miercuri, 26 decembrie 2012

joi, 20 decembrie 2012

Apocalipsa acum




Aş fi scris despre ceva mai mişto, dar după o raită pe diverse siteuri, constat că planeta e cu sufletul la gură după cururi. Cum îl scoate vreuna la înaintare, cum se reped la el toţi lingăii, să-l slăvească...Că doar, vorba 'ceea: e de divă - chit că e cât bascula! Bă, să-mi bat copii cu cureaua de la ceas, de unde ceapa mă-sii or fi toate aşa zâne habar n-am!
Alta şi-a tatuat frunze bucă. Aşa, şi, care faza? Cur am mai văzut - ba chiar şi de femeie; frunze, slavă Domnului...nu pricep la ce tre să bălesc. Gata frate, vreau o schemă cu săgeţi ajutătoare - să nu mor prost!

În fine; nu mă pasionează subiectul, aşa că trec la cealalaltă ştire care face mare vâlvă (da, aţi citit bine) pe la noi:  Apocalipsa. Acum. Şi-n pururea, şi-n vecii vecilor, AMIN!



Conform calendarului mayaş, Sfârşitul Lumii vine pe 21 decembrie 2012. Mâine.
Prin urmare, aştept cu vădit interes să se destrame lumea...dar ca de obicei, eu am o problemă cu timpul. Bine, bine: 21 decembrie - asta am înţeles. Dar la ce oră? Adică, numărăm secundele ca la  Anul Nou? (care, apropo, la mine se pare că va fi un dezastru naţional  pentru că n-am vrut să primesc nişte bronzaţi la cântatul cocoşilor, să-mi behăie capra-n tindă)
 5...4...3...2..1...ZBANG!!!! Mămună, iacă-mă-s! Io sunt Apocalipsul Cu Mâna-ntinsă, am venit să vă colind! Ne daţi ori nu ne daţi?

Sau cum facem, că vreau să fiu şi eu pregătit! Că dacă stau să mă uit la ceas, prin Tokyo e deja un 7 dimineaţa bătut pe muchie!  Şi am dat eu un telefon pe-acolo, dar cică n-a venit nici dracu'. Încă sunt în aşteptare şi ei, la fel ca mine. Ochii pe geam, mâna pe clanţă, pe locuri, fiţi gata! Nu mişcaţi, nu respiraţi!

Chestia e că totuşi există o posibilitate minoră să fi intrat în anul morţii...ştiţi povestea aceea care spune că-ţi trece toată viaţa prin faţa ochilor când îţi simţi Sfârşitul aproape?
No, aşa am păţit eu...mă rog, aproape. De la alinierea planetelor, de la scăpăratul stelelor, gerul pe care l-am îndurat de dimineaţă când am ieşit să mai pozez oleacă natura virgină, sau din pură coincidenţă, am luat în plex 2 frânturi de existenţă desprinse dintr-un timp mitologic, când încă aveam încredere în Legile Universului; 2 pendulări ale spiritului, 2 stări de agregare ale aceluiaşi compus, înlănţuit între fire de portativ străvechi.
Nu am mai auzit melodiile acelea de ceva vreme...şi nu ştiu de ce, doar îmi plăceau. Dar am renunţat la ele şi am mers mai departe. Până astăzi...când, fără voia mea,  a trebuit să dau din nou piept cu ele; şi cu realitatea din spatele lor. 

Anyway, asta e; 'om trăi şi 'om vedea - sau n-om trăi şi tot 'om vedea.
Ideea e că până ne mai citim de mâine-ncolo, vă doresc un Sfârşit de Lume Fericit!

Să vină fetiţili şi să rupă mesili!!!! Fără număr, fără număr!!! Fac eu cinste, că tot e gratis ;)

P.S.: în 3 minute, conform unei profeţii făcute la Fatima, ar trebui să înceapă un cutremur urieşesc de vreo 8 ore şi continuat cu 3 zile de întuneric ca-n Iad. Ies, că nu vreau să-l scap :))
See ya!!


luni, 17 decembrie 2012

Iarnă cu (acelaşi) cântec

Te uită cum ninge decembre, spre geamuri, iubito, priveşte - A venit, a venit iarna...acoperă-mi inima cu ceva! Cu un copac în floare, sau mai bine cu umbra ta...

Da, dragilor, aţi auzit bine: "cu umbra ta"! Pentru că anul acesta, Apocalipsa pică fix pe 21 decembrie...şi mai e doar o câtime de vreme până atunci. Abia aştept, să vezi blockbuster: Pământul se va cutremura 8 ore neîncetat, vântul va vui, norii se vor răscoli, polii se vor inversa, ploaia va cădea, soarele va apunea, negreala Iadului ne va mânca şi pe planetă vor rămâne doar cei drepţi şi iubitori - probabil vreo 2 oameni cât să mai însămânţeze specia, sau ceva - dacă nu cumva-s de acelaşi sex, că doar tre să fiu open-minded şi să iau în calcul toate posibilităţile :))

Cargo - Ploaia
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Oricum, va fi ceva de nedescris! Abia aştept! Îmi iau şi Smart tv 3D, ca să o urmăresc în cele mai bune condiţii - pe onoarea mea! Nu de alta, dar mi s-au sterpezit dinţii de la câte Sfârşituri de Lume am depăşit. În puii mei, sunt român! Frate, păi eu mănânc apocalipse la aperitiv! Dau piept cu ele mai des ca Mircea cu turcii, la Rovine în câmpii! De cum deschid ochii dimineaţa şi până noaptea când mă pun la somn, tot într-o Apocalipsă o ţin! Eu i-o trag ei, ea mi-o trage mie şi uite aşa facem poporul fericit! :))

Dar anul acesta, apocalipsa pică pe 21 decembrie. Vineri, 21 decembrie. Tic-tac-tic-tac...Ceea ce este fain, pentru că la noi a venit, ca de obicei, cu prima zăpadă. Băi, deci nu o să mai vedeţi aşa ceva nici în filme! Cum se strâmbă Domnul la Mioriţa noastră şi ne dă câţiva stropi îngheţaţi, BANG!! Toată ţara e în colaps! Aşa cum a fost şi anul trecut, aşa cum a fost şi acum 2 ani...şi acum 10 ani...100 de ani...1000 de ani...şi probabil va mai fi încă vreun milion de ani de acum înainte, dacă nu se blagosloveşte cineva de noi se ne mute în ceapa mă-sii mai la Ecuator, unde avem zăpadă doar în poze! Deşi...la cât suntem de tehnologizaţi, tare mi-e teamă că şi atunci va muri lumea îngropată în nămeţi - măcar din inerţie! N-are cum să nu fie aşa...la cât de retardaţi suntem, ne inventăm nămetele, doar de dragul de a muri îngropaţi sub el!

Hellooooooooooo!! Bă, mânca-v-ar fluturii! Nu mai suntem în preistorie! Sau mă rog...pe hârtie. Că dacă deschizi geamul, parcă te şi aştepţi să-ţi pice-n mufă vreun rahat de Pterodactyl! N-are cum altfel...în picioarele noastre de plai, orice este posibil! Dă Manitu nişte fleşcăială, paralizează toată ţara! Dacă l-a mâncat în cur să facă şi-o bulgăreală, ne-a băgat mortu-n casă! Nici un mişcă nu mai mişcă, care mişcă nu mai mişcă, cine mişcă, mişcă mort! Aşa suntem noi! Ditai secolul 21 şi crăpăm ca idioţii că s-a schimbat clima afară!
Acu vreo 2 zile a trebuit să plec din localitate la uluitoarea distanţă de 40 de Km şi când m-am întors, după lupte eroice cu cogeamite vicistitudini naturale, mă ăşteptam să-mi sară şi nepoţii de gât. Flash Gordon cu opincile înaripate ale lui Mercur, aşa eram!



La dracu, că o iau cu capul! Cum e posibil să faci 40 de km în 3 ore?? Că în alergare uşoară dacă porneam, tot ajungeam mai repede!! Să-mi trag palme, că era cât p-aci să-mi fff..mut toate treburile! Îmi pierd ditai jobul de director, băga-v-aş mentă-n cur de imbecili, că iar v-a luat iarna pe nepregătite. Păi şi normal...doar a nins în...decembrie?? Cine s-aşteaptă să ningă în DECEMBRIE??
Arrrrhhhhhhhhhhhhh!!! 40 de km în 3 ore...şi povesteam cu o prietenă din Spania, care a bătut 500 de km în 2 ore jumătate! Curat Star Trek, ce să mai! Cred că şi dacă-mi aterizau marţienii în spatele căşii, tot nu eram aşa uimit! Când i-am povestit de îndelunga mea călătorie, mi-a zis-o pe faţă: Nu, că voi nu sunteţi normali...de mă enervez oleacă, în genunchi şi cu spatele, tot scot timpi mai buni decât voi cu maşina!"
40 de km în 3 ore, să-nnebunesc!! Nu ştiam ce să mai fac de nervi! Păi în ritmul ăsta, când restul planetei va descoperi propulsia interstelară, poate vom reuşi şi noi să străbatem distanţe precum Bucureşti - Baia Mare într-un timp cât de cât decent...

Şi-apoi ajung într-un final acasă şi dau drumul la ştiri: sute de drumuri blocate în nămeţi1 Pfuai de mine şi de mine...parc-am fi aborigeni d-ia de n-au mai văzut zăpadă de pe vremea străbunicii şi-acum când în sfârşit ninge şi la ei, habar n-au dacă s-o lingă sau să-şi bage toate picioarele-n ea!
Şi-mi aduc aminte că numai acum o săptămână şi niţel lăcrimau toate inimile sensibile de dragoste pentru ţară.  Pentru ţara asta. HĂ!! Aţi mâncat ciuperci nebune? l ce să mă inflamez atât - fie şi numai o singură zi în an? Pentru 40 de km în 3 ore? Pentru că idioţii care ne conduc nu-s în stare 'tui mama ei de treabă, să cumpere nişte utilaje de des-zăpezit mai din era noastră?  Păi pleci să cureţi zăpada cu prăşitoarea? Ce-i aia? Ce randament poate să aiba aşa ceva? Nu zic, va fi bună şi aia la treaba pentru care a fost inventată...dar nu suntem la armată, să mai cureţi toaletele unităţii cu periuţa de dinţi! Ia-ţi măcar o perie de haine, în puii calului! Ce e aşa de complicat? Nu e chirurgie pe creier...freacă-lustruieşte-lustruieşte-freacă - vorbă lu' ăla din Karate Kid! Fără creier de te naşti şi tot prinzi mişcarea!

40 de km în 3 ore...frate, de nu-mi vine să mă bag într-un cavou şi să-mi dorm somnul de veci până construiesc ăştia teleportarea! "Beam me up, Scotty!" şi gata,...am şi ajuns!
...deşi, la cât suntem de inteligenţi, parcă văd că şi atunci apar probleme de asamblare....



Şi după toate astea, să mă mai sperii de-un amărât de Sfârşit?
Bă, ia gata cu gluma! Nu vă mai băgaţi beţe-n cur şi încolonarea! Toate Apocalipsele să vină la mine!

duminică, 9 decembrie 2012

Jumătate-n cârje?


Odată, mai demult, cineva mi-a spus că atunci când eşti trist fără nici un motiv, atunci când lumea ţi se prăbuşeşte fără vreo cauză aparentă, când pur şi simplu vrei să te aşezi unde-o fi şi să plângi până te vor ustura ochii de uscăciune, atunci, chiar în acele momente, jumătatea ta suferă. Şi tu doar empatizezi cu ea...îi simţi zbuciumul şi îi  trăieşti emoţiile; pentru că, nu-i aşa, tu şi ea formaţi un întreg. Alcătuiţi perfecţiunea primordială....chiar dacă nu o ştiţi.

Taxi - Jumatatea mea
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Mi-a plăcut ideea. Nu ştiu cât de reală este, nici măcar nu ştiu dacă mai cred în vreo jumătate. Deja subiectul acesta face parte din categoria poveştilor nemuritoare: toată lumea le ştie, toată lumea lumea vorbeşte despre ele...dar în principiu, există doar într-un trecut neprecizat.
Cert este că astăzi am avut una dintre cele mai proaste zile din ultimele luni...şi ce mă disperă pe mine este că habar nu am de ce! Am încercat să dorm, să râd, să-mi ocup mintea cu cele mai diverse tâmpenii...da' neuronu' din dotare  a fost prost să facă ce-i spuneam eu? Ţi-ai găsit! Cum o suceam, cum o-nvârteam, tot pe dos îmi ieşea!  

Apoi mi-am jucat ultima carte: presupunerea că ipoteza androginului este corectă. Asta înseamnă că dacă transferul energetic merge într-un sens şi teoria susţine reciprocitatea procesului, doar cu puterea mea de gog mentalist voi putea să îi bag o proptea la moral.

Adică asta:



...umor elevat, fin şi cu un aer nobiliar. Fără aluzii libidinoase, fără porniri instictive sau mahalagisme mondene. 
C-apoi dacă eu nu pun botul la chiloţăreala autohtonă care cică-i divertisment de mare clasă, mă gândesc că nici perechea predestinată nu va trânti mucii-n fasole...altfel, ce completare ar mai fi? 

Enjoy!

P.S.: Sunt curios dacă-mi iese pasenţa şi mâine mă hlizesc ca proasta-n târg :))

sâmbătă, 1 decembrie 2012

Ciclicitate istorică

În fiecare an este la fel. Cum dă de 1 decembrie, odată ni se zbârleşte patriotismu-n suflet şi mestecăm iubirea de ţară ca pe-o savarină! Tineri, sugari, bătrâni, femei şi bărbaţi, paserile ceriului şi târâtoarele pământului, toate suspină şi oftează-n cor de dragostea care le animă fiinţa pentru bucăţica aceasta de planetă, iubita şi drăgălaşa, prea-splendina Românica. Aplaudă, agită drapele şi izbucnesc în chiote de bucurie, într-o atmosferă învăluită în culoare şi veselie. Roşu, galben şi albastru, trei culori cunosc pe lume!
"Roşu reprezintă sângele eroilor noştri care au murit pentru patrie; galşben rerprezintă soarele care străluceşte deasupra capetelor iar albastru este cerul senin de vară" - vorba unui ţâcă îmbrăcat în costum naţional. 
Mişto, ce să zic?

Problema e că în fiecare an este la fel. Toţi se agită şi palpită, eu mă uit ca la o piesă de teatru. Aş vrea să râd, aş vrea să plâng, să mă treacă orice urmă de emoţie. Şi nu mai pot. Lemn, frate! Fresca de pe Capela Sixtină, aşa sunt. Înconjurat de forfotă, dar rece şi încremenit în detaşare. Sau nepăsare? Probabil scârbă.
Altădată mă apuca zvâcul. Eram prototip de trepăduş, ardeam ca o torţă pentru cauză şi ideal. 
"Uuu!! Uuu!! Pick me, pick me!!" - aşa eram...



Au fost câteva momente când aş fi dat totul, când m-aş şi luat în piept cu Universul. Cine trece-n Valea Seacă, cu hangerul fără teacă şi cu pieptul dezgolit? EU, DESIGUR!!! 
Odată, parcă în altă viaţă, aş fi dat totul pentru câteva persoane. Sau doar una singură. Una dintr-un milion. Nu ştiu de unde puteam avea atâtea resurse; şi nu mă interesa...important e că le găseam mereu acolo, gata pentru a fi oferite drept ofrandă. O făceam instinctiv, fără să mă gândesc o miime secundă. Mergeam ca mielul la tăiere, înconjurat de alai împărătesc. Şi zâmbeam, fremătînd de nerăbdare. 
Iar acum nu mai pot face asta. Nu ştiu ce modificare hâdă a intervenit în fibra mea sensibilă, dar nu mai pot vibra la aproape nimic. Mă simt ca un laringe bătrân şi bolnav, incapabil  să mai rezoneze la mormăitul aspru al unor corzi vocale prea încărcate de rugină. 
Poate de aceea nu se lipeşte de mine orice pornire, de orice gen. Momentan, naţionalistă. Privesc impasibil furnicarul de culori şi mişcare, dar atât.



Neimplicare totală. Nici raţională, cu atât mai puţin emoţională. Deci serios, eu nu pricep: cum să fiu mândru că-s de-o anumită naţionalitate? Care e rolul meu în toată afacerea asta, ca să palpit de euforie? M-am chinuit 20 de ani în căcatul mioritic de sistem educaţional şi l-am absolvit cu brio. Da, sunt mândru de asta. Vraful de diplome obţinute nu valorează nici cât o flegmă mucioasă pe un cur de cal, dar asta-i altă poveste; când am avut ceva de făcut, am dat din coate şi am trecut linia de sosire. Sunt mândru de asta. La fel cum sunt mândru că în ultimele luni m-am spetit ca un rob şi mi-am achizionat diverse lucruri mişto prin casă: plăsmoacă şi milieu cu peşte-bibelou, carpetă cu "Răpirea din Serai", colecţia de aur în ediţie specială "Guţă şi fraţii săi"...ştiţi voi, idealuri dintr-astea, fără de care nu poţi trăi o viaţă normală. Şi dacă stau bine să mă gândesc şi-mi aduc aminte, sunt mândru şi de faptul că ieri am ajutat o bătrânică să treacă strada - chiar dacă mi-am luat câteva poşete-n cap, pentru că, săraca, nici nu vroia aşa ceva.
BĂĂĂ!!! Dar am făcut ceva eu pe persoană fizică! Sunt mândru de mine, în puii meii!!!

Dar că soarta a decis să mă arunce pe un picior de deal mioritic, să-mi moară antena de bulgari dacă găsesc vreun motiv de inflamare!  Ce aport am avut eu aici? Că nici măcar nu m-antrebat nimeni "Tu, copchile, unde vrei să te aducă barza?", ca să zic: "Uite frate, ce tare am fost şi ce alegere mişto am făcut!" 
Dar aşa?? Cum poţi să îţi arogi vreun drept asupra unui fapt la care nu ai contribuit? 
"Sunt mândru că plouă afară!"; "Tiii...ce romantică şi frumoasă este pădurea toamna...sunt mândru de asta!"; "Am văzut 2 câni care se-mpuiau...îmi plezneşte pipota de mândrie!". Dacă ar zice cineva chestiile astea, cel la la îndemână răspuns ar fi următorul: "Tu eşti tembel? Nino-nino, ia, frate, cămaşă cu mâneci lungi şi hai într-o cameră cu pereţi moi, să nu cumva să te răneşti!"
Dar dacă spui: "Sunt mândru că-s născut în X ţară"...Pfuai de mine...jos pălăria, cu cântec, înainte, MARŞ!! Asta înseamnă că d acă mă năşteam în ţara Y, nu trebuia să fiu mândru, sau cum? 

În fiecare an este la fel. Spun lucrurile astea şi în 3 secunde îmi desprind cu lama de excavator stratul de injurii de pe obraz.
"Aaaaa...păi dacă nu-ţi place aici, tu crezi că în altă ţară este mai bine??" Şi atunci mă înfurii. Pe cuvânt de cercetaş, urăsc să spun ceva şi să mi se răspundă altceva. Ce, eşti bătut în cap şi nu mai pricepi româneşte??
"Cât este kilu' de mere?" 
"Auzi, cum îţi permiţi? Dacă nu-ţi place, du-te la alt magazin!"
Păi ce-i asta?? Ne înţelegem ca turcul şi pistolul! Ce prispa mă-sii e aşa de greu de priceput? Pun o întrebare simplă, fac analogii - ca să o priceapă şi ăl mai prost din curtea şcolii, iar tu răsari cu bălării! Răspunde-n ceapa mă-sii la ce întreb, sau taci! Că altfel, te invit respectuos să mă iubeşti cu gura! :D

În fiecare an este la fel. 
Nu mă dumiresc ce se întâmplă dacă mă integrez în ceea ce consider eu a fi doar o ipocrizie socială. Însă nu mai vreau să fiu acel paria, îmi doresc partea mea de felie - vorba 'ceea: "Ce-i al meu, e pus deoparte". Păi am stat deoparte şi nu era nimic. Prin urmare, hai tăticule, ce vrei de la mine? Vrei să fiu chinez?? TRINC!! SPUF!!  Ce să vezi, sunt chinez! Vrei să fiu peşte?? BUF!! TROSC! Sunt peşte,  declar deschise preselecţiile la târfe! Vrei să fiu patriot? BLIG- BLING!!! Sunt patriot. Îmi dau lacrimile când văd tricolorul flurînd în văzduh! La mulţi ani lu' tuturor românilor!! 
Aşa...ŞI ACUM, CE?? Asta vreau eu să ştiu... 

Încă nu găsesc nici un răspuns. Mă trec la rebuturi şi anul acesta, dar poate până la anul - dacă-l mai prindem - se găseşte vreun om milos cu suflet mare, vreun bun samaritean (trăi-i-ar familia!) care să mă lămurească şi pe mine!
Cumva, trebuie să mă repar! A venit anotimpul schimbării..