Se afișează postările cu eticheta 1 Mai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1 Mai. Afișați toate postările

duminică, 1 mai 2016

Despre muncă (şi distracţia aferentă)

Hristos a înviat!
Iată că (re)veni şi Paştele...acum cel ortodox, că mai fuse o tură, dar pentru confraţii de alte confesiuni creştine (catolici, o parte dintre protestanţi...etc, etc.). Nu contează, deja ne împiedicăm de detalii! Importantă e ideea de comemorare a Învierii speranţei, bucuria şi înnoirea!

Aşa că după două...trei...hai, fie! Patru pahare de vin, zic să ies oleacă din starea de nostalgie caracteristică - că tot suntem şmecheri şi dincolo de spiritual, ne petrecem şi de 1 Mai Muncitoresc. Cum cere tradiţia, desigur: grătare, mici şi bere, vamaioţi, bairamuri, fete goale dansând pe plajă, una, alta, alea, alea! Distracţie maximă, ce să zic? Frumos. Serbăm munca prin ne-muncă.
C-apoi vorba 'ceea: dacă nu acum, acunci CÂND? Şi dacă nu noi, atunci CINE??

Da' şi cu stilul de muncă de la noi...pfuai de mine, ţi-e mai mare dragul! Chiar dăunăzi mă uitam prin jur: i-a apucat o vrednicie pe edilii localităţilor, de rămâi stupefiat! Peste tot se sapă, se înlocuiesc conducte, se asfaltează, se vopseşte, se liniază, se văruieşte...nu am mai văzut atâta mobilizare de la summitul N.A.T.O. organizat taman în Bucureştiul anului de graţie 2008!
Acuma...alt summit nu am auzit să fie p-acilea prin proximitate. E drept că nu stau clipă de clipă conectat la fluxul de ştiri, dar nici din pădure nu sunt! Măcar prindeam ceva din zbor, dacă era cazul! Stau niţel pe gânduri, apoi dau fuga la calendar şi mă păleşte cunoaşterea ancestrală: "VIN ALEGERILE!!!". No, ui la mine cum dezlegai bunătate de mister! Sunt Sherlock, sau nu sunt Sherlock??

Problema nu este, însă, că se munceşte...ci cum se munceşte. Peste tot pluteşte o agitaţie browniană fără sens, iar rezultatele nu pot fi decât amuzante.
Aşadar şi prin urmare, din ciclul "Doi încarcă, doi descarcă. Merge treaba??? Merge, MERGEEEEEE!!!!!", vă prezentăm câteva mostre de aplomb muncitoresc:

La mine în oraş a început curăţenia de primăvară. Bun, îmi zic. Parcă străzile arată altfel când sunt proaspăt vopsite şi măturate; e mai ordine, mai curăţenie. 
Şi uite aşa au ieşit oamenii la treabă...azi, mâine, poimâine, şi taman când să fie lucrul gata, vine altă echipă de muncitori, complet utilată cu nişte ditamai utilaje, care se pun pe răzuit şoseaua proaspăt marcată, pentru turnarea noului covor asfaltic! 
Ceea ce mi se pare perfect logic şi corect!!  Gropile cum le repari? Mai ales că-s multe, muuulte...

Dar nişte amici dintr-o urbe vecină au parte de oameni şi mai muncitori! Pita lu' Dumneze, nu mai încape nici o îndoială! Ăştia s-au apucat de stradă din temelie...aşa că se pun pe săpat, rad tot ce înseamnă asfalt şi înlocuiesc toate cablurile electrice, localizate strategic, la doi metri sub pământ. Muncesc oamenii cu spor, trece o săptămână, treaba-i gata. Minunat, ţâţă de mâţă! - cum ar zice cineva. Şi-apoi vine a doua echipă de profeşionişti, care trebuiau să înlocuiască sistemul de canalizare, aflat la patru metri sub pământ. Nu-i nimic, că d-aia suntem în era tehnologiei şi avem cu ce! Deci din nou încep oamenii să sape...ajung la doi metri, scot pe marginea drumului toate cablurile electrice, continuă până la patru metri şi îţi execută lucrarea. Apoi acoperă totul fain frumos şi când ajung din nou la adâncimea de doi metri, recheamă prima echipă să-şi re-înşire măţăria electrică.
Minunat! Eu ştiu încă de mic că trebuie să o faci o treabă de cel puţin două ori, ca să fii sigur că iese cum trebuie...

În continuare vă prezint câteva fotografii pitoreşti ce ilustrează perfect lipsa atenţiei la detalii - o "calitate" ce ne caracterizează pe toţi, în diverse momente:

Sex shop-ul  second hand....


Biserica vulcanizare....


...puţin zahăr "MĂRGĂRIRAT", pentru a ne mai îndulci puţin:



...şi o problemă de logică:



 "Pe scaun"...bun. "Fii gata"...am înţeles. Dar "Stai jos"? Dacă eşti pe scaun, nu stai deja jos? Sau te aşezi "jos" pe podea? Atunci de ce mai faci reclamă la scaun, dacă sfârşeşti pe podea?
Desigur, există varianta ca "Pe scaun" să însemne că te urci pe scaun, dar stai în picioare. Caz în care revin cu întrebarea: DE CE AI FACE ASTA??

P.S.: nu mă pot abţine şi închei cu un gând bun, pe note muzicale. Îmi acorzi un dans?




luni, 13 mai 2013

Fără comentarii

A trecut nebunia de 1 Mai şi minivacanţa de Paşte; s-a încheiat şi Săptămâna Luminată.
Acum este mai linişte şi îmi pot auzi tăcerea gândurilor în toate formele ei: nerăbdătoare, plictisită, învolburată ca o cascadă, fierbinte ca soarele deşertului sau rece ca un bulgăre de zăpadă.

...iar când faptele s-au sedimentat iar oceanul întâmplărilor cotidiene s-a mai limpezit, în urmă rămâne o senzaţie înspăimântătoare de decădere socială şi gol spiritual. O pierdere.

Când este înţepată de o viespe, bovina reacţionează promp. Scutură din cap, dă din copite, se zvorcoleşte din toate încheieturile şi o rupe la fugă. Nu contează unde, nu există destinaţie. Doar nevoia de a lăsa în urmă durerea, dorinţa de a se retrage în tihna rumegăarei apatice de dinaintea momentului fatidic. Primul instinct, prima senzaţie. Apare stimulul, se naşte acţiunea. Raţiunea încă nu şi-a făcut apariţia.

1 Mai. Toată lumea la mare!!!
Grătărele sfârâind, râuri de băutură, munţi de carne. Plaje aglomerate, muzică în difuzoare, dansuri destrăbălate, bălţi de vomă alcoolică, ochi drogaţi de nesomn şi minţi înceţoşate. Trupuri deşucheate-n lumina dimineţii, dureri de cap, icnete şi mirosuri acre de sudoare stătută. Munţi de gunoaie.
Discoteci pline, urlete asurzitoare, aplauze furtunoase. Dansuri unduitoare, trupuri lucitoare, frenezie maximă, distracţie frate! Nu contează pentru ce, nu contează pentru cine! Este 1 Mai, acum începe şi se sfârşeşte totul! "Mâine" nu există, important este doar momentul prezent.
Apare stimulul, se naşte acţiunea.

La fel ca acum un an, ca acum 5 ani...şi totuşi, nu exact la fel.