Controverse muzicale

Astăzi este Ziua Internaţională a Solstiţiului de Vară. La mulţi ani! 

Vă urez cele mai răcoritoare urări de bine şi fie ca solstiţiul de vară să vă aducă sănătate, bucurii, împliniri, plus multe alte felicitări tradiţionale. "La mulţi ani cu sănătate... să vă dea Domnul, tot ce-mi doresc"! - că aşa e bine: să-i doreşti aproapelui exact ceea ce ţi-ai dori ţie. :)

Tot astăzi este şi Ziua Internaţională a Yoghei...Yogăi... ZIUA YOGA! La dublu mulţi ani! 

Haideţi să luăm poziţia de lotus cu multe petale şi să ne integrăm în Absolut. Propun ca ora de ascensiune să fie 11 şi 11minute şi 11 secunde şi 11 sutimi de secundă şi 11 miimi de secundă - pentru că 11 este număr magic şi la această oră se deschid portalurile energetice corespunzătoare. Nu e păcat să nu profităm de ele?

Tot astăzi este şi Ziua Internaţională a Muzicii. La triplu mulţi ani! 

Manelele se pun ca muzică? Hai, măi, că a scos Culiţă Sterp un hit...bun de te lingi pe deşte! Mi-a trimis Youtube-ul înştiinţare că e pe val şi de-aia ştiu; nu am de gând să o caut, dar na! V-am zis.

 

Eu prefer să ascult "Nu ştii tu să fii bărbat", a Irinei Rimes. E mai la sentiment, aşa... mă răscoleşte prin locuri pe care nu le vede niciodată soarele - cu precădere, fundul inimii. 

De fapt, chiar am citit că acest adevărat imn închinat iubirii neîmpărtăşite a trezit la viaţă mai multe femei - cărora le-a deschis ochii şi au divorţat de soţii lor, pentru că nu ştiau să fie bărbaţi. 

Doamne feri! Şi dacă vedeau "Războiul Stelelor", îşi scriau la status "Ajută-mă, Obi-Wan Kenobi! Eşti singura mea speranţă"? Păi dacă-i aşa, bine că nu s-au uitat şi la "Masca lui Zorro", ca să-l aştepte pe Antonio Banderas să le seducă!   :)) :)) :)) :)) 

Trist. Uite aşa se duce iubirea de râpă! E clar că bietele femei îşi iubeau bărbaţii; însă sufereau mereu, chiar fără să îşi dea seama! Ceea ce mi se pare corect: ce este iubirea, dacă nu căutarea persoanei potrivite care să te rănească? Dar...până unde? Până când să mai suporte tânăra domniţă metehnele soţului?  

[Irina Rimes - Nu ştii tu să fii bărbat]

Noroc că Universul a lucrat în folosul comunităţii şi prin gura artistei, a arătat calea mântuirii de alean şi suferinţi. Cui? CUM ADICĂ, CUI? Oricui se regăseşte printre versuri, desigur... Iar dacă acestea nu rezonează cu vibraţia propriului suflet, e clar că Ghizii Universali vor transmite alte mesaje, cu alte ocazii, prin intermediul altor muzichii.

Totuşi, până la alte notificări, nu ar fi mai bine să punem osul la treabă şi prevenim apariţia problemei, în loc să ne chinuim să o rezolvăm? Aşa că întreb, scurt pe doi: "Cum ştim că ştim să fim bărbaţi"? 

Dacă s-a întâmplat iubirea şi apoi merg lucrurile prost, am înţeles că le aranjează Mama Natură şi ne semnalizează prin mijloace specifice ceea ce avem de făcut. DAR cum să facem să meargă lucrurile bine, fără să se strice căruţa după ce s-a întâmplat iubirea? 

Când se cunosc Ţuţurel cu Gingirica şi se apucă să se îndrăgostească reciproc, vin şi cu lista de cerinţe prin care să demonstreze că ştiu să fie Bărbat şi Femeie? Sau, poate, se întâlnesc la o clacă şi stabilesc un program de comun acord? Criteriile de bifat le scriu de la ei din cap, ori cer păreri prin sat şi apoi le supun la vot? Ascultă muzică la întâmplare şi notează versurile în care se regăsesc? Mai exact, care este firul evenimentelor? Şi apoi, cum stabileşti prezenţa sau neprezenţa bărbăţiei? 

Dacă Gingirica bagă la spălat, face mâncare, stă cu copii şi în timpul liber merge la o băută, ca între fete, se pune că e femeie? Iar dacă Ţuţurel o mai ajută la curăţenie, iar apoi bea bere şi se scarpină pe burtă când se uită la meci, se califică pentru bărbăţie? 

Dacă Ţuţurel o invită pe Gingirica la restaurant şi îi deschide uşa să intre ea prima, e bărbat galant? Sau nu ştie să fie bărbat, pentru că o inferiorizează pe săraca fată, considerând-o incapabilă să deschidă o uşă? 

Şi dacă Ţuţurel ştie că în orice local public, femeia nu va intra niciodată prima...dar Gingirica nu ştie şi are pretenţia de a i se acorda întâietate, Ţuţurel e bărbat? Sau nu ştie să fie bărbat (pentru o fată)?

Şi până la urmă, ce mai contează genul în ziua de azi, când e la modă să nu mai conteze genul? Iar dacă eşti refuzat pe motiv de gen, nu se pune că eşti etichetat şi discriminat?  Păi după un asemenea divorţ, nu se impune un proces la Curtea Drepturilor Omului? BA DA!

Şi dacă acesta este câştigat de Ţuţurel, ceea ce aşa este normal să fie, hotărârea de divorţ este anulată? Adică Gingirica este condamnată să se complacă într-o viaţă de chin interior, pentru că ea se deschide şi Ţuţurel o închide?  

Hmmmmm.... Cum o dai, nu e bine! Am în cap o nebuloasă care m-a făcut să uit şi ceea ce ştiam! Mi-e clar un singur lucru: melodia trebuia să vină şi cu un manual tehnic de implementare! Un Ghid de bune practici, un îndrumar, un vocabular ceva...orice! 

Ce m-o fi mâncat să mă bag în treburile astea? Prost eu, că încerc să mai înţeleg câte ceva din ce se întâmplă în jur...

Ia, gata! Am semnalat sărbătorili de azi... ajunge! Urmează un ceai cald şi la culcare! 

Solstiţiu fericit, Forţa fie cu voi şi multă muzică pe portativ. Sensibilă şi bărbătească, cum altfel? 

 

[Delia - OTZL GLTZ]

În vremuri de demult

În ultimul timp, pe internet este o mare nebunie cu melodia Deliei, "1234" - un fel de remix după "Unde dragoste nu e, nimic nu e" a lui Gheorghe Gheorghiu.

De curiozitate, am ascultat şi eu noua variantă şi mi se pare mai anostă ca un stîlp de beton. Practic, nu mai transmite nimic - doar un bunţi bunţi (cică foarte melodios), care rupe discotecile-n două. Oricum, conform criticilor, problema nu e de ritmul muzical, ci de videoclip - o înşiruire de imagini cu fele, păpuşi gonflabile, tăvăleli prin pat şi ...mă rog...în principiu, nimic neobişnuit.

Oricum, nu despre asta vroiam să scriu...sunt destui care discută subiectul şi  ori o critică pe Delia, ori îi iau apărarea, fiecare tabără venind cu argumente ei, certându-se şi susţinându-şi punctul de vedere cu jigniri - dacă e nevoie. Neimportant...şi cum spuneam, nu acesta este subiectul postării.

Eu vreau să vă reamintesc povestea originală. Mesajul acesteia, poezia din spatele notelor muzicale şi nostalgia unor timpuri efemere:

Iubirea care ne u(R)neşte

Mă uit în jur şi mă mir…de ce în loc să ne bucurăm de câte ori se poate, ne ocupăm viaţa cu diverse probleme, la care achesăm de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni?

Cu ceva timp în urmă, lumea era în fierbere din cauza legii antifumat şi oriunde ai fi scos capul, trebuia să iei o poziţie pro sau contra faţă de acest subiect. Apogeul s-a atins la o emisiune unde invitaţii (fumători şi nefumători, oameni respectabili ce veneau din diverse medii culturale) s-au certat ca pe marginea şanţului - fiecare încercând să-şi impună punctul de vedere.

Acum este mare vânzoleală pe tema manifestului contra opulenţei, marca Taxi & co., despre Dumnezeu - care ar prefera spaţiile mici. Şi iar a apărut un nou prilej de dihotomie socială şi motiv de analize personale care mai de care mai pertinente şi mai belicoase...

Ceea ce este minunat, că doar d-aia avem cap propriu, să putem gândi independent. Doar că eu vreau să fiu ŞI liniştit…aşa că am ales să ies din capcana enunţării unei idei, doar de dragul de a mă face auzit şi de a mă simţi important. I-ajunge zilei răutatea ei - ce nevoie mai este ca şi eu să contribui la propagarea unei stări de tensiune care nu face bine nimănui?

...şi în loc să intru într-o luptă de idei şi concepte, am decis să iubesc. Să caut frumosul de peste zi, să ascult şi să simt  tot ce este în jurul meu: oameni, fapte, amintiri, stări. Puţin câte puţin, picătură cu picătură, clipă de clipă.
...pentru că dincolo de toate celelalte, iubirea este forţa care ne uneşte pe toţi. Şi în fiecare săptămână, mi-e inima, de tine, plină...

Duminică:



Luni:



Marţi:



Miercuri:



Joi:



Vineri:



Sâmbătă: