miercuri, 29 iunie 2011

Conglomerat de răbdări prăjite

Intru şi un val de ameţeală crudă mi se prăvăleşte în moalele capului.
În minte îmi vin imaginile cu japonezii care stăteau la coadă să ia apă...un rând liniştit, ordonat parcă cu o riglă, demn, solemn. Nimeni nu vorbeşte mai mult decât este necesar, numeni nu urlă, nimeni nu se înghionteşte, nimeni nu înjură...şi credeţi-mă, au şi ei un repertoriu de obscenităţi, de-ţi lasă gura apă! Dar nu, frate! Într-o situaţie de viaţă şi de moarte, te scalzi în calm. Te ungi cu el pe organism ca şi cu o loţiune de firmă, pe sistem Liiceanu. Îl laşi să te pătrundă (pe calm adică, nu pe Liiceanu...câh, câh, câh) prin porii pielii, să-ţi anestezieze creierii.
Îi priveşti pe ei, sau o piatră cum creşte...nici o diferenţă.

Un vuiet ascuţit îmi sparge creierul, îmi străpunge fără milă himenul neuronului. Sânge, dovada supremă - băi, să-mi bag, nu ştiam că-s aşa neîntinat. Da gata...acu' sunt mai spart ca o sticlă dată de pereţi. M-am rezolvat, am scăpat şi de grija asta.
Nebunie turbată, disperare dementă. Vrei să schiţezi definiţia balamucului în metastază? Vino aici, frate, că te saturi! Unu' cere, altu vrea, ăla din spate te trage de mânecă, hărmălaie, muzică, ţipete, îmbrânceli. Miros stătut de sudoare, căldură năucitoare, feţe roşii cu ochi rătăciţi, drogaţi, turbaţi, hămesiţi...fum, miros de ars, iar înghionteli, alte ţipete, vene pulsînde....AAAAAAAAA!!!! Bear Grylls mănâncă căcat de urs...da, băi, da' e în sălbăticie! SINGUR!!! Se aşează p vine, îl admiră, îşi adună curajul; mai priveşte o dată, înghite în sec şi gustă. Hai, aci să te văd! Pac-pac-buf, ia de înghite, nemestecat şi cald, încă. Păi cum, nu îl laşi puţin la maturat, să se frăgezească? Nuuuu...ia de bagă, băăăăăăă, că nu stă nimeni după tine!! Hai, mişcă hoitu', că-s şi alţii la rând!!
Aici te baţi pentru o îmbucătură ca la campionat de MMA, trebuie să fii în stare să plachezi adversarii, să le scoţi dinţii, să-i calci în picioare, să-i incapacitezi. Dar nu crapă nimeni, băga-mi-aş!! Nu pricep care e faza...stau la colţ cu ficaţii praştie; îmi vine să vomit şi capul îmi pulsează dureros.

Nu, nu există aşa ceva! Unde dracu am nimerit?? Unde e uşa?? Încăperea mi se clatină pe retină (cred că s-a-mbătat, nenorocita), tremur şi nu mă pot aduna. Picioarele mi s-au ofilit ca nişte gladiole în arşiţa soarelui. Le iau în mâini, le mut, le forţez să se mişte, mă rog de ele...nici o şansă. Rigor mortis. Sunt atât de înlemnit, că restul cuierelor mă bat pe umăr, nedumerite: Psssst!! Frate, cum reuşeşti? Eu mă mai mişc, că îmi amorţesc ciolanele de la atâta stat...tu eşti stană de vreo oră. Ai făcut vreun curs de specializare, ceva? Dai meditaţii, că eu mă-nscriu! N-am mălai, da' ne-nţelegem noi la preţ..te duc să te lubrifieze nişte bunoace, de-ţi merg fulgii!!


Nu ştiu cât am stat la colţul meu, singurul loc de pe planetă unde mă simţeam în siguranţă. Stânga - perete, dreapta - perete. Boooooooooonnnn. Să le luam pe rând: când eram mic, am citit într-o revistă de experţi că dacă vrei să reuşeşti ceva, mai întâi trebuie să vizualizezi succesul cu ochii minţii. Zis şi făcut: Mă ridic de pe jos, îmi iau alura de div şi purced spre tejghea, în mers legănat şi cântece angelice: AAAAA-leluia-aleluia-aleluia-aleluia- alleeeeeeluiaaaaaaaaaaaaa. O lumină nefirească îmi luminează (păi ce altceva) calea, cohortele de fomangii se dau în lături, uluiţi. Sunt un guru printre scaieţi. Mâini flămânde se întind spre mine, dar le resping distrat. Comand cu glas molcom, sunt servit instantaneu, plutesc spre măscioara mea retrasă, mă aşez, şi...un ghiorăit profund şi înfundat mă scoală la realitate. NUUUUU!!!! Sunt lungit pe ungherul meu, în el, peste el şi nici măcar nu am orgasm; sunt deshidratat, lehămisit, vlăguit (am şi terminat? ciudat...nu mă simt), cu ochii bulbucaţi şi limba atârnîndu-mi flască, pe un umăr. BĂĂĂĂĂ!!! MĂ DESTRAM DE FOAME, LA DRACU'!! CE PAPUCI FACEŢI P-ACI?? CALL 911, CALL 911!!

Izbăvire...
Cineva îmi aude urletul interior şi se îndreaptă către mine. Un înger, un fulger, un superstar (vorba cântecului), pe cuvânt de cercetaş! Deci UAAAAAAAAAAA..privesc fascinat, cu gura căscată şi scuipat în bărbie. Era ceva de mare fel, ce mai! Zvârlugă mlădioasă cu mers unduitor, drăguţică foc, cu părul în vânt şi ochi strălucitori...fix ca un anime de pe cartoon network. Cred că dacă mă mai chioram niţel îi vedeam şi aureola...A! Era aparatul de marcat (în puii mei, nu ştiu cum îi zice pe numele lui de obiect fizic). No, şi mă-ntreabă fata ceva, bălmăjesc altceva, plătesc şi pleacă. Mă uit sfârşit la bon, o pată de hârtie neclară şi mototolită, într-un univers multicolor, haotic. Băi...sper să aibă gust bun. Celuloza nu prea e digerabilă, da' acu' cred că reinventez chimia şi tot o răzbesc eu, cumva. Când mă pregătesc de treabă, aud un urlet în lateral, ca un bucium la stână: ĂĂĂĂ!!! ĂĂĂĂĂĂĂ!!! Copilu', ai uitat unde ai comandat??!!
Primesc tava, apoi încep să înfulec din mers.

Am fost la McDonald's, cel mai fast-food civilizator de pe planetă.
Prima dată neasistat, după...ăăă...vreo 15 ani, cred.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu