Ceaţa

guestpost by Ludoviov , cu dedicaţie pentru mine. Oare de ce?

Urcînd pe dealul ce se înalţă
În faţa pasului pierdut,
Te regăsesc în umbra lunii
Şi-a nopţii celei ce-a trecut.

Pentru o clipă te-am zărit.
Cu părul tău ce mă omoară,
Cu glasul dulce şi rărit
Şi ochii negri ce mă înfioară.

Dar ai plecat cum ai venit,
Ca o efemară ceaţă peste blocuri
Şi m-ai lăsat cum m-ai găsit:
Cu inima ruptă în zece locuri.