miercuri, 17 ianuarie 2018

Provocările societăţii moderne

Aţi ascultat vreodată reclamele de la radio? Eu abia azi le-am observat...de ce să mint?

Când ascult radio, în principiu fac şi altceva - de obicei o activitate fizică, să nu gândesc prea mult. Muzica o aud ca un zgomot melodios de fundal, iar la reclame, mintea mi se închide subit! Parcă e dresată de cineva, să-mi trag pălmi! Cum apare gingle-lul de reclamă, SPUF!! Intru în carantină: goarnele hăulesc, becurile beculesc, uşile se închid, şi liniştea sfântă se aşterne peste capul meu.
No, dar în dimineaţa asta, s-a întâmplat ceva şi mi s-a gripat sistemul de alarmă - prin urmare, mintea mi-a rămas trează. Şi am ascultat, dându-mi seama că, de fapt, întotdeauna am ascultat...dar niciodată nu am priceput.  Sau, mai bine zis, nu am vrut să pricep.

Aţi observat, vreodată, tiparul reclamelor radiofonice? Întotdeauna, dar întotdeauna, vorbesc 2 femei: una desteaptă şi una mai...ăăăă...nu pot să zic proastă, că sună aiurea. Neştiutoare - ăsta e cuvântul potrivit. 
Aia deşteaptă pune o întrebare, naiva se plânge, deşteapta vine cu soluţia. Pe sistem: "Gata, ai pregătit copilul de excursie? Da, dragă...dar nu stiu ce să fac...are rău de masină!". Iar inteligeta răspunde invariabil: "Nici o problemă, am eu soluţia, mi-a recomandat-o prietena unei prietene care ştie un doctor bun rău! Dă-i acadelele  d-alea cu ambalaj roz bonbon în dungi; conţin curcuma cu aloe vera şi beta caroten cu aldohexoze în formulă ciclică - care fac bine, crede-mă! "

Sau..."Te-ai pregătit de sărbători? Da, pregătirile sunt gata, dar eu nu... "
...moment în care mă gândesc, ca omul, că duduia nu are cu ce se-mbrăca, dacă nu e gata! Ori, poate nu s-a terminat de coafat, sau a închis la Epilare SRL şi a rămas cu pădurea la purtător. Da' de unde, frate, că nu e aşa! Iar gagica deşteaptă - mă-nţelegi? -  se prinde din prima, că d-aia e deşteaptă... şi îi zice:  "Aaaaa...nu poti iesi afară? Păi de ce nu zici aşa? "
...şi-atuncea-mi zic, din nou: "Aoleu, a-ncuiat-o bărba-su p-asta în casă! Call 911, call 911! Fată, schimbă-ţi bărbatu-n ceapa mă-sii, că nu e-n regulă! Asta e maltratare, sechestrare de persoane! Mâine poimâine...cine ştie ce-ţi mai face?"
La radio, desteapta continuă, cu aplomb: "Pentru constipaţie ia..." frunze de nuc şi ceai de ştevie - habar n-am, că nu am mai ascultat.

Totuşi, nu putea să zică fata aşa, de la început, să priceapă toată lumea? Cel puţin, eu sunt mai îngrămădit de fel şi tre' să-mi explici cu desene 3D, filmuleţe în Power  Point şi tabele de mărimi, dacă îmi spui ceva nou!
Măcar pentru ascultătorul din mine, nu putea să zică "Nu pot să mă spârc, mi s-au legat băierile burţii!" Că nu-i o ruşine! Toată lumea face căcâţa din când în când!



Iar domnişoarele, se ştie, o fac cu stil şi cu miros de trandafiri!
Ceea ce nu-i cu mirare...unele domniţe sunt atât de diafane în viaţa de zi cu zi (da, da, tu...nu te mira aşa!), că-ţi vine să le zici ca-n poezia lui William Butler Yeats: 

De aş avea hainele împodobite ale cerului
Cusute cu rază de soare şi de argint, 
Albastrele, ştersele şi negrele haine
Ale nopţii, ale luminii şi ale penumbrii, 
Aş întinde hainele sub picioarele tale;
Dar eu, săracul de mine, n-am decât vise;
Mi-am întins visele sub picioarele tale.
Calcă uşor, căci păşeşti peste visele mele.


Revenind.
Până la urmă, de ce să ne mai ascundem  după vişin? Oameni suntem!
Cum e şi aia când merg magazin să cumpăr budigăi. Chiloţi. Şi vine câte o doamnă d-aia unsă cu toate alifiile, merge la tejghea şi spune abia mişcând buzele, uitându-se pe geam: "Vreau şi eu o pereche de bikinei". Instant, vânzătoarea face ochii mari cât farfuria: "Oooo...ce"? Doamna răspunde timidă, cu mâna la guriţă: "Chiloţei, vă rog"...apoi îi ia şi cu ochii girofar, uitându-se în toate părţile, îi vâră rapid în poşeta plic. Zici că-i fură, nu alta! N-am mai văzut atâta precauţie de când mergea mama la nunţi şi îndesa rămăşiţele ospăţului în sacoşele plasate strategic între picioare, sub faţa de masa. Că de, era ruşine să te vadă lumea ce faci, deşi oricine o făcea! 

Na, ăştia suntem, ce să mai zici? Imaginea e la rang de cinste! HD, 4K, 7D, ultimul răcnet...
Naşpa, ştiu. Greu la deal, cu boii mici! Oricum, mă uit în jur şi mă bucur - măcar nu sunt singur! Mai sunt şi alţi campioni, slavă Domnului... Iar unii, chiar mănâncă dero, săracii. Ceee?? Serios, nu glumesc...cică e o provocare nouă pe facebook! Într-un timp era la modă aia cu ţinutul dozei de cola între sâni, dar se pare că s-au gătat sânii şi s-a inventat ceva mai puţin discriminatoriu, să se bucure şi băeţii. Plus că ne mai şi curăţăm niţel!

Uite, dom'le, cum se mai schimbă lumea... Pe vremea mea erai erou dacă făceai ceva prin gospodărie, ce nu putea nimeni.




Iar acum, când copiii se nasc cu tableta-n mână şi sunt toţi nişte genii nedescoperite, cresc rapid şi mănâncă dero de şmecheri! Cică e funny, distracţie bestială, rupe tot! 
Şi părinţii chiar se scandalizează de numa numa, când le sunt şterse clipurile cu provocările odraslelor "Ce s-a întâmplat cu videoclipul meu în care copiii mei fac provocarea Tide, când sunt atâtea videoclipuri cu copii care mănâncă detergent pe internet?"
C-apoi de! Unii, mai destupaţi la cap,  trebuie, totuşi să protejeze populaţia...iar detergentul de rufe e de rufe ca să speli rufe cu el, nu ca să-l mănânci! La fel cum nici uleiul de motor nu-l cumperi pentru salata de castraveţi...îl pui la motor, că d-aia scrie pe el scopul întrebuinţării!

Bucurie, ce să zici? Într-o lume în care se fac de toate pentru toţi, fără nici o oprelişte, ce mai contează detaliile astea? 
Oricum, părerea mea personală este că ne conduc extratereştrii, iluminaţii, masoni, balaurii sau ceva, iar pământenii se prostesc din zi în zi. Nu-s fanul teoriilor conspirative, dar n-are cum să fie altfel... Prea se viralizează toate inepţiile! 

Şi sunt şi eu curios: Cine vine cu ideea genială şi cum se viralizează? De unde apare atâta frenezie, atâta dorinţă de imitare? Cineva trebuie, neapărat neapărat neapărat, să pompeze timp şi foarte multe resurse financiare ca să popularizeze mascarada asta...c-apoi dacă eu, Neica Nimeni de pe dealul din dreapta, m-aş apuca să mă filmez mâncând căcăreze de oaie cu polonicul şi apoi provoc în stânga şi-n dreapta pe cine vreau, nu se uită nimeni la mine! 
Tâmpeniile astea cum prind la lume?

Mda...întrebare pentru o altă zi.
Deocamdată, zic să ne mai distrăm puţinel:



vineri, 12 ianuarie 2018

Toate-s vechi si nouă toate

...pentru că nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă... doar se transformă.



Şi fiind un început de an, zic să ne bucurăm şi să mergem înainte, cu speranţa unui viitor mai bun.

Vin sărbătorile, vin sărborile...


Ho, că am rămas în urmă!
Trec sărbările, trec sărbătorile...şi au trecut, ca acceleratul prin haltă. 
Revelionul la fel...până la urmă, este doar o noapte. Nu înţeleg prea bine de ce petrecerea asta trebuie să dureze până dimineaţa. Nu înţeleg  de ce trebuie să ne dăm peste cap, să ne punem coarne şi să ne destrăbălăm. Adică, na...vorbeam cu o prietenă şi îmi spune că de revelion s-a culcat la 1, ca pensionarii. Eu m-am culcat la 6, c-am vrut să văd cum e să pierzi o noapte. Şi nu m-am simţit nici mai voios, nici mai norocos, nici mai deosebit. Cred că cel mai important este să petreci timpul alături de oameni dragi, nu neapărat să te prindă zorii zilei gâlgâind şampanie - pentru că aşa se face, pentru că-i revelionul, se ştie! O serbare prefabricată, inventată de mâna omului, ca să mai pună un umăr la dezvoltarea societăţii consumiste.
Eventual, dacă vrei să o arzi sensibil, poţi spune că noapte dintre ani este o metaforă ce simbolizează sfârşitul unui drum plin de obstacole şi apucarea către zări mai albastre. "Punct; şi de la capăt" - ca să citez un clasic în viaţă.

Dar asta o poţi face oricând, cu orice ocazie. Nu-ţi interzice nimeni nimic şi nici să fii cum îţi doreşti, fix când crezi de cuviinţă. Şi dacă e să fim corecţi până la coadă, de ce să punem punct şi să pornim de la capăt doar o dată pe an? Hai să serbăm un Săptălion... nu ar fi mai productiv? 
După fiecare weekend, ştergem tot ce a fost rău şi începem săptămâna cu speranţă, încredere şi planuri noi. Adică...frate, de ce trebuie să târâm regretele şi neîmplinirile un an întreg după noi şi să ne facem curăţenie în suflet abia când au trecut 365 sau 366 de zile? Dacă am igieniza după 7 zile, facem gâlci în gât? Ni se pune vinul de-a curmezişul? Se face gaură-n cer că nu le mai dăm de lucru la pshologi şi rămân săracii oameni pe drumuri?

Sau şi mai bine...propun un Zilion! Fiecare dimineaţă e un nou început în viaţă! Pam-Pam!
A apus soarele, pac! Ne-am liniştit...mâine e o altă zi. Ne trezim, "Bună dimineaţa, preţuieste viaţa! Te invit la o cafeluţă."


(Like dacă vă place, share dacă sunteţi de acord, subscribe - pentru urările de seară, aniversări, sărbători legale şi alte cumetrii!)

Şi apoi ne punem pe noi haina a mai bună şi avem şansa să fim mai voioşi, să facem totul mai bine, să fim nişte oameni noi! 
Frumos, elegant, fără zbânţuială, programări la coafor şi toalete extravagante! Hai să revenim la simplitate şi să ne bucurăm de sensul lucrurilor, nu de opulenţa înfăţişării lor!

C-apoi nu mâncăm cu 7 guri şi oricum răsfăţul culinar şi cel financiar din noaptea dintre ani ne costă o găleată de stres, strâmtorare la buzunar şi multe păreri de rău. 
Dacă am avea Zilion în fiecare seară, în primul rând, consumi mai puţin. Nu te mai îmbeţi ca porcul, cu te mai încurci în coafuri şi ţinute cu ştaif. Pentru că, eu cred că toate nebunia asta a exceselor de reveliune este iniţiată de o unică expresie: "O dată-n an". Pe sistem: "Hai mă...chiar o dată-n an nu merit şi eu o cină bogată? Din toată sărăcia, tot pun cele cuvenite pe masă! Tot mă duc la make-up artist, tot îmi iau o textilă de câteva mii de lei, tot petrec la un restaurant! Pentru că, măcar o dată-n an, merit".
Şi apoi, de la anul, să fim mai buni, mai curaţi. Cele rele să se spele, cele bune să se adune. Sorcova, vesela, să trăiţi şi să-nfloriţi! Să vă fie casa casă, să vă fie masa masă, aho aho! Ciufuliţi-l pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul!!

Bun!
Hai să fie zilnic chestia asta! Mâncăm o ceapă cu mămăligă - c-apoi nu ne permitem aşa de des să mai facem aroganţe financiare - şi trecem la partea spirituală: cele rele să se spele şi cele bune să se adune. Să ne propunem zilnic să fim mai buni, mai mulţumiţi, mai cu lumina sărbătorilor în suflet. Tare ca piatra, iute ca săgeata, în fiecare zi! Să sperăm, să iertăm, să nu ne doboare, să ne sculăm...d-astea de-ale doririlor aniversare...dar nu o dată pe an, ci zilnic.  
N-ar fi frumos?

Hai, la mulţi ani ziua de azi!
Să fim, să avem, să ne-mplinim, să visăm, să vedem, să ne plimbăm...decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost! 
C-apoi le-om drege pe toate...sănătate să fie!