrie 2017

Discriminare de gen, număr (şi caz)

Cu ceva timp în urmă, eram, şi eu, aproape ca un om normal: relativ naiv,  dar cu urme de înţelepciune pe la colţuri, ba îndrăgostit, ba suferind, ziua vesel, noaptea trist - că am fire de artist, cu valori, principii şi o linie clară de demarcaţie între bine şi rău.
Apoi, într-o dimineaţă mai spre seară, m-am detaşat de umanitate şi am devenit un veritabil Atlas, care ţine pe umeri soarta întregii umanităţi. Serios, chiar nu glumesc...de la trivialităţi gen "Oare cu ce cămaşă îmi stă mai bine?", am început să-mi pun probleme d-alea profunde, de intelectual cu greutate, referitoare la drepturile omului, adevăr, egalitate, toleranţă şi pacea mondială.

De fapt, nu! Câh, câh, spun prostii - da-mi-aş palme! Nu e bine să fii tolerant! Repet, pentru doamna din fund: NU E BINE SĂ FII TOLERANT! Toleranţa presupune o îngăduinţă faţă de nişte lucruri care nu îţi convin, dar pe care le treci cu vederea, dintr-o mărinimie a sufletului. Mai pe scurt spus, toleranţa este un fel de mândrie, o inferiorizare ticăloasă  a celuilalt şi, pe undeva, chiar o formă de discriminare. Deci, NU, NU şi iarăşi NU! Fără discriminare şi toleranţă!
Cineva, mai înţelept, sugera să încercăm exerciţiul alterităţii, adică să privim lumea prin ochii celuilalt. Dar cât de neruşinat să fii, ca să ai pretenţia de a te pune în locul altuia şi, chiar să-l şi înţelegi??? Nuuuuu...total exclus şi complet greşit!
Soluţia evoluţiei este ACCEPTAREA! Deschiderea spre nou, îmbrăţişarea umanităţii cu tot ceea ce reprezintă ea. Studiile moderne au arătat că binele şi răul sunt nişte concepte relative, chiar învechite. Împărţirea lumii după aceste considerente ţine de cel mai întunecat Ev Mediu şi produce doar schismă socială, fierbere comunitară. Scindare, luptă ideologică. Răzmeriţă. Război. Multe lucruri rele, ce s-o mai dăm după vişin?

Ceea ce, mie, îmi repugnă total. Eu sunt blând, aşa, mai pacific d-ăla...cum îi zice? Zi să-i zic... Pacifist! Exact, aşa sunt! Pacifist. Mi se rupe sufletul când văd scandal, nu suport cearta. Îmi doresc să răspândesc bucurie, iar în jurul meu să se danseze o perpetuă horă a unirii. Vreau să văd fluturaşi, zâmbete, păsărici fericite la tot pasul, soare în inimi, plimbări sub clar de lună, cină la lumina lumânării.. Visez la o lume romantică, plină de colţuri de suflete cu flori pe dânsele, zbor în neuitare pe haripe de îngerei, dulcegării...ăăăă...gata, aţi înţeles ideea.

Pe scurt, din poziţia Omului Nou, am salutat,  cu aplomb, propunerea Marii Britanii de a se interzice PRIN LEGE formularea "femeie însărcinată", deoarece îi discriminează complet pe bărbaţii  transgender care şi-au păstrat uterul şi ovarele funcţionale, deci pot rămâne ..."gravide"? Sau "gravizi"? Puii mei, "bărbaţii care pot naşte", că o iau cu capul de la atâta politically correctness!!! Câteodată simt că nici la wc nu mai pot spune că am nevoie, de frică să nu greşesc vreun gen pe undeva şi să discriminez veo nouă identitate.

Mă rog, nu e cazul să vorbesc acum despre propriile temeri. Important e că #susţin!
Ca viitoare celulă a Noii Ordini, sunt fericit, exaltat şi chiar extaziat că începem să punem lucrurile la punct! Păi ce-i aia, dom'le, "femeie însărcinată"? Uite că şi bărbaţii pot, na! 



Iar dacă tot ne-am apucat să reparăm greşelile istoriei, zic să fim corecţi până la capăt şi aduc în discuţie o idee genială: hai să nu mai împărţim lumea în bărbaţi şi femei. Pe certificatul de naştere să scrie simplu: OM. Apoi vine întrebarea logică: bine, bine, DAR cum îţi dai seama că e om? Răspuns: ghiceşti, prin excludere. Nu are rădăcini, deci nu e plantă; nu are blană, coadă sau colţi, deci nu e animal. Nu are aripi, nu e nici pasăre. Nu are mai multe picioare, nu e insectă. 
Atunci realizezi că e posibil să fie om..şi treci pe certificat - cu semnul întrebării şi puncte puncte alăturate, că poate omu' când creşte, decide să fie maşină de spălat. Sau şifonier. Sau plantă de grădină. Sau avion de hârtie. Nu ştiu...problema lui! Mai ştii ce va vrea? E dreptul lui constituţional. 

CUM? Nu scrie aşa ceva în Constituţie? Foarte rău...neapărat, trebuie să o modificăm! De fapt, dă-o-n mă-sa, s-o anulăm de tot! Nici o lege, frate, ca să nu se mai simtă nimeni nedreptăţit şi dat la o parte! Fără Lege nu există păcat, deci ce pana calului...dintr-o lovitură, anulăm orice principiu care ar putea să dividă omenirea. 
Sincer, acuma...am mai spus asta, şi totuşi pare să fie cea mai simplă rezolvare pentru orice problemă: nu e mişto să facă fiecare ce vrea? Primul venit, primul servit - ca la restaurant!
Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să luăm un exemplu la întâmplare: căsătoria. 


Te iubesc. SPUF! Gata, ne-am luat! Ceremonia o facem la nucu' din fundu' grădinii, ca în Maitreyi. Da' de ce să facem atâta scandal că nu ne lasă legea, că e închis la primărie, că preotul ia prea mult...nu frate! Păi ce, iubirea mea se propteşte într-o hârtie? Cum vine asta? Bei, iubirea e ceva abstract, incomensurabil,  ce nu se poate nici descrie, nici cuantifica! Cum s-o cuprinzi într-o foaie?
Plus că mai sunt şi alte impedimente; în cazul meu: emoţia. Mă şi gândeam..dacă m-aş căsători, ştiu de pe acum că e cea mai fericită zi din viaţa mea. Aşa se spune...şi eu, la chestii d-astea, clachez pe toate fronturile! Mă pierd! Mă transform total, ca Dr. Jekyll şi Dl. Hide....Sunt frumos, inteligent, mândreţe de om, şi apoi, cum mă păleşte prea-fericirea, începe să-mi curgă scuipat din gură şi la orice întrebare ce mi se adresează, fac ploiţă. Păi şi când mi-o zice ofiţerul de la starea civilă "Cetăţene, o iei pe cetăţeanca de soţie"? În momentul ăla, m-am tăiat, clar! Ce zic, că mă apucă tremuriciul şi nu-mi mai trece nimic prin cap!! Să-mi fac fiţuică, cu răspunsul corect? Râd şi curcile de mine - plus că risc şi nişte palme peste cap de la viitoarea soaţă, c-o fi femeie cu zvâc!! 

Nop, nu vreau bătaie. Hai să tăiem răul din rădăcină...nu e mai simplu fără legi? Fără "Isaia dănţuieşte", fără tricolor...te iubesc, te-am luat. De ce? D-aia, că aşa vreau eu!      
Simplu şi la obiect, că d-aia suntem în epoca vitezei! 
În plus, eu chiar cred că Omul Modern este în stare să fie vertical moraliceşte şi să se autoguverneze singur, neconstrâns de nimc.

Ştiu că pare o utopie, dar dacă este guvernată de iubire, umanitatea se poate integra în Absolut, oricând vrea muşchii ei. 
Sper să trăiesc acele timpuri...şi până una, zic să eliminăm din vocabular mârşăvenia aia de expresie cu "femeia însărcinată"! Şi nici măcar "persoană însărcinată" nu trebuie să existe, pentru că este de genul feminin şi tot la femeie ajungem în subconştient - care este o discriminare nemernică.
"Om cu copil" este expresia cea mai onestă şi etică!

În cinstea acestei concluzii, propun să sărbătorim, să cântăm şi să ne veselim: