vineri, 27 mai 2011

Fineţuri sub acoperire

Cu mult timp în urmă într-o galaxie îndepărtată, o prietenă mă întreba de ce critic atât de mult lumea în care trăiesc, de ce analizez cu încăpăţânare doar aspectele urâte care-mi devorează viaţa. De ce nu-mi îngroş şi tuşa sensibilă care mă înzestrează? De ce pedalez cu consecvenţa boului pe "you're the sickness to my stomach", uitînd grav de aspectul mult mai digerabil "you're the Mickey to my Minnie and the Popeye to my Olive"?
De ce îmi ascund struma sensibilă?
De ce, de ce, de ce?

Păi şi eu ce să fac dacă laturile plăcute se inhibă în prezenţa mea? Eu vreau, încerc să pătrund numai splendoare, dar nu o găsesc; s-o fi dus la operaţie de tunare, să fie şi ea în tendinţe? Un silicon colo, o adăugare de şunci apetisante (pe model doamna Udrea) dincolo...Bă, trebuie, asta e! O vrei urâtă şi banală, sau fierbinte şi bombă sexy?

Apoi, altă întrebare cu efect de închidere centralizată: "Chiar nu întânleşti şi frumosul în calea ta?"
O, ba da, sigur că îl întânlesc. Nu sunt tipul de persoană care să aibă orgasm de fericire când i se cacă o cioară pe haină, sau care să intre în roz când vede turmele de păsărici cum ies înnebunite de dorinţi feciorelnice la intervalul trotuarului; însă da, uneori mă mai împiedic şi de lucruri frumoase. În afară de o mână de prieteni apropiaţi care îmi dau puterea să îmi menţin coeziunea celulelor şi să nu mă disipez în atmosferă de scârba care mmă încearcă deseori, frumos este un asfinţit de soare care precede o vijelie (fără Vali, desigur), liniştitor este mirosul de liliac într-un miez de noapte învăluit în cântec de păsăret, revirgorant (cum spunea un coleg de liceu) este ceaiul de mentă care deschide tăvălugul de cretinităţi zilnice.
Însă dacă m-aş apuca să descriu toate acestea pe zeci de pagini şi cu lux de amănunte, aş fi mai libidinos decât Liiceanu împărtăşindu-ne cum stă el în cumpănă după fiecare duş, neştiind ce unguent să aleagă pentru a se dezmierda pe organism. Aş fi un şablon de libidinoşenie internaţională, întruchiparea lascivităţii premature. Îîîîîî, câh, câh!

Hai măi, că nu-s pe etnoboanice, ce dracu!
Viaţa e o continuă luptă, iar Sun Tsu recomandă cunoaşterea inamicului. Viaţa e dură, e urâtă, e nedreaptă, e o curvă care-ţi ia banii, apoi pleacă şi te lasă nerezolvat.
Asta cred, asta spun, asta scriu. Nu-s adeptul optimismului ilogic, tonele de gândire pozitivă nu stau pe mine ca rapănul pe porc şi râia pe capră. Nu vreau cu yellow submarine, flower power, hora unirii şi contopirea cu natura virgină. Nu cred în atotputernicia dragostei şi nu sper la gingăşenii afective înfăptuite de cineva sus-pus, într-un viitor cât mai apropiat. Uneori n-am pic de simţământ în mine, sunt naşpa rău, sunt ca apa şi uleiul cu acest aspect.

Însă un prieten drag nu trebuie niciodată dezamăgit, aşa că în cele ce urmează mă voi deschide spre tulburare ca Pythia în faţa iluminării divine. Voi fi înduioşător de inocent şi voi încerca să vorbesc cu emoţie în glas despre ceva care mi-a topit fălnicia în acte; ceva unic, care mi-a înmuiat sufletul şi l-a făcut să bocească de atâta candoare extrasenzorială.

"Laptele de măgăriţă este mai bun pentru siluetă decât laptele de vacă.
Conţinînd cantităţi mari de Omega 3 şi calciu, se pare că laptele de măgăriţă este mai bun şi pentru inimă şi ajută la menţinerea unui nivel ridicat de energie pe durata întregii zile."
http://www.antena3.ro/

Da, da, da! Laptele de măgăriţă e bun pentru siluetă că-ţi dă energie, dar studiul a uitat să precizeze SĂ-ŢI MAI ŞI MIŞTI CELULITA DE PE SCAUN dacă speri la vreun efect!
Otherwise, (cum ar spune francezul) o să se simtă fix ca o puţă de colibri pentru o divă porno. Adică va fi atât de utilă încât n-o va putea folosi nici măcar pe post de scobitoare.

Când fotoliul ia forma dosului din dotare, atunci e groasă. PUNE BĂ MÂNA PE MIŞCARE, DACĂ VREI MIJLOCEL TRAS PRIN INEL!! Garantez cu capul că doar laptele de curfutiţă din aia nu te ajută să scazi în dimensiuni.



Ba da...ajută, că ţi-ai luat vibrator pentru slănină şi ăia de la teleshoping ne-au asigurat că dă rezultate. "În 7 zile am dat jos 2 cm de pe burtică", aşa spune reclama.
Serios? Şi vine Mata Hari expandată să-mi spună asta? Păi trebuie să alătur 3 televizoare ca să o prind în cadru mai ca pe un om, la naiba! Dar e mişto ca a pierdut 2 cm de pe burtică...Care din ele? Că şi dacă îi împarţi pântecul în careuri ca pe tabla de şah, tot nu obţii aşa ceva.
Auzi? Hai să zic ca tine...să presupunem prin absurd că ai dat 2 cm de pe burtică. Aşa...şi cu restul ce faci? Îi pui în poşetă, sau cum?
Nu, nu, nu, sigur că nu! Bei lapte de popircheliţă, că d-aia s-a inventat şi animala pe planetă.
Te uiţi, bei şi slăbeşti sănătos, fără pic de efort!
URA!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu