miercuri, 24 decembrie 2014

Iată, vin colindătorii!

Suntem în plină lumină de sărbătoare. Cerul cântă şi colindă, îngerii cu floricele împletesc mândră cunună, la mulţi ani cu sănătate, să aveţi bani şi ce-oţi mai vrea...d-astea.
Dar să-mi trag pălmi, cred că încep să urăsc luna asta...abia aştept să treacă, că deja mi se sterpezec dinţii de la atâtea dulcegării! Vaaaaaiiii...şi colindătorii, mititeii, cum ţi se urcă în cap să te jupuie de 10 lei...o nebunie! Hotărât lucru, decembrie e luna în care se dă liber la cerşeală! Ai, n-ai treabă, tre' să apară vreunu jucând ţurca-n straie de capră şi să te ureze de belşug pentru copilaşii nenăscuţi şi soţia lipsă. Sau mă rog, orice. Părinţi, fraţi, fii şi fiice, bunici şi nepoţi...dă-i în mă-sa, mai contează? 
Cuvintele-s gratis, nu costă nimic să le scoţi pe gură. Dar ascultatul se plăteşte...aşa e obiceiul!

Pune-ţi mâna pe Vasilică, ca s-aveţi noroc tot anul! Mă, dar cu atinsu' mielului nu se vine după Anul Nou? Ba da...dar ce mai contează acolo, câteva zile în minus?  Dacă umbli numa două zile cu animalu-n braţe, ce profit mai scoţi?

Ieri a fost zi de Nea' Ţaluşu'. Pe vremea mea, puneam traista de gât şi porneam pe uliţi, din poartă-n poartă: "Foaie verde lămâiţă, sunt copil de grădiniţă şi-am venit la colindat, pe la case la urat: Bună dimineaţa la Moş Ajun!". Apoi când am mai crescut, puneam traista după gât, îi luam pe frate-miu şi pe vără-miu de mână şi plecam prin sat: "Foaie verde portocală, noi suntem copii de şcoală şi-am venit să colindăm, pe la case să urăm: Bună dimineaţa la Moş Ajun!" Primeam nuci, mere, covrigi, biscuiţi populari...şi să te ţii bucurie când ne adunam seara în cerc pe covor şi ne vărsam desăgile cu bunătăţuri! Aveam dulciuri să mâncăm o săptămână!
Acuma? Două vorbe, trei prostii, Domn, Domn, ce veste minunată, dă banu', c-aşa-i obiceiul! Iete-te na! Cum aşa ceva? Chiar numai bani, bani? Ia' stai tu numa' niţel, că acuşi încui porţile şi dau drumul la câini!



Între Paşte şi Înălţare nu mai saluţi cu "Bună ziua", ci cu "Hristos a înviat", conform tradiţiei. Exact pe principiul acesta, în decembrie nu se mai zice "Nenea, dai şi mie 1 leu?" ci "Primiţi colindul?" De ce? D-aia, că e decembrie! Aşa se obişnuieşte. Cânţi şi-ntinzi mâna, să-ţi primeşti banii.
Doar că  dacă vii şi-mi zici sub geam (sau pe unde mă prinzi) de păstori şi stea, nu înseamnă că tu colinzi, iar eu trebuie să te plătesc...ci numai să te recompensez. Ceea ce este cu totul altceva.
Dar deja astea sunt detalii, de ce le-am mai băga în seamă?

Mai nou, recompensa se cuantifică doar în bani. Colindatul se rezumă la bani. Nu la cântat, nu la umblat, nu la primit ce-o da Domnul, nu la zâmbet...doar la lălăit un cântec şi numărat banii. Atât.
Crăciunul cu totul se rezumă la bani. S-a pierdut de mult sensul spiritual, timpul petrecut cu familia. Bucuria cântecului, iubirea, renaşterea se regăsesc doar în mesajele patetice...asta...poetice care se forwordează la grămadă,  întregii liste de prieteni.
Şi-atunci stai să te gândeşti: ce mai înseamnă tradiţia în ziua de azi? Păi no, ce să însemne? Oboseală, stres, cheltuială, nebunie, forfotă, aglomeraţie. Trafic de coşmar, magazine aglomerate, cumpărături fără sens, haos. Şi cerşit en gros, că de! E lună de sărbătoare!

Acuma să nu înţelegeţi că-s împotriva colindătorilor. Nu, nu...nici vorbă de asta! Cum spuneam mai sus, şi eu practicam asta prin ani de tinereţe. Şi acum mă mai duc, în limita posibilităţilor, dar doar ca să mă distrez; nu pun sula-n coaste nimănui, nu pretind nimic. Vrea omu' să-mi dea, pup şi bag în traistă! Bani? Mişto! Ceva de-ale gurii? Perfect, chiar îmi era foame! De băut? Exact ce aveam nevoie! Mâncarea-i fudulie, băutura-i temelie! Ce-o fi, e bine primit!
Atâta că mă enervează enorm de tare goana după bani, sub pretextul colindului. Acu' vreo două săptămâni, umblam prin oraş şi numa' ce dau peste (adică m-au asaltat) doi neni, unu' cu o tobă pe umăr, altul cu un clopoţel după gât:
"Să-nă-ta-te şi mulţi bani, la toa-tă fa-mi-li-a - ţa-ţa-ţa, că-priţă-ţa! Dă şi tu, boierule, nişte bani, trăi-ţi-ar!" 
Ghinion, aveam la mine cât să-mi iau de-o pită. Ceea ce şi doream să fac.
"Hai, bă boierule, dă şi tu ceva, că suntem din Galaţi!"
Aşa, şi ce? E zonă defavorizată şi tre' să sar cu bani la primul apel? Chiar de-ar fi, nu scrie pe mine Taica Tereza, în puii mei! Iar ce-aţi făcut voi nu se numeşte colind...

Uite, ăştia mă enervează!
Ei şi cei de teapa lor, care umblă în cârduri cu sorcovele-n mâini de cum se face 1 decembrie, să le dai bani. Ei, care cică respectă tradiţia bălmăjind câteva vorbe pentru a-şi revendica, mai apoi, plata.
Nu cerşătorii care nu au din ce trăi. Şmecherii care cerceşesc sub acoperământul tradiţiei..
"Datorită" lor, omul zice: "Vai de mine, încep colindele! Vin numa' după bani, nenorociţii..."
Şi tot "datorită" lor, porţile stau încuiate şi tradiţia se pierde.

Tare, ce să zic? Suntem patrioţi sau suntem patrioţi?

miercuri, 17 decembrie 2014

Băsescu, Iohannis, Palm Beach şi-o barcă

Dragilor, am rămas setat pe patriotism!
De când mi s-au deschis ochii şi văd câte minunăţii are ţara asta de oferit, parcă-mi strigă sufletul să nu mă mai bucur acolo singur, în cămăruţa mea. ci să o fac în public, să vadă toată lumea! Păi dacă nu am martori, la ce căcat m-am mai apucat? E ca la ieşitul la biserică după cununie, când înainte de-un grătar, dai o fugă şi pe la parohie de mână cu soaţa să vă înmatriculaţi ca tineri căsătoriţi în faţa naţiunii.

No,, aşa şi eu: vreau spectatori, frate! Fani! Toată lumea, toată lumea sare-acum cu mine! Palpităm de emoţie? DAAAAAAAA......  Ne curge lacrima? DAAAAAAAAA....
Perfect. Uite, un motiv de mândrie este Traian Băsescu, încă preşedinte al României. Zilele-i sunt numărate, dar ca om bun şi prieten de nădejde ce a fost, un nene cu impresii de jurnalist feroce...Cocârlan...Ciocazan, parcă aşa! lansează pe facebook o chemare la arme: Haideţi să haidem şi să îl aplaudăm cu-o urare pe omul care ne-a mâncat...asta...condus zece ani din viaţa! Cel care a fost best of the best mr. president al ultimului deceniu, cel care a urcat ţara pe culmi nebănuite de glorie. 




Cel care ne-a trecut prin focurile crizei economice, care a stat neclintit în faţa atacurilor marilor moguli cu interese obscure. Cel care a stârpit corupţia, ne-a izbăvit de Coşmarul Roşu, Ciuma Roşie, Cizma Roşie, Teroarea Roşie, Moartea Roşie, Gripa Roşie, Secera şi Ciocanul (pe fond roşu); cel ce ne-a democratizat la curu' gol. Cel care a transformat ţara într-un Rai cu picioare de plai, care nu a dat hi-5 cu duşmanul şi ne-a apropiat de Visul American. The One and Only,........ TRAAAAAAAAIIIAAAAAAANNNNN BĂĂĂĂ-SEEESSS-CUUUUUUUUUU.... Aplauze!

Acuma, ce pot să mai zic? Probabil Momârlan ăsta nu e unul dintre aceia cărora le-au fost tăiate salariile sau vreun şomer ori student ce nu s-a putut angaja pe nicăieri din lipsă acută de pile. Nu cred că e unul dintre aceia care au strigat înnebuniţi "Ieşi afară, javră ordinară", pentru că nu mai aveau cu ce trăi şi nici unul dintre cei peste 7 milioane de oameni sătui de atâta progres, care l-au demis fără drept de apel pe prezidentul mult-iubit. Dar acuma chiar ne împiedicăm în detalii? Bine că am scăpat, cel puţin, de comunişti. 
C-apoi cum zicea chiar Băselul drag: după dezastrul alegerilor din Diaspora, prim-ministrul oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. La fel cum, după ce fratele preşedintelui este băgat la pârnaie, preşedintele oricărei ţări civilizate şi-ar fi dat demisia. Mă rog, neimmportant.

Mai sunt mândru de Iohannis. Uraaaaa...dă să pupe tata pe el! 
Cum am mai spus, nu l-am votat. Mi se pare complet nasol că s-anhăitat cu oamenii Băsescului, deci din punctul ăsta de vedere nu văd nici o schimbare. În plus, mi-e silă de campania asta asiduă de înălbire...Chiar nu-l consider vreun Ilen Cosânzen, oricâte băi de mulţime ar face. Dar vorba aia: nu e prost cel care face, e prost cel care crede. 
Realitatea arată că este foarte crezut. Fără comentarii. :D
Dar să beculesc de iuporie că vine omu' din fundu' Palm Beach-ului la clasa economică, nu pot. 


De fapt, mă umple de scârbă...gestul ăsta e din categoria mopuitului în direct, croşetatului sub ochiul public şi umplutului căruţului de la Penny cu apă plată, să vadă lumea ce gospodar neaoş ne-am tras în fruntea ţării. Bleah!!!
Ţi-o fi gătat şi el toţi banii prin croaziera de lux şi a venit cu ce-a putut, că no! Să rămâne pe acolo nu putea, are o ţară de condus! Dar toţi au sărit să-l aplaude de parcă a schimbat piatra din temelia lumii. Patetic!

În tot acest timp, patru oameni mor pentru că s-au prăbuşit cu elicopterul. Corecţie: mor după ce s-au prăbuşit cu elicopterul. Cu certitudine, unul a supravieţuit căderii şi a urlat după ajutor. Un  ajutor care s-ampleticit în picioare şi a venit cu întârziere. Aşa cum s-a întâmplat şi în Apuseni...doar că acum, de vină nu a mai fost GPS-ul întortocheat  ci lipsa de autorizaţie a unui prost de a folosi barca din dotarea Căpităniei Constanţa. Sau lipsa dotării cu materiale tehnice, materializate prin cheia cu care porneşti barca. SUPERB!!!! O totală plăcere!
Personal, nu pot să concep să-ţi pice elicopterul într-o baltă în mijlocul civilizaţiei şi să nu ai o nenorocită de barcă, să ajungi la el! Dacă era în vârf de munte sau în mijlocul oceanului, ceva, mai ziceai...n-avem tehnică, nene! Dar aşa? Moare omu' lângă tine şi te uiţi la el tablou, că nu ai ce-i face? 

Dar, îmi vine să plâng de mândrie, să-mi bag toate picioarele! În ultima noului patriotism care-mi luminează trupul mă simt un om schimbat...şi nu pot să sper la ce e mai bun. Porcării se mai întâmplă uneori, însă data viitoare va fi mai bine!  Decebal era bărbat mişto, Mihai Viteazu se caftea parte-n parte cu turcii, Coandă a inventat avionul nu reacţie, Nadia a luat primul 10 din istorie şi Hagi a dat gol de la jumătatea terenului. Păi cu asemenea reprezentanţi de seamă, cum să-mi permit să nu mă bucur? Îmi crapă şi obrazul, mi-e ruşine de ruşinea mea să mă port altcumva!
Atâta că am o propunere: frate, decât să te mai încurci cu 112 şi să mori urlând după ajutor, mai bine îl chemăm pe Mihai Viteazu să-nvârtă barda ca Thor ciocanul şi să zboare până la amărâţii ăia! Sau să-noate în puii mei 200 de metri, că doar d-aia-i viteaz! Măcar cu el poate număram cel puţin un supravieţuitor al accidentului, nu patru morţi!
Zic şi eu...

miercuri, 10 decembrie 2014

În fibră de român sadea!

Fratello mio, în sfârşit mă simt şi eu român! 
M-o pălit spiritul sărbătoresc în moalele capului şi...ce să vezi? Horoscopul îmi scrie că anul ăsta, Moş Crăciun vine mai devreme. No, păi şi să vezi minune: astrele au vorbit şi au avut dreptate! Cu ocazia luminii specifice perioadei, am făcut şi eu cunoştiinţă cu cea mai personalitate a vremurilor moderne: Beyonce, frate! Varianta de România, desigur :D


Nu-i aşa că ceva mai tare nu se putea? Deja îmi dădea ghes anxietatea...vorba aia, mor mâine poimâine - peste maximum cinci ani, conform specialiştilor în domeniu - şi nu ştiu cine-i Beyonce de România! În puii calului, se vorbea de ea pe la toate posturile şi eu habar nu aveam cu ce se mănâncă! Tot auzeam că i-a spart geamurile şi şi-a luat bătaie, că e gravidă, că e vedetă, că e amantă. dar atât; o faţă de om să lipesc pe reputaţie nu aveam.
Aşa că ce-mi zic? GA-TA! Pân-aici, că mi se pune pata!! Chiar aşa, să treacă viaţa pe lângă eul meu liric? Şi iată cum azi o întrebare, mâine o nedumerire, azi niţel şi mâine oleacă, am dat de capul misterului...

Doamnelor şi domnilor, în sunet de surle şi trâmbiţe, în bătaia tobelor şi ropote de aplauze, vă prezentăm gagica de renume mondial, tâţe-n push-up şi cur bombat - prototip de piţipoancă: BEYONCE!!!




Hopa-lelelelei-le-lele-lala...nu-i aşa că-i o pă-pu-şă? (Cika-laka-ciki-cea, ce tare e gagi-KA! Să pupe tata pe ea de papuşă mică şi sexoasă!) Cum să n-o iubeşti?? Deşi, să-mi trag palme, parcă mi s-agită inima când o văd şi pe dansatoarea aia (apetisantă) care îşi unduie formele (apetisante) cu talent, în contratimp cu privirea (apetisantă). E moartea căprioarei de Nicolae Labiş, pe cuvânt!

Hai mă, că parcă acu' mai vin de-acasă! Mai vrea Dumnezeu şi cu proştii lui...dacă mai descopăr vreo câteva exponate d-astea care te fac să-ţi pâlpâie mândria-n vintre, te pomeneşti că până la anul mă fac patriot din tată-n fiu! C-apoi ce nu ar fi de plăcut la ţărişoară? "Fete frumoase, băieţi frumoşi, mici, pepeni, struguri, baie, gagicuţe frumoase" - vorba unui alt intelectual.

Mişto!
Problema e că nu înţeleg ce cântă fata Beyonce: bani şi jeep, normal. Păpuşă, avere, banii jos - se-nţelege. Dar de ce ochii la uşă? Asta nu înţeleg...acolo e păpuşa? E minoră şi vine tac-su cu mascaţii peste mine? Apare a doua păpuşa? Uuuuuu...kinky!

Ceva idei de într-ajutorare?

miercuri, 3 decembrie 2014

La ceas aniversar, gânduri pentru România

Ninge, ninge, ninge,
Vreme de beţie...
Ninge, ninge, ninge,
Ce melancolie!

Şi de ce nu ar fi melancolie? Omătul proaspăt aşternut te îmbie la visare, frigul îţi dă ghes spre casa bunicii, unde miroase dintotdeauna a mere coapte şi cozonaci calzi...ţurţurii ştreaşinei se sforţează să atingă pământul biciuit de crivăţ...Offffff...câtă încântare! Câtă minunăţie! Mai că-mi vine să plâng sub povara acestui extaz nemărginit, o delectare a simţurilor, o reîntoarcere la origini. Aicea vreau eu ca să mor, aicea vreau eu să trăiesc! La mulţi ani România, La mulţi ani Bucureşti! Sau...era cumva "Bună seara România, bună seara Bucureşti"?
Eee...amănunte! Este ziua României - mă rog, fuse şi se duse; dar totuşi, ce poţi să faci într-o zi naţională decât să fii patriot?

Scoţi de la naftalină trecutul obidit, dar glorios, condimentezi pe ici pe colo cu străbunii preaminunaţi, aplauzi şi storci o lacrimă cu mâna la inima şi ochii pe drapel. Uraaaa...
Am uitat ceva? A, da..tradiţiile! Obiceiurile din vechime, simple dar curate, care au beculit în popor ca un far călăuzitor. Ieeeee...ce mişto erau părinţii noştri săraci, dar curaţi şi ce tare e să stai în sânul naturii şi în comuniune cu râul, ramul, berbecuţul de pe paţişte şi fluieraşul de soc de la cingătoare.
În papucii calului, d-aia e ziua naţională! Lăsăm pentru o zi dorinţa de progres şi globalizarea asiduă, facebookul, wi-fi-ul şi coolărismele broadărilor de peste ocean, pentru a ne amintim cu emoţie de puritatea şi lumina binecuvântată a trecutului din străbunime. Că doar o zi pe an, nu s-o face gaură în cer!

No, amu chiar nu ştiu ce-oţi crede domniile dumneavoastră, dar chestia asta mie îmi pare ca o făţărnicie libidinoasă, uşor amuzantă pe ici pe colo. Sau mă rog...poate doar o aplecare spre distracţie, fără discernământ sau pic de înţelegere a termenului.



Ce e azi? Valntines Day. Perfect!! Inimioare, danteluţe, bombonele, I love you-uri, party. Ce mişto e tradiţia!
Ce e azi? Sfântul Patrick. Perfect!! Goblini verzi, cântecele irlandeze, pălării şi floricele, party. Ce mişto e tradiţia!
Ce e azi? Independence Day. Perfect! Steaguri americane, gogoşi cu gaură, paradă, party. Ce mişto e tradiţia.
Ce e azi? Oktoberfest. Perfect!! Să curgă berea, dankeşoşon, Heidi dansează pe mese, party. Ce mişto e tradiţia.
Ce e azi? Thanksgiving Day. Perfect!! Mâncăm curcan, ne îmbrăcăm în indieni şi confederaţi, cântăm şi dansăm, party. Ce mişto e tradiţia.
Ce e azi? Halloween. Perfect!! Dovleci cu lampă în gură, scheleţei, strigoi, party. Ce mişto e tradiţia.
Ce e azi? Ziua Naţională. Perfect!! Tricolor, fasole cu ciolan. cântece patriotice, noi suntem români aici pe veci stăpâni, straie populare, party. Ce mişto e tradiţia.

V-aţi prins? Preamărim tradiţia, dar să-mi trag pălmi, la noi e mai ceva ca-n blenderul lu'Rocky! Tot un amalgam, tot o amestecătură de tradiţii, culturi şi obiceiuri, dar toate specifice locurilor mioritice. Păi cum aşa ceva? Cum e rost de dans şi băută, pac şi noi! Şi-apoi o ţinem sus şi tare cu identitatea naţională? Care identitate? De la lună la lună cetăţeanul din mine este ba american, ba irlandez, ba neamţ...şi în final, spre sfârşitul anului, niţel român. Omul orchestră, pe cuvânt de cercetaş! Carlos Şacalul, mai cameleonic decât un cameleon, şi mai ales fără pic de identitate - exact ce se urcă-n slăvi zilele astea.



Acuma, nu-s împotriva Zilei Naţionale, Doamne feri! Dar mi se pare o ipocrizie să te schimbi de haine după cum bate vântul. Cum dă de 1 decembrie începe epidemia de patriotism; s-a făcut 2 decembrie, evoluăm spre următoarea tradiţie. Rapid, că n-avem timp de stat, timpul trece, viaţa merge. Numai că din ce înţelesesei eu, patriotismul e ca o stare perpetuă, nu ca umbrela: plouă, ţi-o pui; dă soare - o vâri la loc în traistă.

Aşa că ce-mi zisei?  Oare ce-o mai înţelege omul obişnuit prin cuvântul "România"? C-apoi vorba unui prieten: "Aici este problema: nu mai există om obişnuit (din păcate). Ideea e că s-a ajuns la individualism şi nu mai avem valori comune. Asta e grav". Tiiii, exact părerea mea! Păi şi atunci, într-o societate fără valori comune, cum poţi vorbi de patriotism, ţară sau neam?
Eu...nu pot. Pentru mine, România este o întâmplare şi se reduce la familie şi o mână de prieteni. Cum se intitulează locul mi-e indiferent...că-i spui România, Sahara, Botswana, tot aia e. Da, că România-i grădină mişto, cu munţile şi văile ei. O fi; aşa, şi? De mult ce-o iubim, sunt pline de gunoaie, resturi de grătare şi alte mizerii folosite. În plus, dacă-s fericit, sunt fericit datorită oamenilor şi nu mai are importanţă că-s într-o maşină, remorcă de tractor, câmpie cu flori sau iatac princiar. La fel dacă sufăr...nu mă încălzeşte cu nimic cadrul de desfăşurare, de-ar fi el şi Grădina Edenului!

Dar de dragul studiului, am purces la un sondaj de opinie, să văd, totuşi, cam ce contur mai primeşte "România" în ziua de azi. Şi ca să parafrazez un clasic în viaţă, unii au vrut să vorbeşte cu mine, alţii nu au vrut să vorbeşte cu mine. Logic.
Deci fără alte prezentări, în ordinea numerelor de pe tricou, răspunsurile le redau în cele ce urmează:

Maria Paula D.: "România este ţara mea, pentru care mulţumesc Bunului Dumnezeu. Nu ştiu cum şi când am învăţat să o iubesc, dar sigur o iubesc, fie şi numai pentru că rănile ei mă dor. Am învăţat să mă rog pentru ţara mea şi cred că se va ridica."

Ioana T.: "România este acasă". Cum, atât?? "Atât."

Luminiţa C.: "La mulţi ani România dodoloaţă! Suntem mândri ca sfecla-n botu' vacii!
Completări: Am glumit. Sub nici o formă nu aş pleca din ţară, deşi îmi doresc să văd lumea în care trăim; întotdeauna m-aş întoarce aici. Mă străduiesc prin ceea ce fac în fiecare zi să demonstrez că merită să fac ceva pentru ţara asta şi pentru oamenii care trăiesc în ea - acolo, cum pot, în pătrăţica mea."

Laurenţiu C.: "Pfuai...păi ai putea să scrii un tratat întreg despre patriotism, este ceva foarte profund; vii şi discutăm pe larg şi-apoi îţi spun ce să scrii. Nu pot aşa, pe scurt. Dar uite, ca să înţelegi îţi spun un banc: Un vierme şi o viermoaie stau pe o grămadă de rahat. Viermele întreabă: De ce nu ne mutăm şi noi într-un măr, banană sau ceva mai bun, ca vecinii noştri? Din patriotism, dragule. Completări: Iar bancul ăsta ascunde o durere...pentru că facem haz de necaz. Noi, românii, facem haz de necaz prin bancuri; dar îmi iubesc ţara mea şi sunt patriot şi mă doare că nu suntem aşa cum ar trebui."

Daniela M.: "Doamne ajută! Şi când spui România, noi ne gândim la valorile noastre spirituale. Când spun român mă gândesc la fiecare individ în parte, cu defectele şi calităţile lui, cu patimile şi virtuţile lui. Dar români cred că înseamnă comuniune, dragoste, respect, toţi pentru unul şi unul pentru toţi! Zic şi eu. La mulţi ani!"

Maria C.: "România înseamnă tot ce e mai frumos. N-aş pleca de aici niciodată, cu toate că aş fi avut posibilitatea"

A. Stancu: "Pentru mine, România este ţara unde m-am  născut, patria mamă (că nu degeaba îi spune aşa), pântecele cel mare şi rotund din care m-am născut, unde am crescut, cu bune şi cu rele, cu sentimente plăcute de afecţiune maternă şi paternă şi mai puţin plăcute - cauzate în principiu de societatea în care trăim şi am trăit. România este ţara mea pe care o iubesc aşa cum iubesc o mamă, mama naturală dar poate şi adoptivă, căci şi ea, la rândul ei, ne adoptă şi ne creşte pe noi cu bune şi cu rele. Suntem copiii ei şi ea este ţara/mama noastră."

Pentru tine ce înseamnă România?

P.S.: Completările au fost adăugate ulterior publicării articolului, la solicitarea expresă a respondenţilor, deoarece aceştia au considerat că nu şi-au ilustrat corect ideile cu primele afirmaţii.

duminică, 30 noiembrie 2014

Reclama-i sufletul comerţului

S-o dus nebunia de Black Friday...dar fără reclame, cum ai putea şti care este cadoul perfect?
C-apoi vorba aia: sărbătorile bat la uşă, cel mai principal Târg de Crăciun e hăăăăăătttt...taman în Piaţa Mare din Sibiu, iar Moşii sunt deja pe picior de venire.

No. dacă aveţi pană de idei, taraaaaaaaaaaaammmmm....pauza publicitară vă sare în ajutor!



Concluzia:


marți, 18 noiembrie 2014

Unsul Domnului sau Alesul Poporului?

S-or trecut şi alegerile astea...IEEEEEEEEEEEE.....
De-acum încolo, vorba unui înţelept: sperăm la ce e mai bun, dar ne pregătim pentru ce e mai rău. Că fără o fundaţie în trecut şi prezent, "mai bine" de unde? Nu l-am ales pe Harry Potter, în puii mei, să dea din baghetă şi să transforme molozul în câmp de flori!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu pot chiar să delirez de bucurie. Da...democraţia a învins, am pus cizma pe gâtul comunismului (???????), viitorul ne pândeşte după colţ cu ghirlande de flori şi-o pupăciune-n buzunar. Tinerele vlăstare ale neamului prosperă, capitalismul înfloreşte, libertatea cuvântului zburdă despletită pe câmpii şi între timp. ne facem o naţie de mici întreprinzători, toţi patroni şi oameni de excepţie.
Bun...însă mă sperie grozav frenezia asta unită în cuget şi-n simţiri. Înţeleg că s-a înfăptuit voia populară - scopul de facto al oricăror algeri..dar nu am mai văzut apetenţa asta pentru libidinoşenii de când închinam ode Întâiului Fiu al Patriei! 


(Like, like, like, share, share, share) :))
Mai dă-o-n mă-sa de treabă, chiar îl transformăm pe Iohannis în Hristosul Naţiunii? S-a înfăptuit minunea şi NE-AM LUAT ŢARA ÎNAPOI. Ura!!! Să curgă berea, să danseze gagicile pe masă! 



Şi totuşi, mai exact ce înseamnă asta? De la cine ne-am luat-o înapoi? Fugea un câine cu ea în gură şi ne-am recuperat-o? Fusese răpită ţara de extremiştii arabi? AOLEU!!! Şi eu acum abia aflu asta?? Păi atunci zic că e bine că ne-am luat-o... Aplauze!!

Vă rog frumos, chiar îmi doresc să mă dezvolt interpersonal şi să înţeleg, că tot dă cu virgulă. Preşedinte a fost (şi încă mai este pentru o lună) Traian Băsescu, înconjurat de nişte oameni. No, de-acum va fi Klaus Iohannis, înconjurat de aceiaşi oameni. Deci nu înţeleg ce am luat şi de la cine...
Mă rog, poate  nici nu este important! Prea sunt cârcotaş, cum bine mi se spune! Ar trebui să mă alătur şi eu mulţimii de aplaudaci şi să mă destrăbălez de încântare. Ok. Dar glorificarea unui singur om, care brusc devine Salvator şi Mântuitotul profeţit în vechime tot mi se pare o prostie. Am înţeles: batem din palme, cântăm, dansăm şi sperăm. Dar acum îi compunem şi rugăciuni??  

Prin urmare, am şi eu o nedumerire sub 18 ani - deci minoră: Klaus Iohannis este Unsul Domnului, sau Alesul Poporului?? C-apoi să ştiu şi eu...tre să-mi fac icoană cu Iohannis, să dorm cu ea sub pernă? Mă-nchin la soare şi îi transmit un gând bun şi dragului nostru (viitor) conducător? Îi lipesc chipul la începutul fiecărei cărţi din bibliotecă, sau îl trec pe acatiste, să se roage preoţii pentru el? 

duminică, 16 noiembrie 2014

Gânduri de campanie

Hai că mai avem niţel şi ne liniştim cu cu alegerile.
A fost o campanie...amuzantă? În continuare, este foarte hilar modul în care se face şi se răspândeşte propaganda, deşi este blamată din toate prţile. Cam ca prostituţia...toţi o arată cu degetul, dar are un succes nebun la public! Să bem ce asta, ce papucii mei?

Un psiholog încerca acum câteva zile să răspundă unei întrebări oarecum de bun simţ: de ce tinerii sunt "de dreapta", în timp ce persoanele de peste 40 de ani sunt "de stânga"? Acum, privind obiectiv situaţia, dacă ar fi să ieşi prin orice oraş şi să întrebi o mie de oameni ce înseamnă "a fi de dreapta sau a fi de stânga", majoritatea arhicovârşitoare nu va fi în stare să răspundă. Pentru că în plan real nu există ideologie, iar procesul se votare are loc pe bază de imagine, frici şi promisiuni. Dar cu toate astea, privind situaţia la general, tinerii sunt de dreapta, ceilalţi de stânga. De ce? Păi...simplu: tinerii au o revoltă înnăscută. Vârsta, ce să-i faci? Bine sau nu, ei sunt mereu contra...nu contează direcţia. Dacă măicuţa bătrână cu brâul de lână ar fi de dreapta, ei ar de stânga. Dacă măicuţa cu brâu e de stânga, normal, ei sunt de dreapta. Restul, sunt vorbe goale.
De aceea, nu este de mirale că mediul online a fost suprasaturat în ultima vreme de mesaje care să susţină dreapta. Unu' scrie, o mie pun pe share...şi iată cum se răspândeşte lumina înţelepciunii!
Aaaa...nu te-ai decis? Păi tu vrei să revină baronii în funcţie? Nu vrei o ţară ca afară? Ai, fii serios şi fă un serviciu poporului: ştii pe cineva pontist, ascunde-i buletinul!


Ce frumos că altfel, susţinem dreptul la vot!

De cealaltă parte, se aruncă cifre peste cifre (care nu reprezintă cine ştie ce progres real) şi frica dezbinării: vreţi preşedinte neamţ, să ne vândă ţara la unguri? A făcut deja alianţa, mâine poimâine trupuşorul ţării va fi spintecat! Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni! 

Foate, foarte mişto! E un delir total! Am spus de multe ori că îmi plac polarizările astea înflăcărate...de orice parte ai fi, trebuie să îţi ridici în slăvi varianta ta, demonizând-o pe cealaltă. În cazul nostru, orientările politice..mă rog, cei doi candidaţi. 
Acuma, să-mi fie cu iertare...iar vorbesc de Iohannis. Nu că aş avea ceva personal cu bietul om...ci pentru că din principiu, mă cam feresc de manifestările politice; nici la tv nu prea mă uit, ce să zic? Nu ştiu Ponta ce-a făcut şi cum a dat cu propaganda-n popor, dar Iohannis a intrat peste viaţa mea complet! Deschid mailul...pac! Mesaje de susţinere Iohannis! Pe facebook e o nebunie generalizată, zici că mâncăm, bem şi respirăm Iohannis! Merg pe stradă, calc în Iohannis, cu mufa pe te miri ce cartonaş, carnonel, punguţă şi ale hârtii! Intru pe poartă, îmi pică în cap...aţi ghicit! Afiş cu Iohannis! Deja am fobie! Dacă mai continua campania asta două zile, mă bagam la tratament antistres, că nu mai pot! Când deschid şifonierul, BAUUUU!!! Deja intru în panică...tre să-mi sară Iohannis în cap de după vreo haină! Nu mai poooooootttt!!! O iau cu capu' peste dealuri, să-mi trag pălmi!!
Dacă supravieţuiesc până mâine, deja mă simt veteran de război, complet indiferent la orice! Ca lemnu', butuc frate! Apa trece, pietrele rămân! No, io-s piatra!

Deocamdată râd...cum aş putea să nu o fac? La 25 de ani de la revoluţie, cea mai importantă temă de campanie este lupta anticomunistă! Şi culmea, dusă de cine? Tineretu', frate! Mulţi nici nu erau măcar proiectaţi când l-au împuşcat pe Ceauşescu, da' să-i vezi acu' ce înflăcăraţi sunt lupta anti-roşii...te-mprăştii de râs! Furia Roşie Turbo NU, Saber Rider and the Star Sherrifs DA! FCCCIUUUUUU!! (ăsta-i plesnetul de bici)



E cam ca-n reclama aia în care un copil de 3-4 ani cântă la melc: "Mec, melc, codobelc, scoate coarne boureşti şi te du la baltă, şi bea apă cu nitriţi". Acuma, întrebarea firească: ce ştie un boţ cu ochi (că dacă-i zic rahat cu ochi, e urât) ce-i apa cu nitriţi? C-apoi vorba 'ceea: nu ştiu ăia de-au trecut printr-o şcoală, în puii mei! Dar nu contează, aşa se spune, aşa facem! Şi asta-i propaganda...Dar suntem complet împotriva ei! Şi complet mai luminaţi decât prostimea care votează după principiul "pare de trebă".



La fel cum se duce vorba cu stângacii proşti, care votează pentru 5 lei pomană la pensie, sau o sticlă de ulei în dulap. Tare, ce să spun! Bine că votează dreptacii pentru 150 de lei, să aibă şi gura lor de-o bere! Nu vrem Mickey Mouse, noi vrem Santa Klaus! Iar Santa nu există, în puii mei! În condiţii normale, afli asta de pe la 5 ani...
Da' se-mpunge cu degetul în direcţia opusă! Comuniştii,  HUOOOO, care fac şi dreg!!! 
Şi-apoi urmează finalul apoteotic: România lucrului bine făcut, pentru o viaţă decentă! Adică, mai concret?? Nu contează!! 
SĂ TRĂIM --- BINE! 

Minunat! 
Doamne ajută, bine că se gată cu nebunia! Iar ce-o mai fi de mâine, 'om vedea...   

miercuri, 12 noiembrie 2014

Iohannis sau Ponta?

Cam asta este întrebarea la care trebuie să răspundem duminica aceasta.
Unul din ei este clar că va ajunge preşedinte. Cum alegem? Ala-bala-portocala; an-tan-te di-ze-ma-ne-pe; oan ciu free, Pamela vrea copii şi Bobi nu o lasă, că e prea frumoasă; pe o ba-ră se că-ca o cioa-ră, cra-cra cra, drept în guraaaaa....cui e ăl mai norocos.  Dar cine???

Iohanis şi Ponta sunt nişte oameni - total necunoscuţi, dacă ar fi să mă întrebi pe mine. Nu-i cunosc personal, nu ieşim la vinars împreună, nu ne batem în lungimea bărbăţiei când ne mai cherchelim pe la vreo crâşmă..sunt doar nume care îmi conduc viaţa într-un fel sau altul. Dar ca oameni, nu-i cunosc. Iar acum, la prezindenţiale, tocmai între doi oameni am de ales.
Dar, ca să nu fie nişte necunoscute într-o ecuaţie. ambii au fost alipiţi de nişte valori. Ponta a fost asociat cu perioada comunistă, a devenit un exponent al unei puteri totalitare ce a lăsat urme adânci în mentalul colectiv. Iohannis, din contră...este vrăstarul epocii moderne, al viitorului. Ce alegeţi? Trecutul sau viitorul? Comunismul sau Occidentul? Viaţa de dinainte de revoluţie sau o ţară ca afară? Corupţia sau democraţia europeană? Dracul sau Îngerul? Ponta sau Iohannis?

Acuma...no, ce să zic? Lucrurile nu cred că stau chiar aşa de simplu..

Pe Ponta îl ştim, nu mai are nevoie de nici o prezentare.

Cândva, Iohannis se scria cu "J". Acum se scrie cu "I", probabil să fie perceput mai neaoş. Neinteresant.
Dar mi-a plăcut de el şi de multe ori am spus că de voi avea ocazia, îl votez pe Iohannis cu toate mâinile, fără pic de regret. Mi-a plăcut cum a transformat Sibiul, cum a reuşit să-l facă să arate cât de cât decent. Desigur, prin nişte circumstanţe favorabile, dar, din nou...când ai bani, câte nu faci?
Nu e de mirare că a fost ales primar din nou şi din nou, de peste 80% dintre sibieni.
Problema este că din momentul în care a pornit către prezidenţiale, mi s-a părut foarte arogant. Sau, mă rog...omul care tace şi face?
..sau niţel ticălos. După zece ani de Băsescu, cum dracu' te pupi în cur cu el şi-ai lui, apoi promiţi o Românie total diferită şi complet occidentală?

După prima confruntare cu Ponta, sunt total dezamăgit. În această seară am văzut că de fapt, duminică, am de ales între două opţiuni: Să votez Victor Ponta preşedinte, sau să nu votez deloc. Iohannis nu există. Dincolo de bancuri şi de glume, dincolo de nume, e doar un primar. Nu un viitor preşedinte.
Nu mă interesează câte case are...în mama mă-sii, la câţi bani au trecut prin mâna lui e imposibil să nu-şi fi tras şi el ceva! Poa' să zică oricine, când umbli cu miere, nu cred că nu te lingi şi pe degete!
Dar nu-mi place să fiu prostit...iar când spune că şi le-a luat doar din salariul de profesor, exact aşa mă simt. Scuipat între ochi..pentru că, să-mi trag pălmi! Câţi profesori sunt în România care au şase case, luate din salar? Măcar două, nu şase! Una la mare, una la munte, ca orice intelectual care se respectă! Aud?
Nu mă interesează dacă a făcut adopţii ilegale, dacă ştie sau nu câţi români sunt plecaţi aiurea pe mapamond - deşi ar trebui. Mă doare-n cot dacă s-a dus unde a-nţărcat mutu iapa sau dacă s-a tras pe fese şi a fluierat angelic când i s-a mai descoperit vreun schelete prin dulapul trecutului.
Însă, în seara aceasta, a fost lamentabil. Nepregătit, neştiutor. O muscă în laptele electoral.
Speram să asist la o discuţie coerentă. Să îi ascult planurile de viitor, acel viitor luminos. Nu simple acuze şi cuvinte goale. Da, a fost un rahat cu moţ ce s-a întâmplat la turul întâi al alegerilor. Ponta a fost de vină! Am înţeles...putem să depăşim dracului momentul? Pe mine mă interesează ce votez! Ce pot să sper, începând din decembrie? România lucrului bine făcut? Care lucru bine făcut? Ăla sibian? În puii mei, Sibiul e tot în România, nu e pe altă planetă! Şi acolo se asfaltează, ca apoi să-şi amintească de conductele ce trebuiesc schimbate! Şi acolo e jeg pe străzi, şi acolo-s ţigani şi cocioabe în cea mai cruntă mizerie! Clădiri care stau să cadă, pasaje mirosind a urină şi vomă, dezinteres total, şomaj, oameni amărâţi şi nedreptăţi la fiecare pas! Cocalari, bişniţari, şmecheri, snobi...ca peste tot! În Sibiu nu umblă câini cu covrigi în coadă...doar câini şi atât.



Deci...dincolo de cuvintele astea frumoase, cu lucrul bine făcut, ce se află? Planuri de viitor, strategii pentru avântul tinerimii...O problemă acută în România şi în Europa este îmbătrânirea populaţiei prin scăderea natalităţii. Cum are de gând să rezolve asta? Când studenţii ies din facultate, nu e nevoie de ei pe nicăieri, din cauza lipsei de experienţă. Ce se poate face? În papucii calului, nu mai avem studenţi! La bac e pulbere totul, diplomele nu mai valorează nici cât un noroc de cioară! Nu mai există un sistem de valori, o limită a bunului simţ, un gram de ordine sau de speranţă! Măcar avantaje pentru mici întreprinzători, locuri de muncă pentru şomeri, ceva?! Filme gratis pentru studenţi, îngheţată bonus la fiecare kilogram de pită, agricultură suspendată, industrie duduitoare... Orice!
Desigur, temele de dezbatere au fost impuse de moderator. Dar, Iohannis a fost complet nepregătit, nu a avut vorbele la el. Îl întreabă de justiţie...e ca porcu'. Aşa, şi ce veţi face? Păi asta nu ştiu, vedem.. Ete căcat! Spune cum va arăta România cu tine ca preşedinte, de ce vrei să o conduci şi ce schimbări aduci!

Asta vroiam să văd în seara asta. Şi nu am văzut decât un personaj crispat. Un om cu nişte intenţii bune în principiu, dar fără o direcţie şi un plan coerent. Un simplu primar, care face sensuri giratorii şi renovează faţade, dacă are finanţe; dacă nu, fluieră din drâmbă. Pentru că în spatele sloganului, nu există nimic.
La un moment-dat mi-era ruşine de ruşinea lui, pe cuvânt! Se puneau întrebări, răspundea ce i se părea lui că auzea, mereu întârziat, mereu pe dos. Mereu blocat între limitele votului din Diaspora, deşi subiectul era depăşit de când hăi.

Iohannis sau Ponta? Pe cine urăsc mai puţin? Cum îmi spunea o prietenă, Iohannis,,,pentru că îi este foarte teamă de Teroarea Roşie.
Nasol, dar eu cu Iohannis nu pot vota. Practic, el nu există. Iar dacă mă gândesc cine este în spatele lui...parcă Teroarea Roşie e un milimetru mai aproape. Sau mă rog...Teroarea. Mai contează culoarea?

vineri, 31 octombrie 2014

Loteria electorală

Cu ocazia zilei de Halloween, horror, frate!
Na, că am ajuns şi la finalul campaniei! Ura!!!! Uraaaa!!!! Nu dă nimeni cu o artifică, petardă, nimic, nimic? Păi cum aşa ceva? Ce sărbătorire e aia? Încă niţeluş şi iar ne procopsim...minteni vor umbla câinii cu covrigi în coadă şi va curge laptele şi mierea!

Sau, mă rog! Cred că trăiesc din amintiri şi mă chimuie speranţa...să-mi trag pălmi, că prost mai sunt!! Din duzina de candidaţi care se chilomăne în arena politică, unu - mă, unu singur, la dracu! Nu şi-a mai dezvăluit programul politic! După atâtea scandaluri şi bălăcăreală, parcă mi-e dor să aud şi eu ceva de autostrăzi suspendate, creere de locuri de muncă, investiţii cu toptanul în infrastructură şi agricultură, creşterea salariilor, inflaţia tinerelor talente, explozia nivelului de trai, vizita sutelor de specialişti străini care să ne evalueze obiectiv, eutanasieri în grup...ceva! Orice! Desigur că astea nu se vor întâmpla niciodată niciodată, dar no! Măcar de dragul discursului, să vină unu şi să ne mintă frumos!
Doar că, anul acesta pare că avem prezidenţiabili o secundă mai inteligenţi decât până acum...s-or fi prins şi ei că-şi răcesc gura de pomană şi nu-i mai crede nici moartea! Adică, să mai asist acum la o discuţie d-aia cu milioanele de kilometri de autostradă care vor răsări peste ogoare în termen de...unu, maximum doi ani, cred că m-aş împrăştia de râs! Fac implozie ca nebuloasa din văzduh, pe cuvânt!
Deci ce şi-au zis oamenii? De ce să pierdem energie vorbind discuţii, când de fapt în România nu există "vot pentru", ci doar "vot împotrivă"? Aaaaaaa...păi dacă aşa stau lucrurile, să dăm poporului ce doreşte poporul!
Deci: Drag popor! Ochii şi urechile la mine, toţi uniţi în cuget şi-n simţiri! Mă mănca-v-aş, voi ştiţi că Ponta e copist de soi? Păi înainte să se inventeze xeroxul, s-a inventat Ponta, băă...voi d-ăsta vreţi în capu' la ţară?? Aaaaa...nu contează? Atunci jur pe roşu că-i ofiţer acoperit, na! Să vă pice plombele de uimire! 
Da' Iohannis...îl ştiţi voi pe Iohannis? A făcut el mişto prin Sibiul lui, dar dacă l-a mâncat în cur şi s-a băgat în treaba de oameni mari...ia numa staţi să vedeţi: ce era Năstase patru case? Ăsta are şase!! Şi în plus, e şi incompatibil, că şi-a dat prea multe funcţii! Tarammmmmmmm...

Şi iacă aşa, se duse campania. Că ăla e acoperit, că ălalalt s-a dezvăluit, că hâr, că mâr! Iacă Microsoftu, circuitul banilor în natură, corupţii şi hoţii mână-n mână, la jefuirea ţării. Şi pe final niţică Udrea, că, în puii mei, nu-i uşă de biserică nici asta! Umblă de capie pe la Paris, se lăfăie în hoteluri scumpe şi bani de unde? Numa să nu vrei şi nu-i găseşti vreo strâmbă băgată pe undeva! :D 

Campania electorală nu mai este o ocazie de a discuta cu potenţialul alegător şi a-i promite verzi şi uscate, ci o împroşcare de-a valma cu rahat, în speranţa că va câştiga ăl mai puţin murdar. De fapt, ideea asta a şi devenit subiect de îndemn, un soi de motivaţie pentru cetăţeanul scârbit: Yeşi la vot, să alegi răul cel mai mic! Ete na! Şi dacă răul cel mai mic începe să crească, ce mă fac? Că doar n-o rămâne pui toată viaţa...cum dă de gustul ciolanului, mai ştii cum se pune pe îndopat?
Până la urmă...de ce mai despic firul? Cel mai important, din toată desfăşurarea asta de forţe, este ca omul să adopte mima de oaie tălâmbă şi să behăie a aprobare în grup, de cum apare pe sticlă unu' cu pretenţii de formator al conştiinţei publice! 

Şi cu toate acestea, rămâne veşnica întrebare turmentată şi retorică: EU CU CINE VOTEZ?
O întrebare fără răspuns, pentru că, dacă ar fi să stăm drepţi şi să judecăm, nimeni nu merită. Iar adevăratul motor de acţiune al cetăţeanului rămâne ura, votul împotriva unora, câştigătorii fiind doar "victime colaterale". 

Motiv pentru care, propun o altă abordare: ne alegem preşedinţii ca la extragerile loto! Roata norocului, cu asistente sexy - să ne mai clătim şi noi retina!



Băgăm în urnă numele candidaţilor, facem o rugăciune, pornim aparatul şi ce-o da Dmnezeu drăguţul.. că doar El e păstorul nostru! Ne scutim şi de-o cheltuială, de nebunie şi de nervi! Săracii funcţionari din prefecturi nu-şi mai pierd timpul tot verificând buletine de vot, campaniile nu mai au loc şi rost. Ce atâta frecuş pentru nimic, când în cinci minute ai rezolvat problema? 

Păi nu?
  

vineri, 24 octombrie 2014

Alegeri şi relativism (biblic)

M-am plictisit să tot fiu Gică Contra, mereu pe dos şi pururea nemulţumit. Mi se pare patetic să enumăr mereu doar ce nu avem, ce nu facem, ce nu este în neregulă cu ţara asta. Şi da, mi s-a cam luat de lamentacii  şi arătătorii cu degetul care s-au apărut peste tot, ca buruianul după ploaie! 
"Luume, săriţi lumeee să vedeţi ce Ev Mediu a crescut în România şi suntem intoleranţi cu minorităţile homosexuale! Vai, vai, vai...cum s-a răsturnat căruţa cu înapoiaţi taman la noi în proximitate" 
"Tulai, Doamne, cum e preistoria călare pe noi fiindcă te arată cu degetul dacă ai coadă de păun în cap, păr desprins din curcubeu şi unu...doua...zece tatuaje, pe ici pe colo! Da' n-am înţeles...e închisoare sau libertate?! Bă râmelor şi babalâcilor învechiţi ce-mi sunteţi!"
"Văleleu, grobieni şi nesimţiţi care sunt bărbaţii ăştia ce nu se îmbracă cu gust, femeile curve  care bagă trupul de sirenă la înaintare în căutare de sponsori, profesorii care-s nişte bătuţi în cap pentru că nu-s în stare să educe elevul şi uite aşa se duce ţara de râpă!"
N-avem străzi, n-avem, spitale, n-avem bun simţ, educaţie, sistem sanitar, economie, politică, viitor, oameni de calitate sau un sistem de valori. N-avem una, n-avem alta, n-avem aia şi ailaltă.
GATA!!! Pân-aici!! Da' ce, suntem la olimpiada de bocit??

Azi şi numai azi, eu vreau să fiu altfel! Mi s-a uscat gura să tot urlu ce nu-mi convine...Aşa că mi-am propus să fiu fix pe invers şi îmbăţoşat de patriotism, să-mi laud şi eu măcar o dată ţara! Numa' aşa, să mai ies din plictiseală...c-apoi cine ştie, poate-mi place!
Ce nu avem, ştie toată lumea. Vede toată lumea şi spune toată lumea, fiecare după cum îl taie capul. Dar oare ce avem? Păi să mă gândesc...avem ofiţeri acoperiţi. Mă rog..neacoperiţi; s-a vorbit atât de mult despre ei că deja mă simt absolvent al Academiei Naţionale de Jameşi Bonji. Mâine-poimâine mă şi vezi la SRI, SIE, CIE, MIE, 2 şi-un sfert, 3:20 şi alte prescurtări! Ochi albaştri am, la costum mă port...ori agent secret, ori mormon, în puii mei! Sau ofiţer învăluşat? Măcar vreun soldat cu glugă! Că doar ştiu totul...spionajul a devenit subiect de bârfă cât mai stau la o coadă pe undeva.  
Şi mai avem...credinţă. Credincioşi, moaşte, pelerini. Hip Hip uraaaaaa!!

Perfect! Ţi s-a luat de spionaj, pui broboada şi te-aşezi la rând. Ce e mai minunat decât să te rupi de agitaţia zilei şi să te închizi tu cu tine în cămara sufletului, într-o rugăciune continuă? Dăm cezarului ce e-al cezarului...audienţe record la Acces Direct, intrigile amoroase şi politice care ne condimentează cotidianul...şi lui Dumnezeu ce e-al lui Dumnezeu: post şi rugăciune. Că doar, ce pana calului, d-aia suntem credincioşi! Cum spunea cineva de pe la Trinitas: Vreme dificilă...dar totul este doar un test prea blând al credinţei pentru pelerinul care, pios şi cu sufletul plecat vine să sărute sfintele moaşte.
Ok....am înţeles asta cu testul şi dorinţa omului de a-şi arăta vrednicia pentru cele sfinte prin renunţarea la confort, fie doar şi pentru câteva clipe/ore/zeci de ore. Că doar d-aia stă drept-credinciosul la rând cu zilele, urcă dealuri numa în genunchi, stă nemâncat şi îndură diverse vicistitudini. Problema e că Biblia, la Matei 9, 13 spune clar: Milă voiesc, iar nu jertfă. Iar la Matei 25; 32 - 46, împărţeala oilor de capre se face exclusiv după principiile iubirii aproapelui şi a milei faţă de acesta. Adică nu vine Dumnezeu:  Mă omule, ia zi repede câte moaşte ai pupat şi câte ore ai stat la coadă, că uite-acu te trec la Carte! Iar dacă ai mai bagat şi câteva mii de mătănii, te-ai scos! Raiul te mâncă!...ci e cu mila faţă de nevoiaşi, ajutarea omului în nevoi, d-astea!

Deci: care-i faza, să mă prind şi eu! De unde plăcerea asta nebună de a pupa moaşte una-ntr-una, fără deosebire de loc, timp sau durată? Înţeleg că suntem neam de latini şi casanovi din tată-n fiu, dar chiar aşa? 


Evident, minunile aşteptate nu au loc, pentru că nimic nu se schimbă! La câţi credincioşi avem, ai zice că va curge lapte şi miere la robinetul de apă (nu prea)potabilă. Planeta e un jeg, România-i fruncea! Numa grâu, fra', calitatea I fără pic de neghină!Grădina lu' Maica Domnului, pururea plivită de pir şi aranjată-n stil cazon. Nici musca nu bâzâie fără aprobare. O posibilitate care e cel puţin discutabilă.
Şi în afară de asta, după cum arătam mai sus, Domnul se pare că preferă pomana pentru sărac, nu jertfa sinelui, oricât ar fi ea de însemnată. Ceea ce pe undeva e de înţeles...mai degrabă schimbi schimbi lumea printr-o faptă de iubire, decât prin încolonarea la pupatul celor sfinte.

Acuma, no...răspunsurile şi părerile sunt împărţite. 

Unii spun că popii care fac şi dreg, prostesc poporul pe faţă. Afişează pasajele enunţate mai sus şi demostrează clar beneficiul financiar de care se bucură Biserica după terminarea sesiunilor de pelerinaje. 
Alţii, din contră...evidenţiază supremaţia plăcerilor nepământeşti care încearcă scârbavnicul credincios în prezenţa sfinţeniei ce emană din sfintele moaşte. Ieri, un anume cercetător antropolog sublinia tocmai lumina inefabilă care îţi cuprinde sufletul în astfel de situaţii. Timpul se comprimă, fiecare minut devine o desfătare.  Ploaie sau vânt, fum sau spăngi, prin mii de baionete de-ai trece, totul păleşte înaintea purităţii ce înalţă sufletul în astfel de momente. Faci un pas spre Dumnezeu, El face zece spre tine! Ce se dă la televizor, e doar manipulare rău voitoare, pentru discreditarea credinţei. Adevărata atmosferă de pelerinaj, pe care o simţi doar în mijlocul mulţimii, este cu totul alta...de negrăit prin cuvinte omeneşti.
Un preot completează: de fapt nu este vorba de nici o contradicţie, ci despre faptul că se pune răbdarea la încercare. "Încerci" un drum al Crucii. Această jertfă nu înlocuieşte bunătatea, dar poate fi o modaltate de "răstignire" a trupului. Statul la coadă nu este decât un drum iniţiatic: pleci de la o stare şi ajungi la o altă stare, iar "drumul" în sine are valoarea lui. Cu cât lupta e mai mare, cu atât biruinţa e mai mare. Trupul trebuie să devină un templu al Duhului Sfânt, iar asta se face prin mortificarea plăcerilor - măcar şi pentru moment.

Foarte tare, frate!
Atâta că înţeleg de aici că totul e relativ şi supus interpretării. Bine sau rău, viaţă sau moarte, scop sau complex de coincidenţe, nu există absolut. Totul este supus interpretărilor, iar în funcţie de asta, explicaţiilor. În cele din urmă, nimic nu contează şi se rezumă la un singur lucru: ce alege fiecare să creadă. Că discutăm despre religie, un sentiment, un om, sau o simplă idee, adevărul depinde doar de direcţia propriei alegeri.
Pentru că niciodată, absolut niciodată, nimeni nu va putea să demonstreze fără putinţă de tăgadă ceva. Orice. 
Nu există perfecţiune decât în ochii privitorului - care este diferit, de la caz la caz. 

marți, 14 octombrie 2014

România I love U, din tot sufletu!

Suntem înn plină campanie electorală! Uraaaaaaaaaaaa!!!! Să curgă bairamul şi berea!! 
Ce am învăţat până acum?

Cetăţeanul din mine nu s-a mai simtit atât de corconit de...de când oare? Na, că nici nu-mi mai aduc aminte! Băi frate, au mai fost campanii, dar acum e hămeseală mare! Alianţe se fac şi se desfac, ăia trec la ăilalţi, toată lumea promite marea cu sarea.  Cresc autostrăzile, înfloreşte economia, scade şomajul..o nebunie! Chiar acum am văzut o fotografie comparativă pe net...Ce a făcut Iohannis pentru Sibiu şi ce a făcut Ponta pentru România. 



Pe scurt: Iohannis e Dumnezeu întrupat, face din căcat bici şi mai şi trozneşte de-ţi sare capul, Ponta e Încornoratul de serviciu, lucru slab şi scamă-n buric! Ce minunat, votaţi cum doriţi, numai Iohannis să fie!
Apoi îmi aduc aminte de ieşirea recentă a lu' Mr. President: "Uitaţi-vă colea la mine, că-s cu steagurile în spate: de nu vă plângeţi în pumn de-o ieşi Iohannis sau Ponta, să mă scuipaţi în gură! Nişte corupţi nenorociţi...Da Elena...asta faţă de preşedinte! Şi spate...numa bună!"

No, şi în tot jegul ăsta politic, alegătorul de rând unde este? Undeva într-o masă de preferabil cât mai manevrabilă şi mai uşor de dus cu zăhărelul.
Nu ştiu cum mi-au clipit astrele, că m-am nimerit prin oraş taman de mitingu' lui Iohannis. Veselie, fain, fain - ce să zic? În boxe urlau când Mandinga, când Connecter, când o gagică..maestru de ceremonii sau ceva. Pregătea coregrafia de întâmpinare: "Dragii mei, să punem de una mică în grup: Când eu vă întreb VREŢI??...Voi răspundeţi VREEEMMMM!!!!!!...când vă întreb PUTEŢI??, Voi răspundeţi PUTEEEEEEEMMMMM!!!! Şi-apoi când întreb CINE E URMĂTORUL PREŞEDINTE?? voi răspundeţi IOHANNISSSSSSSS!!!!, agitând steagurile. M-aţi înţeles??"
Ho, fată dragă, nu mai urla că te-am înţeles! Dresarea proştilor! Vrei să strig şi ceva cu CEL MAI IUBIT FIU AL POPORULUI, să scriu cu oi e dealuri sau cu fumigene pe albastrul cer al patriei? Nu de alta, dar gâlgâie mesajele de dragoste în mine, trebuie să le scot la lumină!

Acuma nu că am ceva cu Iohannis...dar îmi provoacă foarte multă silă toate libidinoşeniile astea. Chiar aşa, toţi aspiră să fie unşii Domnului? Sau cum? Fără laude d-astea cretine încetează să mai respire? Da' dacă ar veni în gâtu' mă-sii să stea la o masă şi să spună: Bă popor! Eu îmi propun...etc, etc, etc..aplauze, pa! Luaţi colea şi-un pliant cu mufa mea, să nu uitaţi cine sunt! - oare ce ar fi?
Paişpe oameni, fiecare vine şi spune pam, pam, pam, poporul îşi dă o părere şi pune ştampila. Simplu, nu?
Dar la noi, nu frate! Se mâncă ăştia de cur, mai ceva ca-n junglă! Nu ar stai şi ei în pătrăţica lor, să-şi vadă naibii de ograda proprie, de te-ar feri sfântu! Fiecare se crede erou în capul lui, rege printre oameni şi Dunnezeu printre muritori, faţă de "CEILALŢI", care-s pui de năpărci! Dovezi? Puohohooooo...numai cine nu sapă, nu găseşte morţii!
Îl ştiţi pe Ponta?? A copiat la lucrare într-a şasea...şi Iohannis?? Din surse sigure vă spun că dădea cu pietre când era mic! Nişte nenorociţi! Aşa, care mai e? Diaconescu?? Ăsta e-n direct şi în reluare tot timpul, când să mai fie şi preşedinte?? Vadim? Chiar aşa, vreţi ca pe viitorul preşedinte să-l cheme V.C. (Tudor)? William Brânză e ca un Shakespeare finalizat greşit, să-mi trag pălmi! Udrea o zice ea că-i bună pentru România...dar dacă vine Obama în audienţă şi-o găseşte dând cu mopul, doar doar o mai impresiona vreun prost? Ne facem de căcat complet! Macovei rimează cu Grivei şi nu ştie să întindă rufe pe sârmă, Tăriceanu nu vroia să facă la oliţă când îl punea mă-sa... Pe scurt, că nu mai am chef: Toţi sunt nemernici...dar IO (particula domnească, atenţie!)?? Pfuai de mine, zici că-s duhul din lampă: mă freci şi-ţi împlinesc orice dorinţă! Deci, votează-mă! :)



În toată mizeria asta, pe cuvânt de nu prefer să fiu ca ăia de-i întrebi cum se numeşte ţara şi habar nu au. Acuma şi oamenii...no! De ce ar şti? Se vedea pe faţa lor că-s amărâţi...ceva gen: Hai băi, eu am treabă şi mata te ţii de şotii?? Nu ştiu, na! Eşti mulţumit?
Şi dacă aş şti, ce câştig? Dezamăgire totală...

joi, 2 octombrie 2014

Să protejăm cretinii! (şi pe ceilalţi din jurul lor)

Cam ăsta ar fi titlul noii campanii care ia amploare în mediul online, pe valul accidentului de lângă Câmpina. Ştiţi care...un prost e părăsit de gagică şi decide să moară într-un mod unic şi teatral: ia o duşcă să prindă curaj, îşi îneacă amarul într-o doină plângăcioasă, crează decorul, cu fotografia plecăreţei şi trandafiri, dă necesarul comunicat de presă pe facebook (inundat de nelipsitele învăţăminte, iertăciuni şi păreri de rău), apoi intră ca un taur furios în prima maşină care îi vine din contrasens. Ura!!!! Un cretin mai puţin pe planetă! Aplauze şi vreau reluare! :D
În puii mei, eu zic că merită cel puţin un Oscar, pentru creaţie artistică!! 

Apoi stau să mă gândesc: un bărbat suferă. Nasol, dar căcaturi se întâmplă în viaţă. Nu m-aş grăbi să judec... Desigur, ca şi element cuantificabil, nu e nici primul, nici ultimul, nici singurul om care trece prin asta. Dar să spui "Mămică, de femei pute pământul! Găseşti altă proastă, nu te mai perpeli atât, că nu mori singur! Bani ai, frumos eşti"...ştiţi mizerii d-astea încurajatoare...e cel puţin idiot. Poate ăla chiar o iubea pe minunată..da, da...la dracu, trece...în parte! Dar până trece?? Unii se-mbată ca porcii, alţii rup bordelurile-n două, alţii clachează şi se omoară. No, ăsta a ales moartea. Treaba lui, nu îi comentez decizia. Dar modul în care a ale să o facă, e cel puţin amuzant!
Felul cum a plănuit el fiecare detaliu, mai ceva ca un regizor de film! Chinurile deciziei, ultima distracţie, altarul iubitei, înţelepciunea de final..stau şi mă întreb..nu cumva se aştepta ca după căderea cortinei să se întoarcă pe scenă în ropote de aplauze şi chiuituri??



C-apoi na! Pentru ce ar depune atâta muncă, când se rezolva foarte simplu: aluneca din greşeală de pe un bloc, călca strâmb pe lângă şină chiar când venea trenul, se împiedica în vreun cuţit...sunt miliarde de modalităţi prin care se poate muri. La ce bun altarul? Dacă aia a zis "Plec, pa, du-te-n mă-ta, că nu mai am treabă cu tine!", credea, oare, că o va emoţiona pentru că moare cu poza ei în braţe? Sau versurle alea (care ar fi trebuit să fie premonitorii pentru apropiaţi) cu "dă-i o viaţă, speranţă, şi mie să-mi dai moarte"...mi se par o idioţenie! Am ascultat tot cântecul cap-coadă şi tot idioţenie mi se pare..îndrăgostitul lulea care devine un fel de martir şi dăruieşte iubitei fericiri nebănuite post mortem. BĂĂĂĂ!!! Aia a plecat, o doare-n cur de tine! Găseşte alt idiot care s-o adore sau s-o ciomăgească...cum i-o fi norocul! Crezi că mai dă o ceapă degerată pe ce faci tu?? 
De cealaltă parte, duduia cică suferă..."dacă ştiam că mă iubeşte atât, nu îl păreseam!" Ete căcat! Eşti proastă sau te faci?? Ce dracului ai păzit cât ai stat cu ăla? Dacă ştiai...ia uite surpriză: iubirea se simte, nu se ştie. Şi fii sigură că ştiai...problema e că nu conta.
În fine...nebănuite sunt căile dragostei şi complet neimportante. De cele mai multe ori un simplu paravan pentru dorinţe mai lumeşti...că doar n-om fi doar nişte spirite care se hrănesc din puritatea ideilor!

Pe scurt, dincolo de motive, s-a întâmplat pocinogul.
Societatea a luat foc. Care cu acuze, care cu milogeală, care cu tânguială...cum se face pe la evenimente d-astea. Şi nu neapărat că a dispărut vlăstarul tânăr şi prominţător al generaţiei viitoare, ci că în inexorabila lui călătorie i-a omorât şi p-ăia nevinovaţi.
Acuma şi ei...mai ştii cât de nevinovaţi erau? La fel de fericit cum era tânărul ce văzuse toată lumea de pe yacht? Nimeni nu cunoaşte viaţa omului. Cine ştie...păcate din vieţi anterioare, karmă potrivnică, pedeapsă de la Dumnezeu..ca-n bancul ăla cu blonda infidelă: "Doamne, nu lăsa să se scufunde vasul, nu ucide atâţia oameni pentru păcatele mele!" şi Dumnezeu: "Eheeee...dacă ai şti ce chin a fost să vă adun pe toţi la un loc...."

Dar deja o dăm pe vorbe de dragul discuţiei...nici măcar asta nu mai contează. Faptic: un  tânăr s-a sinucis intrând pe contrasens şi omorând toţi ocupanţii din automobilul care circula regulamentar.
Ce se întâmplă după? Ghici, ghicitoarea mea...

Apare petiţie online, pentru adăugarea despărţitoarelor de sensuri pe DN1. Ce idee genială, pentru a rezolva problema! Aşa...şi dacă următorul care vrea să se sinucidăă în acest mod e un tirist? Poa' să fie şi mama despărţitoarelor de sensuri, tot trece prin ele ca prin brânză şi ajunge pe contrasens! 
Ştiu, ştiu! uite altă idee: facem petiţie online pentru a ne tapeta maşinile cu perne! Punem perne şi pe şosele...să facem tot un puf peste tot! Fără colţuri contondente, ca la bebeluşi! Dacă tot cad, barem să fie pe moale! :D
Nu-i acelaşi principiu? Protejăm cretinii, ne protejăm pe noi. Fulgi pentru toată planeta! Ieeeeeeeeeee...



Păi altceva ce să faci? Să elimini suferinţa, nu ai cum. Oricâte teste psihologice ai da pentru permis, nu cred că au valoare. Eşti sănătos tun, găseşti fata de ţi-a picat cu tronc şi deja te schimbi. Pui separatoare, mergi numa' pe autostrăzi? Irelevant! Dacă chiar îţi propui să intri pe contrasens, o faci...cu toate separatoarele de sens, indiferent de cum arată şoseaua. Deci...ce facem? 
O idee valabilă ar fi să educăm cretinii! Frate, suferi. Îmi pare rău pentru tine, te înţeleg. Dar s-au inventat psihologi...preoţi... Desigur, nimeni nu poate schimba ce se întâmplă. O balegă e o balegă, indiferent cum o numeşti. Te uiţi la ea, calci în ea...tot o balegă rămâne! Nu te pune nimeni să te prefaci că-i Capela Sixtină...dar un sprijin tot se găseşte. Treci prin ea! Sau, dacă nu...omoară-te! Şi-aşa e suprapopulare...dar dacă tot o faci, ţine cont de tooooooooooate consecinţele faptelor tale. Da, sigur, mori, scapi de grijă; cu slujbe la biserici sau în şanţ..nu te mai inviază nimeni. Dar fă-o tu cu tine! Harakiri, seppuku...te-arunci în sabie ca Decebal, în puii mei!

Să-mi trag palme, nu-mi vine să cred că până şi la sinucidere trebuie un dram de educaţie... 
Propun să se scoată un manual în domeniu!  


marți, 30 septembrie 2014

Cu capul în nori

Acum câteva luni, un clip destinat generaţiei îndemenţite de device-uri devenise viral pe internet.: "Look Up". Dezlipeşte-te de tehnologie şi ridică-ţi privirea spre oameni - cam asta era ideea generală. Atunci era trendy să dai like. Cine a dat, a dat, cine nu...oricum moda a trecut şi lucrurile nu s-au schimbat. Nu mai contează, La viteza în care curge viaţa, deja vorbim de istorie antică.

No, eu nu am avut de ce să mă dezlipesc că nu eram lipit de nimic. Dar tot am privit în sus....
Concluziile, în cele ce urmează:





Începutul sfârşitului





joi, 11 septembrie 2014

Ţara fără oameni





Prizonier

În ultimul timp am reînceput să scriu. Semnalam, după capul meu şi propria percepţie, nebuniile oamenilor...reacţii, fapte, întâmplări care nu îşi au locul într-o societate normală. A înnebunit lupul! S-a ţicnit lupul! S-a prostit toată planeta! 
Cum? Chiar aşa, toată, toată? "Da...toată, de la un cap la altul, de la mare la mic şi de la mic la mare!". Sinucideri, crime, violuri, găleţi cu apă turnate în cap pentru eradicarea sclerozei, copii de plastic, oameni mereu singuri, dar permanent cu iubirea în gură, săraci care nu au ce mânca dar se calcă în picioare când se dă promoţie la iphonuri, tigăi şi bormaşini. Disperaţi pe bandă rulantă...nebuni peste tot. Nasol, ce să zic? 
Doar că, din mila lui Dumnezeu şi cu aportul părinţilor, vieţuiessc aici, în puii mei! Îmi place, nu îmi place...nu e ca şi cum mă urc în maşină şi plec spre zări mai bune, pentru că nu am unde! Iar teleportarea nu e inventată încă, să mă pot duce de chiaun în sălbăticia marţiană!

No, dar am greşit. Sunt exact ca în bancul acela: un nebun merge pe contrasens. Care unul, că-s cu zecile!
Mie scârbă de lumea asta. Şi nu pentru că este ea nebună...ci pentru că eu sunt nebunul. Am crezut în idealuri, în norme de conduită. Am vorbit despre normalitatea cea naturală, nu despre cea confecţionată de societate. Despre iubirea ca ideal, în comparaţia cu cea practicată din ce în ce mai des, ce depinde doar de mărimea buzunarului. Am scris despre oameni liberi, condamnând indivizii subjugaţi de rândul lumii, reclamă, trend, tehnologie, uneori chiar religie. 

Şi după ce am luptat ca un catâr, pierzînd cu fiecare luptă şi o părticică din mine, am înţeles: sunt un prost! Omul este o fiinţă ipocrită. Cu idealuri înalte, dar cu nevoi animalice şi spirit de turmă. Vrei să pari deştept, să impresionezi? Slobozeşti pe gură dictoane de înaltă conduită morală, Nu are nici o importanţă că apoi le contrazici prin fapte. Vorbeşti despre lucruri abstracte, deplângi soarta omenirii înglobată în noroiul prezentului, eventual glorifici trecutul sărac, dar curat. Şi apoi te afunzi în haznaua colectivă.
"Fii tu însuţi", "Gândeşte liber"...până apare noul model de telefon pe care toată lumea îl are şi e în vogă, deci trebuie să îl ai.
"Când cineva te vorbeşte de rău, bucură-te; te invidiază pentru că eşti înaintea lui". Şi te bucuri...până te întâlneşti cu persoana respectivă şi îţi bagi toate bucuriile în neamul mă-sii. Sau a lu' tac-su. Sau mă rog...cum îţi vine la gură pe moment.
Mai vreţi? Că-i facebookul plin de căcaturi d-astea inteligente, mega-sharuite  şi arhi-likeuite. Cuvinte goale, aspiraţii utopice. Teoretizări ale unei realităţi mizere.

M-a uimit întotdeauna societatea prin diversitatea ei. Şi prin discrepanţa dintre cuvinte şi fapte...dorinţe şi acţiuni. Chiar m-a revoltat..şi am scris despre asta. Vrei iubire necondiţionată...dar cu temelie solidă pe un porcoi de bani. Vrei înţelegere şi apreciere..dar nu o acorzi. Vrei egalitate...dar doar cu păturile superioare. Vrei linişte şi ordine, dar susţii haosul şi dezordinea. Vrei libertate, dar nu te poţi pune contra rândului lumii. 
De curând am citit un articol despre preoţii din Botoşani, care au cerut înlocuirea unor umbrele decorative pe motiv că erau multicolore, un simbol al homosexualităţii. Desigur, s-au inflamat mulţi, care preoţii fac şi dreg într-o societate teocratică şi primitivă. Măi...acuma nu ştiu ce să zic, dar s-ar putea să fi avut dreptate. O societate modernă nu înseamnă după mintea mea o debandadă generală, ci un loc în care eşti liber să faci ce vrei, atâta timp cât nu îmi încalci mie libertatea. Iar apelarea la subconştient...cam nasol! Ici un curcubeu...nu-i bai. Dincolo altul...mare lucru. Apoi apare gayul, cu curcubeul în piept. Normal, deja eşti obişnuit. Sau nu? Mă întreb şi eu aşa...dacă ceva este normal, de ce te mai dai de ceasul morţii să fie acceptat de colectivitate?
Uite ce zic: hai să decorăm oraşul cu svastici, un simbol aducător de noroc! Templele indiene sunt pline de ele, hinduşii le folosesc chiar şi în căsătorii. Deci...ce e rău în asta? Apoi, după o vreme...na, că apar neo-naziştii. Ia-o p-asta şi înghite-o cu toată familia!

Sau alt articol, despre tatuaje. O idee, susţinută prin câteva zeci de păreri: Cât de naşpa sunt privite persoanele tatuate, cât sunt de discriminate şi ce bine e să trăim undeva în care omul este acceptat după ce poate, nu după cum arată. Toleranţă fără margni, desigur....atâta timp cât o persoană tatuată nu vrea educator la grădiniţă. Cam aiurea, ce exemplu pozitiv ar da copiilor? Păi cum, ce exemplu? Cel al unei societăţi moderne! Sau, poate, la relaţii cu publicul, unde este important aspectul fizic plăcut. 

...şi, apoi, iar iubire...neîngrădită, necondiţionată, ideală. Şi plină de balast, că doar mallurile nu pot să rămână fără clienţi. Sau de alte condiţii minimale, dar esenţiale.

Vorbesc mult, scriu mult şi prost. Ca un nebun.
Nimic nu se schimbă. Totul este degeaba, nu are nici un rost.

Cum arată o lume fără reguli, fără standarde, fără vârfuri, fără idealuri şi fără Dumnezeu? Fix ca a noastră. 
Uneori mi-e scârbă că sunt om...iar acum, scârba atinge apogeul. Blestemul cel mai cumplit este, însă,  că nu pot face nimic să rezolv asta. Nu am unde fugi, nu am unde mă retrage. Nu am o baghetă fermecată care să mă transforme şi vierme de mătase. 

sâmbătă, 30 august 2014

Iubirea de mamă

Un profesor îmi spunea odată: "Sunt un feminist convins". Eu, din banca mea, deja aveam mâncărici pe şira spinării: "Hai domn' profesor...chiar aşa? Las-o-n sânge de treabă!!" Mi se pare o cretinătate uriaşă să spui: sunt feminist, susţin femeia. Dar spui. Foarte tare! Aşa, şi dacă susţii bărbatul, ce eşti? Masculinist? Şi dacă da, se ia vreun premiu, ceva? Vreau şi eu!
Cu cine tre' să ţin? Cine are nevoie de proptele? Sunt la post, frate, susţin ce vrei tu!

Apoi am stat şi m-am gândit: să-mi trag pălmi, omul avea dreptate. Mă rog,,,El gândea bine; vorbele căpătau, însă, o formă mai nefericită. Mergând pe logica lui (adică de om care recunoaşte valoarea feminităţii fără a fi libidinos), la un momentdat, cred că şi eu sunt feminist. Adică no! Respect femeia, nu am vreo problemă de sex în aprecierea performanţelor în orice domeniu. Desigur...bărbatul face unele treburi mai bine...femeia se descurcă mai bine cu altele...şi uite aşa, când se cuplează iese ceva fain. Androginul cel mitic, trupul primordial, îngemănarea sufletelor despărţite de spiritrle rele, Mama Geea aplaudă...măgării d-astea ezoterice - dacă vreţi să o iau aşa. Dar e de bine, oricum!
Desigur, dacă vreau să adop firea de artist din dotare, spun: Vaaiiiii...femeia, ce fiinţă minunată şi cum este ea zână, împrăştiind viaţa pe planetă! Un mic Dumnezeu, ce mai? Mlădie, suavă, diafană, expresie a eleganţei; drăgălaşă atunci când zâmbeşte, se-ncruntă sau tună şi fulgeră. Îţi bucură ochii şi-ţi luminează sufletul, ridicândul în sferele înalte ale sfinţeniei. 



Femeia...o  prezenţă mereu ademenitoare, mereu încântătoare, izvor nesecat de iubire şi vas ales al energiilor creatoare. O binecuvântare...te atinge şi ziua îţi este mai frumoasă! Ce s-o mai dăm pe după deget...pe ce pune mâna, creşte! 
Ceea ce e corect! Jos pălăria, mă-nclin în câteva reverenţe.

Şi-apoi văd asta:


Bă, voi sunteţi întregi la cap? Băga-mi-aş picioarele, că s-a tâmpit planeta! V-au sărit rotiţele, mămicule! Supremul de nebunie este deja o cotă variabilă, se întrece pe ea însăşi!
Chiar aşa? Când apărea Doamna cu butucul din Twin Peaks, mă crăcănam de râs! Una, zisă nebună, umbla cu un butuc în braţe...şi-l pupa, şi-l mângâia, de ţi-era mai mare mila de biata femeie, ce şoc o fi suferit de a ajuns în halul asta! Na, acuma serveşte din realitate! Viaţa bate filmul, în direct, înregistrat şi în reluare! Cam câţi zurgălăi la creier să ai, ca să te-ncânte într-atât o bucată de plastic? La 5 ani, hai să zic...ne jucăm de-a mama şi de-a tata! Dar după aia? Mai poţi avea încredere într-o astfel de femeie să-ţi crească odrasla, să fie mamă iubitoare?? Păi o educă copilul, în puii mei!! 
"Io, ca tinerică ce sunt şi fără relaţie dar plină de iubire, m-am gândit să drăgălesc o păpuşă...două...hai zece, să fie o cifră rotundă". Tu ca proastă făăăă-ptură gingaşă ce eşti! Geme lumea de bărbaţi şi de femei, gem orfelinatele de copii şi voi băgaţi mii de euro în cocoloaşe de plastic? Mor copii de foame prin toate colţurile planetei, dorm în canale, iar pe voi atâta vă mână dragostea nestăvilită să faceţi?? Să-mi trag palme!!  De eram femeie şi chiar nu eram în stare să-mbrobodesc un prost, dar îmi colcăia iubirea în corazon de mă sufoca, mai repede mă gândeam să mă cocoţ pe o tarabă în piaţa mare a oraşului şi să urlu prin portavoce: Voi, bărbaţi necunoscuţi, mama voastră să v-alerg, am o problemă! Rezolvaţi-mă, că nu mai pot! Vreau un copil, n-am chef de adopţii iar fertilizarea artificială costă ceva mai mult decât bugetul meu pe-un an! Montaţi-mă şi pe mine, 'n pana calului, că turbez aicea! Se ofileşte sentimentul de mamă-n mine şi-i păcat de tinereţea mea!! 
Îmi luam câine! Mă-mbătam şi mă aruncam în braţele primului ghiorlan pe care îl vedeam! Făceam trotuarul pe gratis! Răpeam un copil, de eram aşa disperată...Căutam în tomberoane un prezervativ folosit...Ceva, orice! Şi-apoi apoi, hăăăăăăătttt, în coada listei, mă gândeam să-mi cumpăr păpuşi şi să mă prefac că-s mamă! Ia-mă, Doamne, stinge-mi neamul! - cum zicea un clasic în viaţă! Asta e ca şi cum un bărbat ar ieşi în trafic cu maşina cu pedale  până dă şi el de carnet, să-şi ia una normală! C-apoi na! Tinerel, frumuşel...tre' să agaţe şi el ceva, nu?
Auzi, da o carte de colorat, să te prefaci că eşti artistă, nu vrei? Sau...poate doreşti fii pompieră? Am stropitoarea lu' frate-miu, de când avea 2 ani! E cam cojită pe la toartă, da-şi face treaba! Pe cuvânt, nu te mint! O dau ieftin..10 lei, să-mi iasă şi mie de-o vată pe beţe!

Îmi stă mintea-n loc de câte văd! Pe cuvânt de nu începe să-mi fie ruşine că-s om... Să întâlnesc o femeie d-asta, păi nu ştiu ce să fac mai întâi: Îi trag două capace să-i vină mintea la cap, fug mâncând pământul, să nu cumva să mă contaminez, sau îi pun etichetă de gât: "Defect! Ocoliţi prin stânga, dreapta sau oricare altă direcţie!"
Dar ce mă înspăimântă cel mai tare este altceva: te-ai apărut pe planetă cu un creier mai nivelat. Asta e. Măi dragă, dar stai în banca ta! Avea mamaie o vorbă: "După ce că eşti prost, te mai caci şi-n drum, să vadă lumea!" No, vreţi aplicare practică? Parammmmmmmmmmm...luaţi să v-ajungă!

Am înţeles, eşti plină de iubire. Ţi-ai luat păpuşă să o dezmierzi în loc să te coţăi niţei şi să faci un copil de-adevăratelea. Depui o muncă de părinte pentru o bucată de cârpe şi plastic. Putea foarte bine să fie şi-un cocean sau un lemn, tot aia era. Dar...care scopul? Ce satisfacţie ai? Ce dovedeşte asta?
Mamă cu doi copii, mai doreşte unu şi-şi trage păpuşă! Fă unu nou, în Mama Ciorilor, că nu e chirurgie pe creier! Nu desparţi atomul în două! Înfiază, dacă nu mai poţi! Creşte găini, capre, viermi de mătase, dacă te plictiseşti! Măcar munceşti şi ai un rezultat, nu arunci banii la gunoi! C-apoi când ai un bebel şi-l iei în braţe să-l alinţi da-ţi trage un jet în ochi...să vezi fericire! Tarammmmmmmm!!! Hot Pissing Challenge! Pui pe facebook filmuleţ, likeuri peste likeuri! Mamă eroină scrie pe tine! Ecaterina Teodoroiu a maternităţii!  

Da' deşteapta aia de psiholoagă depe final face toţi banii: "...problema se pune atuncea când preocuparea pentru aceste păpuşi depăşeşte limita firescului". Adică e firesc, e normal să umbli cu un cauciuc în braţe şi să te dai mamă devotată? Şi mai ales, cam cât durează limita asta? O lună? Un an? 
Sau...ce te faci dacă sărmana creatură neiubită vrea o să se joace de-a mama cu o familie întreagă? Îşi ia un soţ de cauciuc...mă rog...s-o fi săturat şi ea doar de o singură bucată, acum vrea tot masculul! Plus o casă de lego şi orătănii de pluş! Aplauzi, nu?

Ieeeee...minunat! Hai să ne jucăm de-a familia! Păi dacă există copii cu mame de silicon, de ce nu ar exista şi mame cu nişte copii de silicon?

luni, 25 august 2014

Găleata cea virală

În ultima săptămână, cel puţin, toată lumea a înnebunit cu "Provocarea găleţii cu apă"! Filmuleţele-s virale, vizionate şi mega-căutate, jurnalele de ştiri numai despre asta vorbesc. Vedete îşi toarnă ba în serie, ba în paralel, câte un vas cu apă în cap - că e găleată, tuci, ibric, tomberon, sertar de congelator, cană, oală de noapte...nu mai contează! Ideea e este un must să te filmezi aruncându-ţi apă pe plete, pentru a te vedea o lume întreagă! Mamă ce mişto, beton şi marfă suntem!
Bă, ce puii mei?? Sunt eu tâmpit sau p-ăştia i-o pălit careva cu leuca în moalele capului şi au dat în mintea maimuţei? Îşi bagă unu' deştu-n dos, nebunie planetară, frate! Hai cu toţii să facem întocmai şi la fel, că e coolăraie maximă!

Serios acum, nu pricep care e faza. La început ziceam: "Un prost îşi toarnă apă-n cap. Mare schemă!" Doar că s-au înmulţit proştii şi am intrat la idei...chiar nu-i de glumă! O fi vreo pandemie, ceva! Vai de mine!! Sunt prea tânăr să mor, nu vreau să mor! Vă rog, fie-vă milă...există vreun vaccin? Cum se transmite?? Dacă mă bag la beci scap? Ca la tornadă...îmi fac adăpost subteran şi stau acolo până trece viforniţa! 
Apoit am auzit că totul se face în scop umanitar. Dacă nu mă credeţi, e un filmuleţ lacrimogen pe net...n-am stat de el să-l văd cap-coadă, că-mi pica varu' de pe pereţi de pictiseală. Oricum, e pentru o cauză nobilă! Uraaaa, tumbs up, faceţi şi voi la fel! Nu prea înţeleg cum se face lumea mai bună dacă îmi ud scăfărlia, dar mă rog...chiar aşa, trebuie să le ştiu pe toate?
Totuşi, am continuat săpăturile. 

Conform wikipedia, Ice Bucket Challenge este o manifestare  ce implică donarea unei sume de bani pentru cercetări în domeniul sclerozei. Iniţial, ori dădeai bani, ori îţi turnai o găleată cu apă şi gheaţă în cap - un gest complet cretin, după părerea mea. Dar în fine...ideea e că au apărut şi variante: accepţi provocarea şi donezi doar 10 euro, nu o accepţi şi donezi 100 de euro; sau dai şi tu cât de lasă sufletul şi execuţi şi figura cu găleata, să-ţi mai iei nişte likeuri la profil. Dacă mai eşti şi complet idiot de te împiedici cu găleata-n braţe, te-ai scos de vizualizări! Devii vedetă printre internauţi - desigur, cunoscută doar între vecini şi pe străzile locale. Că doar cine caută Bucket Challenge Failed Compilatiοn râde să se împrăştie şi trece mai departe; chiar nu cred că se dă de ceasul morţii, căutând idiotul cu pricina - doar doar o lua vreun autograf de la el.

Acuma...pe vedete le mai înţeleg - mai ales pe cele de la noi, care numai întregi la diblă nu sunt. Dacă te duce capul, refuzi elegant; că donezi sau nu, treaba ta! În principiu nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta, deci de ce să baţi atâta clopotul că dai nişte bani? Ce, nu s-a mai văzut aşa ceva? Ete na!
Dar dacă eşti tipul de om care aplauzi tălâmb la tot ce vezi şi ceea ce contează este să intri în graţiile gloatei şi să intri în rândul lumii...da...hai cu găleata, frate! Ce una?? Două, na, că io-s ăl mai şmecher, care-a îndoit banana! 
Aici m-am lămurit. Dar restul? Chiar aşa, nu are nimeni cap ce judece? "Da stai mă aşa niţel, ce facem noi aici? Mi-am aruncat cu gheaţă-n cap...aşa şi? În afară de o posibilă răceală şi o durere de măsele, ce sper să obţin? Lupt împotriva unei boli îmbolnăvindu-mă? M-a bătut soarele-n cap, sau ce? Să-mi bag picioarele, e ca şi cum aş lupta contra violenţei, trăgându-mi pumni singur, în centrul oraşului! Sau împotriva sidei, îmbolnăvindu-mă de ficat! Sau...ca şi cum aş lupta împotriva accidentelor mărşăluind în coloană, cu pancarde şi vuvuzele! Aoleu, stai că asta se întâmplă deja! Scuze, scuze...
Anyway...ideea este: ce are sula cu prefectura? Ce are scleroza cu gălata? Asta e ca în bancurile copilăriei: "Ce au în comun o roşie şi un tramvai?"

După mintea mea, o acţiune eficientă ar fi donaţia şi atât. Că te maimuţăreşti în direct strigând "Pentru sclerozăăăăăăăăăăăă!!!!!!!" nu are absolut nici un efect..Dacă ar fi să faci un sondaj, din 100 de persoane care au îndeplinit provocarea găleţii nu cred să găseşti mai mult de 5 care să ştie ce este şi cu ce se mănâncă afecţiunea asta. Deci, în afară de învaţarea unui nou cuvânt din dicţionar...ce rezolvare, care conştientizare?
Iar dacă vrei să rupi gura târgului cu şmecheria, faci altceva: tai răul din rădăcină. Şezi strâmb să gândeşti drept şi te întrebi: "Băi nenică, care e treaba cu scleroza asta? De ce apare? De unde atâta alzheimere, parkinsoane şi cancere prin toate locurile posibile şi imposibile? Sigur-sigur nimeni nu ştie răspunsul...dar de la atâta stres, atacuri de panică, alimente modificate şi tot felul de mizerii în apă, sol, aer, sau prin orice ne mai înconjoară, de fier să fii şi tot te-ar mai picni câte o boală! D-apăi pe noi, că suntem numa oameni...  "
Aşa că: vrei să schimbi ceva? Să elimini boala, nu doar să tratezi simptomele? (sau să te prosteşti jucând în filmul în care eşti erou doar pentru că ţi-ai turnat apă în cap, te-ai bărbierit pe juma de faţă sau mai ştiu eu ce alte provocări?) Schimbă-ţi viaţa! Gândeşte cu capul din dotarea proprie şi adoptă un stil de viaţă niţel mai sănătos! 

Dar mai e mult până departe...deocamdată suntem la stadiul în care copiem de toate pentru toţi, fără pic de discernământ. Nasol, ce să mai zic?