Se afișează postările cu eticheta amintiri nespuse. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta amintiri nespuse. Afișați toate postările

joi, 20 decembrie 2012

Apocalipsa acum




Aş fi scris despre ceva mai mişto, dar după o raită pe diverse siteuri, constat că planeta e cu sufletul la gură după cururi. Cum îl scoate vreuna la înaintare, cum se reped la el toţi lingăii, să-l slăvească...Că doar, vorba 'ceea: e de divă - chit că e cât bascula! Bă, să-mi bat copii cu cureaua de la ceas, de unde ceapa mă-sii or fi toate aşa zâne habar n-am!
Alta şi-a tatuat frunze bucă. Aşa, şi, care faza? Cur am mai văzut - ba chiar şi de femeie; frunze, slavă Domnului...nu pricep la ce tre să bălesc. Gata frate, vreau o schemă cu săgeţi ajutătoare - să nu mor prost!

În fine; nu mă pasionează subiectul, aşa că trec la cealalaltă ştire care face mare vâlvă (da, aţi citit bine) pe la noi:  Apocalipsa. Acum. Şi-n pururea, şi-n vecii vecilor, AMIN!



Conform calendarului mayaş, Sfârşitul Lumii vine pe 21 decembrie 2012. Mâine.
Prin urmare, aştept cu vădit interes să se destrame lumea...dar ca de obicei, eu am o problemă cu timpul. Bine, bine: 21 decembrie - asta am înţeles. Dar la ce oră? Adică, numărăm secundele ca la  Anul Nou? (care, apropo, la mine se pare că va fi un dezastru naţional  pentru că n-am vrut să primesc nişte bronzaţi la cântatul cocoşilor, să-mi behăie capra-n tindă)
 5...4...3...2..1...ZBANG!!!! Mămună, iacă-mă-s! Io sunt Apocalipsul Cu Mâna-ntinsă, am venit să vă colind! Ne daţi ori nu ne daţi?

Sau cum facem, că vreau să fiu şi eu pregătit! Că dacă stau să mă uit la ceas, prin Tokyo e deja un 7 dimineaţa bătut pe muchie!  Şi am dat eu un telefon pe-acolo, dar cică n-a venit nici dracu'. Încă sunt în aşteptare şi ei, la fel ca mine. Ochii pe geam, mâna pe clanţă, pe locuri, fiţi gata! Nu mişcaţi, nu respiraţi!

Chestia e că totuşi există o posibilitate minoră să fi intrat în anul morţii...ştiţi povestea aceea care spune că-ţi trece toată viaţa prin faţa ochilor când îţi simţi Sfârşitul aproape?
No, aşa am păţit eu...mă rog, aproape. De la alinierea planetelor, de la scăpăratul stelelor, gerul pe care l-am îndurat de dimineaţă când am ieşit să mai pozez oleacă natura virgină, sau din pură coincidenţă, am luat în plex 2 frânturi de existenţă desprinse dintr-un timp mitologic, când încă aveam încredere în Legile Universului; 2 pendulări ale spiritului, 2 stări de agregare ale aceluiaşi compus, înlănţuit între fire de portativ străvechi.
Nu am mai auzit melodiile acelea de ceva vreme...şi nu ştiu de ce, doar îmi plăceau. Dar am renunţat la ele şi am mers mai departe. Până astăzi...când, fără voia mea,  a trebuit să dau din nou piept cu ele; şi cu realitatea din spatele lor. 

Anyway, asta e; 'om trăi şi 'om vedea - sau n-om trăi şi tot 'om vedea.
Ideea e că până ne mai citim de mâine-ncolo, vă doresc un Sfârşit de Lume Fericit!

Să vină fetiţili şi să rupă mesili!!!! Fără număr, fără număr!!! Fac eu cinste, că tot e gratis ;)

P.S.: în 3 minute, conform unei profeţii făcute la Fatima, ar trebui să înceapă un cutremur urieşesc de vreo 8 ore şi continuat cu 3 zile de întuneric ca-n Iad. Ies, că nu vreau să-l scap :))
See ya!!