Thunder in Paradise

România este prinsă într-un început de Ev Mediu, se ştie. Drumurile ar crea probleme şi căruţelor, sistemul medical şi-o trage cu Justiţia pe la colţuri şi scoate mutaţii genetice pe bandă rulantă, educaţia aplică continuu la postul de traseistă între reforme, agricultura a rămas cu sapa preistoriei proptită între obraji, industria e în şoc anafilactic.

Totul este praf şi pulbere, îngrăşământ sterp pentru un sol pustiit; avem o ţară multilateral dezvoltată...spre dispariţie! Doamne ajută!

Da. Doamne ajută, pentru că religia este singurul lucru care se devoltă fără îndiguire. O religie aplecată spre misticism, o entitate preistorică, obsedantă, fanatică, la nivel de superstiţie şi totemism.
"Secolul 21 va fi religios, sau nu va fi deloc"
Pentru români, este de-a dreptul cretin de religios. Deci spune-i unui mioritic că va fi năvălit de belşug şi va sta cu burta la soare toată viaţa (vorba cântecului: Stau cu gaşca pe o bancă, stau cu ea la soare) dacă se roagă la boscheţi şi dă bani unor brahmani închipuiţi, că din toată sărăcia lui, mintenaş deschide portofelul şi sare cu darurile.
"Doamne, o Doamne, spre tine îmi îndrept oasele mele obosite!! OOoooooo..Doamne! Dă-ne un semn dacă eşti printre noi!! Dă-ne bip!! Bu-hu-huuuuuuu...Îndoaie lingura, îndoaie lingura! Nu ne lăsa, dovedeşte că eşti prezent!"
Aşa e la noi: dai o tonă de bani, urli niţel cu faţa cuprinsă de spasme şi înnecată în sudoare sfântă, apoi aştepti ca cineva să frece lampa şi să apară Dumnezeul de Aur care să îţi îndeplinească 3 dorinţe. Sau mai multe.

Ultima fiţă în domeniu este să crezi în Bahaulah, profet persan care cică e încarcarea lu' Avraam, Buddha, Iisus şi Mahomed. 4 în 1...evoluţie tată! Economie de spaţiu, pe o planetă suprapopulată! Mişto...şi să mai zici că nu crezi în protecţia mediului înconjurător, când ai dovada clară că s-a inventat Greenpeace şi prin sferele celeste!!
Numai că pe mine mă roade o întrebare: de ce e Papistaş ăsta aşa de inovator? Ia stai să-l întreb...poate-mi răspunde.
Băi Bailamos, trăi-ţi-ar familia ta de sfânt la promoţie! Uuuuuuuuu!!! Somebody home?? Şi ia zi măi 'Nea Jacobs inflamat, cam ce trebuie să învăţ eu de la tine? Ce tre' să ştiu ca să mă fac băhăitor d-ăsta de-al tău? Nu că m-ar interesa...dar aşa, să nu mor prost! Şi totuşi...

În popor se spune că pisica a murit din cauza curiozităţii. Nu este adevărat! Cunoaşterea a omorât pisica şi tot ea este cel mai mare duşman al omului. Cunoaşterea te sminteşte, te frustrează; în cele din urmă, te omoară. Cu cât înveţi mai mult, cu atât realizezi imensitatea oceanului de necunoaştere care te înconjoară. Înveţi şi te prosteşti mai rău.

Religia...
Habar n-am dacă mă pot numi o persoană credincioasă. Nu ştiu…nu cred. Pentru mine, religia este o trăire personală, care ţine doar de intimitate. Nu se face mare caz cu ea, nu are de ce să intervină în relaţiile interpersonale. Credinţa este O.B.-ul sufletului, care se umflă şi se fixează în adâncimea acestuia, absorbind scurgerile nasoale (ultimate protection, fra'); iar eu discut cu omul, nu mă uit în gâtul lui să văd dacă are gâlci, la fel cum nu îl caut dacă are absorbant şi dacă da, de ce tip ar fi el. Ce crezi tu, te priveşte pe tine şi atât. Nu îmi place să aduc în discuţie probleme din astea, pentru că feresc să îmi pun viaţa personală pe tapet. (Nu am deloc stofă pentru tabloidizare, aşai?) Nu aduc în discuţie problemele legate de cult, pentru că în acel moment fac apel la cea mai profundă, cea mai sensibilă fibră a persoanei, pe care nu pot emite vreo pretenţie că aş cunoaşte-o. Cine spune asta, e idiot; niciodată nu cunoşti cu adevărat pe cineva, chiar dacă stai cu ea sau în ea.
Nu îmi place să mă avânt în necunoscut deoarece nu ştiu ce voi găsi pe acolo...mai ales că nu există un standard de care să mă leg. Mă pot simţi ofensat eu sau interlocutorul, pentru că nimeni nu acceptă dogma fără a o adapta propriei personalităţi; iar cei care înghit nemestecat şi se cacă nedigerat, se comportă ca nişte fanatici. De aceea, propriile manifestări religioase pot părea ciudate, uneori chiar amuzante, pentru cineva din exterior.
No, sir, no! No, no, no! No! Hell, no! Nu vreau să cunosc aceste amănunte despre nimeni! Nu mă interesează. Fiecare este liber să creadă ce vrea, atâta timp cât îţi ţine credinţa pentru el. Atâta timp cât îţi păstrează partea lăuntrică în lăuntricitatea ei.
În relaţiile sociale, latura evlavioasă nu are ce să caute. Cine se leagă de ea, este cel puţin scrântit la diblă.

Vrei să crezi că furi şi te duci în Iad, dar dacă nu furi, te duci în Rai? Faci 3000 de mătănii pe zi, înconjurat de 15 cruci din 300 de lumânări aprinse, ca să-ţi ajute Doamne-Doamne să pătrunzi în fanta de lumină a tutelor siliconate, care stau înşirate pe marginea trotuarelor ca nişte căcăreze în urma unei turme de oi?? Baţi cruci cu o rapiditate care ar înspăimânta şi un colibri, când îţi trece autobuzul pe lângă vreo biserică sau metroul pe sub vreun lăcaş sfânt? Blestemi ca un barbar în extaz, dar iei poziţia de găină tembelă (capul uşor aplecat într-o parte, pivirea visătoare, pierdută prin lumi de mult apuse şi mâinile împreunate cuminţi, în poală) când vorbeşti de cele sfinte? Treaba ta, te priveşte! Crezi ce vrei, faci ce vrei! Dar fă-o când eşti tu cu tine şi atât, nu îmi scoate mie ochii cu jelania ta de pocăinţă acerbă taman când îmi iau covrigisau când îmi suflu nasul. Este un aspect pe care nu vreau să-l ştiu, nu vreau să am cunoştinţă de el.
Dacă îmi doresc aşa ceva, s-au inventat locuri special amenajate destinate meditaţiei introspective. Merg acolo şi mă rezolv în linişte! MEDITAŢIE, REMEMBER??

Turbez de furie în prejma prostiei şi ipocriziei. Prostie din aia crâncenă, cum numai aici poţi să găseşti aşa ceva...cretinităţi idioate, rupte din începuturile paleoliticului timpuriu. Urăsc din ficaţi delirul religios practicat în public, pentru că de cele mai multe ori, este vorba doar de manifestarea unor simple prejudecăţi. Nu se mai bea sângele duşmanului ca să capeţi vitejia acestuia...acum bagi marş forţat în genunchi pe deal, că cică Doamne îţi numără paşii şi îţi dă în gură numai avuţii, dacă nu îi iese cu virgulă.

Şi totuşi, impulsul cucerniciei eate adânc impregnat în fiinţa umană. Fiecare trebuie să creadă în ceva...
...Eu cred că o să mai beau ceva, apoi mă culc.

C-aşa-i românul

Am momente când repulsia faţă de bălegeala asta de neam infect îmi atinge paroxismul. Acum este unul dintre ele...Însă trebuie să mă eliberez, pentru că scârba mă inundă în valuri şi risc să îmi scurtcirtuiteze sinapsele.
Deşi mai bine aş descrie cu lux de amănunte dezvoltarea unui mucegai pe mediu nutritiv de glucoză, asta nu mă ajută deloc. Sila rămâne, voma îmi colcăie în fundul gâtului ca un vulcan pe punctul să erupă.
Aşa că doar îmi descriu starea...în încercarea disperată de a-i minimiza efectele.

...Şi a fost mare mitingu lu' peşte, de protest împotriva asumării noului cod al muncii de către guvern.
"România iese în stradă". Da? La ce oră, să-mi potrivesc ceasul şi eu.
România iese; se pare că nu iese...o fi constipată? Apropo: Tu, cât timp petreci zilnic, la toaletă?
Şi totuşi, România se încăpăţânează să iasă în stradă. Mare sculă!! O mână de speriaţi veniţi să scandeze la muşte, şi atât. Ce protest? Care miting? Mai multă lume se adună pe izlaz când e rost de vreun bâlci, sau ceva manifestare din asta, cu priză la public! Te duci pe un câmp prin de balegi şi gunoaie, râgâi o bere, te scarpini pe burdihan şi admiri piţipoancele cum dau din şunci, cuprinse de extaz manelăresc. Da, frate! Aia distracţie! Acolo se merită!

Bă, în puii mei! 8000 de persoane întâlnesc dacă o iau la pas prin orice suburbie de răşini, la naiba!! Ăla e protest? O flegmă de gloată stă pe trotuar şi bâţâie în aer pancarde cu "Hău-hău, jos Băsescu!"... Că parcă sus la pus Tata Mare!! (dar asta e, deja, altă discuţie)
Radu Tudor spunea că atunci când îţi ajunge cuţitul la os nu mai stai ca un câine, să înduri toate mizeriile stăpânirii. Da' la noi...mai cu uşurelul, ce atâta agitaţie? Dacă aşa dă Dumnezeu, cum să ne punem noi de-a curmezişul? De ce papuci să ieşi în stradă şi să-ţi urli păsurile, când primeşti răsplata doar dacă rânjeşti bolând când îi vezi pe Columbeni cum se divorţează la tv? Strângi cureaua, strângi din dinţi, strângi din buci, te văicăreşti ca o babă apucată de crampele constipaţiei şi cică rabzi...Dumnezeu te ajută! Aşa scrie la carte, să înduri! Pentru neamul ăsta, protestul este o răscoală împotriva divinităţii; ori...se ştie că suntem popor credincios şi apostolic...deci: Îndurăm, ce să facem?? Nu e bine?? Fatalitate! Ne întindem cât avem plapuma şi gata. Vrei revolte? Hai măi, fi serios! Ai greşit ograda! Riposta este împotriva Domnului; nu întorci obrazul celălat, Doamne-Doamne nu îţi dă sănătate (it's a must asta), gagici cărnoase care să simţi şi tu ceva când ţi se fleşcăie în poală şi hardughii de fiţe cu care să abureşti la curve. Cu răbdarea şi rugăciunea pioasă, răstorni munţii!! La ce dracu' să te oboseşti să mişti un deget pentru viaţa ta, când totul se rezolvă cu o mână de lumânări, câteva crucioace şi un tencălău de acatiste?? Stai în genunchi şi bagi cerşeală divină, că acolo este Puterea de schimbare!
Uite exemplu! Pe japonezi, oameni păgâni şi necreştini i-a pedepsit Ăl de Sus, ca să intre şi ei în rândul drepţilor credincioşi! Noi...se atinge neam de cutremur de noi?? Băi...aci e grădină dumnezeiască cu frunza udrească în poartă, tată...nu vine extorsiunea cu una cu două! Păi ochi în dungă ăia au aşa ceva? Au vreo Nuţi călare pe 2 ministere? Au frunză cu roţi? Ei, aud?! N-au, de unde pagoda lor să aibă? D-ai noi suntem mai superiori dăcât ei şi îi facem în sânge la orice oră din noapte (e mai bine noaptea, ca să nu ne vadă; suntem pui de ninjalăi, băăăăăăăăăăă....).

Am genă de ducaci, clar. Încă din zorii preistoriei, pe când nici nu ştiam bine nici să merg, eu le aveam cu plecatul. Nu îmi plăcea acasă şi gata! Vroiam să plec pa şi să nu mă mai întorc niciodată. Ştia juma' de oraş când ajungeam eu acasă, pentru că eram adus forţat, cu urlete şi ţipete. Deci trebuia o întreagă trupă de mascaţi ca să bage în propria curte un dop de copil. Eram teroare, ce mai?! De obicei, părinţii aşteptau să adorm, ca să ducă la capăt această operaţiune delicată, fără să dea coşmaruri aprige mediului înconjurător.
Anii au trecut, dorinţa nu s-a schimbat. Încă vreau să plec...nimic din ce se întâmplă în magherniţa naţională nu mă ajută să mă răzgândesc. Când se mai plânge cineva de trai greu, atât îi spun: "PLEACĂ! Nu eşti în stare să prostezi, du-te în ţări mai trăibile. Pleacă şi ai o şansă la viaţă, stai aici şi crăpi înglobat în frustrare, datorii şi neajunsuri. Rămâi şi dai acceptul unor jegoşi să micţioneze pe tine când le vine lor chef de degolit vezica." Dar ei nu şi nu...că ce, acolo, oriunde, umblă câinii cu covrigi pe coadă? Ia uite japonejii (deci e pe bază de laitmotiv cu niponi) ce au păţit, nu te pui cu puterea lu' Dumnezeu! Mai bine mor aici, în ţara mea...dacă aşa îmi dă Dumnezeu.
Bă, eşti prost? Şi dacă pleci la mai rău, mori dracu' într-o ţară ca o ţară, nu într-un muc purulent, înconjurat de viermi infectaţi!!!!

Da' la noi e pe bază de Dumnezeu. Dă Dumnezeu, e de bine. Nu dă, nasol....dacă ne rugăm cum trebuie la moaşte, primim de-a gata tot ce ne doreşte sufleţelul...că doard-aia suntem un neam de cre(ş)tini.

Uf! Noi nu merităm să trăim. Noi suntem o eroare în unives, o glumă a naturii. O epidemie pe planetă şi atât. O maladie.

P.S.: Mă amuză la culme problema rahaţilor maghiari care cer iei autonomie şi spânzură păpuşi de garduri, ca să transmită ei mesaje deştepte.
Deci serios...nu-s vreun pui de naţionalist sau ceva (cred că se vede măcar chestia asta), dar la mine totul se reduce la o singură frază: "Băi, nea' Üloş în erecţie! Nu-ţi place p-aci, ieşi dracu' în pppp...hăăăă...panonia mă-tii şi ia-ţi autonomie şi la păduchii care te populează, dacă asta ţi-e vrerea "
Punct.

Cuvintele spun prea puţin

Am văzut distrugeri inimaginabile. Am citit mărturii incredibile despre dezastrul japonez. Am văzut oameni cu chipuri răvăşite de o demnă disperare. Am înţeles ce înseamnă umanitatea. Am fost martor la reuniuni de familie emoţionante, atunci când totul părerea pierdut.
Am învăţat ce înseamnă elogiul vieţii şi admiraţia pentru un popor ireal.
Am cunoscut furia naturii şi îmblânzirea ei prin civilizaţie.

Dar nu am văzut pic de laşitate, nu am auzit pe nimeni plângându-şi de milă. Văitîndu-se. Nu am auzit strigăte isterice, nu am rămas tablou în faţa întinderii inimaginabile a văicărelilor. Nu şi-a turnat nimeni cenuşă-n cap, nu s-a milogit nimeni. Nu şi-a ridicat nimeni poalele în mijlocul uliţei, că ce dezastru nemaivăzut de ochii muritorilor a dat peste gospodărie:
"Vine Sfârşitul, ia uite-l cum vine! Călăreţii Apocalipsei se întind în şa să mă ducă cu ei, Doamne apără-mă!"; "Mi s-a dus pe Apa Sâmbetei toată munculiţa mea de-o viaţă! Of, Doamne-Doamne, cât de amărâtă poate fi viaţa unui om. Muncuşoara mea...ia uite! Praful s-a ales de ea...Ce mai las moştenire? Munculiţa pentru care m-am spetit o vieţişoară întreagă, pentru care mi-am luat de la gură ca să realizez ceva."

DE CE??

Nuanţa dragostei

Curcubeul are trebui să fie portocaliu; cerul ar trebui să fie portocaliu, iarba ar trebui să fie portocalie, oameni ar trebui să fie portocalii - mă rog, nu numai pe dinauntru. Portocaliul este culoarea supremă. Doar ea ne ridică la Cer, ne apropie de lumea tremurîndă a conducătorilor iubiţi, ne îmbrăţişează ca o mamă iubitoare; la şcoli, pe biserici, pe panouri, pe drapel, pe bănci în parc, culoarea asta îţi sparge virginitatea retinei cu o voluptate demnă de cei mai bărbaţi iluştri ai poporului, pe care îi reprezintă.

Însă, eu mai decât un singur dor în liniştea ogrăzii şi profit de context pentru a mi-l enunţa: aş vrea, foarte, foarte mult mi-ar plăcea, dacă s-ar putea să se vopsească şi toate budele (publice sau mai puţin publice) în portocaliu. Aşa, ori de câte ori mă plimb de chiaun prin colbul naţional şi mă apucă cheful de votare, să nu-l mai ţin în mine la dospit, fix ca un dobitoc de geniu, ci să-l depun (ceremonios) acolo unde trebuie. Cu surle şi trâmbiţe, vreau şi eu să-mi exercit dreptul de cetăţean atunci când simt că mă ia din călcâie; vreau să îmi exprim preţuirea pentru clasa conducătoare de mai multe ori pe zi, nu doar o dată la 4 ani. Vreau să particip activ la construirea viitorului luminos al acestei ţări, vreau să ctitoresc baza materială pentru generaţiile care vor pleca peste hotare, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat.
Cer prea mult de la viaţă?

Paralele zguduitoare

Megacutremur...cel mai mare din istoria modernă a insulelor nipone. Se ştie despre asta, jurnalele au urlat continuu despre subiect.
Alertă de tsunami. Şi despre asta se ştie, imaginile cu ambarcatiuni, automobile si case cărate de apă au făcut istorie.
Nuke alert. Reactorul 1 ale centralei de la Fukushima a explodat, reactorul nr. 3 nu se poate răci. Unii specialişti spun că se topeşte, autorităţile îndeamnă la calm.

Cronica unui dezastru, în direct pe toate televiziunile planetei. Ce se mai poate spune despre un subiect care a fost întors în cruciş şi-n curmeziş, apoi dezbătut şi-n dungă de specialişti, profesionişti, mega-cunoscători sau simpli neica-nimeni, băgători în seamă de mare geniu şi avânt intelectual? Adică, s-a ajuns atât de departe încât 'Nea Deştepţii chiar şi-au muncit creierii şi cu ce s-ar întâmpla pe la noi, dacă am trece prin aceiaşi situaţie. Mama Ta, Doamne...şi dă-i şi luptă şi discută pe scheme şi schiţe...WOOOOOOOO!!! Bă, văi sunteţi întregi cu capul? Ce dracu' să se întâmple? Numai dacă ni se clatină puţin plaiul mioritic, Românica se buleşte grav (definitiv, dacă s-ar întâmpla cum sper eu...numa' că nu-s aşa norocos să experimentez asemenea plăceri extazice în viaţa asta sau în oricare alta, câte oi mai avea şi eu) şi voi vă mai faceţi griji de cutremure serioase? Păi la naibă, se face epurare etnică p-aci! Ne rezolvăm în câteva minute toţi, de ţi-e mai mare dragul!

Deci. Ce ar mai fi de spus? Păi nu mare lucru...dar mie mi se pare extraordinar de interesantă atitudinea oamenilor obisnuiţi în faţa naturii dezlănţuite.



Totul se clatină în jur, japonezul îşi continuă cumpărăturile, stă calm...sau mai sprijină diverse rafturi de la vreun magazin sau computere de pe birou, ca să nu le adune de pe jos câteva minute mai incolo. Ce altceva să facă? A-ţi păstra gândirea limpede în situaţii de criză, este o virtute. Curajul nu înseamnă anularea fricii, ci cucerirea ei.

“Să nu mă tem. Frica este ucigaşul mintii. Frica este moartea măruntă, purtătoare a desfiinţării totale. Îmi voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă prin mine, peste mine. Iar după ce va fi trecut, voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma sa. Pe unde frica a trecut, nu a mai ramas nimic. Doar eu…”
Acesta este japonezul. Pentru el, totul este un ritual...chiar si pregătirea în cazul seismelor (aprox 1000/an, ceea ce inseamnă cam 3/zi...aproape că îţi potriveşti ceasul după ele).
Japonezul trăieşte cu onoare, moare cu zâmbetul pe buze. Luptă pentru viaţa sa, însă este gata să accepte orice finalitate îi rezervă karma sa.

--------------------------

„A fost îngrozitor, parcă nu se mai termina. Am crezut că vine sfârşitul lumii. Am ieşit în fugă afară”, a declarat Daniela Uchiyama, o româncă stabilită de 12 ani în Japonia.


Şi dacă nu spunea că-i româncă, pariam cu capul că entitatea asta e vlăstar mioritic. Atâta ţăţism idiot nu mai poate exista nicăieri pe planetă, cu excepţia coclaurilor noastre. În Japonia, Guatemala, Cambogia, Sahara, Smârcurile Cenuşii sau grotele afgane, românul iese în evidenţă ca o cioară între porumbei (aveam si alte comparaţii mai...parfumate, dar cred că aţi prin ideea). Degeaba schimbi decorul, dacă actorul e cel puţin viciat...Băi, deci ăştia sunt atât de obsedaţi că şi-n Rai dacă ar fi şi s-ar clătina niţel podeaua, ar începe să orăcăie că vine Sfârşitul!
Apocalipsa e o obsesie pur autohtonă. Numa' conaţionalul plin de superstiţii rudimentare poate fi chinuit de idei din astea maladive. "Aoleu, muică, sfârşitu' lu lume! Tulai doamne, să termină Pământu'!!". AŞA, ŞI??? Am înţeles asta. ŞI???? Treci peste, în puii mei, că oricum nu poţi schimba nimic. E sau nu e, accepţi şi gata!
Clar, neamul ăsta are probleme grave. Serios...Eu nu ţin minte să fi văzut aşa ceva nici la triburile din junglă, d-apoi la o naţie cu pretenţii de neam ales. Şi se mai constată şi prin alte părţi câte-o tornadă, inundaţie sau uragan, extorsiuni din astea nasoale, care pe noi ne aruncă cu zgaibarecele-n sus şi ne face să bâlbâim rugăciuni pentru sfinţii din toate religiile planetei, în timp ce ne închinăm la lumânări aprinse.
În 12 ani de trai civilizat, mă gândeam că s-a mai dat şi specimena pe brazdă...dar de unde? Gena picioarelor de plai nu dispare cu una, cu două! Oriunde ar fi, tanti Leana se pune în mijlocul uliţei cu poalele-n cap, şi începe să se screamă năduşit că vine sfârşitu', fix cum scrie la carte.

Uneori (din ce in ce mai des, în ultima vreme), mi-e scârbă de neamul ăsta.

P.S.: "Am crezut că vine sfârşitul lumii".
Nu mai spune! Să-ţi moară Pierre Cardin-ul din dulap?! Şi cam câte sfârşituri ai văzut până acum, de ştii tu ce şi când să crezi?

Viaţa la extreme

Acum aproape 400 de ani, René Descartes afirma franc: "Cuget, deci exist”; nu "Simt, deci exist”...CUGET. Cu puţin timp în urmă, o ostalgică de geniu spunea că Universul s-a născut din tupeu. Tupeu şi nu sentiment; tupeul este logic, este raţional.

Sentimentele pure sunt ademenitoare, dar mincinoase. Îţi întunecă raţiunea, te face să gândeşti strâmb, găunos. Mintea atinsă de sentimente devine o entitate bolnavă, ceva nedefinit care funcţionează în parametri nebuneşti. Lumea este iraţională, însă doar raţiunea pură te ajută să supravieţuieşti. Într-o lume ilogică, singura logică este şansa. Şansa este logică, pentru că nu discriminează. Sentimentele o fac...ohohooooooo...atâta timp cât simţi, creezi deosebiri, te înconjori cu principii segregaţioniste, bazate pe aparenţe; bazate pe un singur lucru: îmi place, nu-mi place. Se spune că prima impresie contează...de ce? "Iubesc”...nu mai spune! Profiţi de nişte oportunităţi, pe care, ca persoană solitară, nu le-ai putea avea.
Speranţa, entuziasmul, sunt cele mai sigure căi spre dezamăgire, pentru că sunt contra naturii; "Ce faci? Sper”...însă lumea înconjurătoare este un sistem entropic bazat pe acţiune. Acţiunea consumă energie, care în timp ajunge la 0 şi procesul se termină. Legile fizicii nu permit existenţa perpetuumulu mobile, pentru că nu există eternitate. Nu există naştere fără moarte. Veşnicia este doar un convenient social.
Entuziasmul este o părere, o himeră. "Uau...ce frumos! A răsărit soarele...să ne bucurăm. O să fie o zi minunată!! O, my jumping Jesus, ce splendoare va fi! A răsărit soarele!!” Băi, eşti idiot?? Soarele răsare de câteva miliarde de ani şi...ghici ce?? Va mai continua să facă asta, încă câteva miliarde de ani de acum încolo! Ce poate fi atât de frumos într-un simplu proces natural?? A răsărit soarele...iar eu am văzut o turmă de oi pe tăpşan. Şi, ce-i cu asta??

Dar nu, dom’le...cică gândirea pozitivă te ajută. Abordarea afectivă, contactul cu lumea exterioară prin stroboscopul sufletului, doar te mint.
Sentimentele pot fi manipulate. Sentimentele distrug rasa umană. Din cauza lor s-au pornit războaie, sau comis atrocităţi inimaginabile. Sentimentele sunt o caracteristică a societăţilor inferioare şi primitive. Ele creează doar haos, strică ordinea universală. Lumea spartană a rămas întipărită adânc în istorie, pentru că era logică, şi nu emotivă.
Sentimentul te chinuie, rana nu se vindecă niciodată. Sentimentul îţi schimbă viaţa pentru totdeauna, naşte cicatrici care într-un final, ajung să te definească. Sentimentul te ameţeşte cu căldura lui, te moleşeşte. Frigul raţiunii te căleşte.

Raţiunea este lucidă şi clară, eficientă. Rece. Egoistă, pentru că viaţa este egoistă. Ce este egoismul? O preocupare pentru satisfacerea nevoilor proprii. Ce este altruismul? Acţiunea dezinteresată în favoarea altora...pentru satisfacerea eului personal. Logic.
Gândirea nu lasă loc de ambiguităţi, de porniri sensibile, de impresii.

Civilizaţia este bazată pe precepte morale, omul este este imoral. Omul civilizat este o imagine, o mască de carnaval. Omul are la bază autoconservarea, care apoi este îmbrăcată în sentiment. Omul este eminamente egoist, instinctiv. La nivel celular este logic şi asta se vede în fiecare alegere pe care o face. Întotdeauna, chiar şi în iubire. Mai ales în iubire...puritatea omniprezentă, a toate cuprinzătoare. Iubirea e de bon ton, e un act social; o caracteristică morală importantă în civilizaţie; o fătărnicie, de cele mai multe ori învăluită în snobism. Niciodată nu vei iubi pe cineva inferior ţie, pentru că ai contrazice legile universului...iar omul este prea nesemnificativ pentru a putea realiza asta. Superiorul îţi garantează un fond genetic bun, care satisface condiţia primordială a perpetuării speciei. Un organism defect este sortit pierii întotdeauna. infiferent de cât de academici şi cizelaţi am vrea să fim. Iubirea, forţa motrice a sistemelor interumane actuale este o vorbă goală mestecată intens, doar pentru atingerea unui extaz auditiv.

Şi totuşi, omul este o fiinţă duală: raţiune şi simţire. Raţiunea pură este o utopie, tocmai datorită sufletului. Unicul lucru care ne trage în jos, singurul care nu poate şi înăbuşit. Îl poţi ignova o vreme, nu pentru totdeauna. O singură imagine, un parfum, o privire, o atingere îl pot aprinde...îţi pot întuneca judecata. În faţa sufletului nu eşti niciodată imun, pierzi din start. Emoţia te cuprinde ca o flamă, te distruge, iar logica nu poate opri asta. Distruge speranţa, temperează pasiunea, dar niciodatp nu o retează de la rădăcină. Sentimentul pur este o utopie, datorită raţiunii.
Viaţa la extreme nu este posibilă.

Raţiune şi simţire...două concepte care delimitează tragismul existenţei umane. Două principii care care nu pot coexista în echilibru perfect, niciodată.

Cerere şi Ofertă

"Băsescu, huidut la reuniunea Partidului Popular European, din Finlanda"
http://antena3.ro/

Uită-te măi la ei, ce moguli nenorociţi! Perfidia şi meschinăria le-a mers până într-acolo încât i-au plătit şi pe finlandezi ca să bage huiduieli din gâtu' mâinii. Răii şi urâţii şi-au întins tentaculele peste toată Europa, nu le mai ajunge ţărişoara asta! Mai ştii că nu au şi o societate secretă?? Inntunecatti...pentru sarea şi poşta plebei. Huo, OPOZIŢIA!!! HUO, MOGULII!!!!
Băi, şi dna Udrea sigur ştia de fază! I-a telefonat preşedintelui şi l-a avertizat, i-a cerut să nu se ducă...precis aşa a făcut! Ce nu ar face dna Udrea pentru Împărat?? Dar el nu şi nu: Batman, Batman! Dacă datoria dictează, cum să se poată da în lături? E nepoliticos să refuzi o cerere, aşa a fost educat. I-o ceri, ţi-o dă, bei, că el ştie mai bine ca tine de ce ai nevoie!!! Nouă ne-o dă aici, să vază toată lumea şi să nu iasă vorbe la proces. Nu se fac discriminări, ne-o dă la toţi la fel, cu aceiaşi voluptate.
Huiduitorii sunt oameni răi, clar!

Mai rămâne duduia Udrea...care i-a cerut, dar nu a primit răspuns favorabil. Sau poate nu ştim noi? Cred că a fost o chestiune care s-a consumat în privat...E nepoliticos să refuzi o cerere, aşa a fost educat; plus că în cazul doamnelor trebuie să te porţi cu mănuşi, dacă vrei să fi galant.

WOW!!! Cât am divagat de la subiect!! Plecasem de la huiduieli, am ajuns aiurea-n bălării! Mai ales că nemulţumirile erau destinate tuturor liderilor populari europeni care s-au întâlnit la Helsinki pentru a concepe un pachet de măsuri anticriză înaintea summitului din 11 martie. Băsescul, acest adevărat Zamolxe al naţiunii, şi-a luat doar partea leului/eurocentului - după caz.

Dar vorbeam de Udrea...să vedem ce ne mai oferă această străluminată Bendis (nu citiţi "bendix", că stricaţi toată alegoria), zeiţa pădurilor, a dragostei şi de ce nu? a turismului... (extrapolîndu-i atribuţiile pentru timpurile moderne) Dna Udrea, unica entitate dătătoare de lumină, luxtenul neamului...dna Udrea, care "introduce un sistem electronic de evidenţă a turiştilor, în valoarea de 400.000 euro". Admirabil, formidabil, inutil! La ce ne trebuie sistem de contorizat turişti? Se blocheazo programul, la cifra unităţilor! UAU...CE TARE!! E ca şi cum mi-aş lua bolid care prinde 500 în curbă, ca să mă întreacă Aerotermă cu tricicleta! Sau nu...că asta se întâmplă deja; nu e bună paralela...poate perpendiculara??
Deci e ca şi cum...pfuai! hmmm... e ca şi cum mi-aş lua un sistem electronic de evidenţă a turiştilor, în valoare de 400 de mii de euro!! Păi la dracu', la cât lumet ne vizitează, se poate folosi şi abacul!! Numeri pe degete, în puii mei!! Ce să faci cu ditai scula?? (o introduci, măi...LOGIC!)

Iar sunt cârcotaş...Ce mai e 400.000 de euro în ziua de azi? Ăştia işi donează salariul anual spre bunăstarea copu..vai, ce era să-mi iasă!!!...populuţiei, iar noi mai punem botu' la un mizilic de câteva sute de euro. Sunt berea calde, sunt sucu cald...toate alea e calde. E multe rebuturi, cum mărturisea un cetaţean. Ce să te mai încurci în bagatele?

P.S.: Psssssst! Dna Udrea...e cineva acasă? Hai că vă promitem că nu ne uităm când executaţi "mâna greblă se făcu".
"Tiiii...ce avem noi aici?? Se pare că mi-a alunecat ceva mălai în buzunare! Shit! Şi d-abia cumpărasem haina asta!! Acu' trebuie să îmi iau alta...of, of, of! Dar de unde bani??"

Hâţână hâţână-mă...

Cum dau drumul la tv sunt asaltat de cutremur. Previziuni, zone cu risc seismic ridicat (în principiu tot teritoriul ţării, care este o cociobărie deplorabilă), strategii de acţiune, numere de urgenţă. Hmmmmmm...ciudat.
Peste vreo câteva ore, găsesc un jurnal de ştiri...acelaşi lucru. Schimb canalul, degeaba. Încep o zăpare frenetică pe telecomandă, fără nici un rezultat. Cutremur, cutremur şi iar cutremur. Băi fraţilor, aţi intrat în anul morţii? Mai vrea şi omu' să audă vreo informaţie de interes (dacă Columbeanca şi-a luat cu ea şi conţinutul toaletei - pe care l-a depus ea, cu mânuţele ei - pe lângă cada din baia lu' Iri din apartamentul aceluiaşi Iri; ce divă apetisantă a devenit Gingirica după ce şi-a pus silicoane d-un kil; câte multi-sute de autostrăzi vor răsări pe teritoriul Românicii în următoarea sută de ani...adică vom fi atât de dezvoltaţi că ne vom trage autostradă cu 6 benzi pe sens şi de la poarta livingului până la uşa wc-ului din curte. Actualităţi d-astea serioase, care ne pot schimba viaţa).

Eu vreau să mă cultiv si voi mi-o frecaţi cu cutremurul...păi treabă-i asta?
Apoi m-am prins.
Azi este 4 martie 2011...cică se împlinesc 34 de ani de la marele cutremur din '77. Ocazie cu care se reiau tradiţionalele tocşoaie de gen, pentru a se ajunge la aceiaşi concluzie: suntem pastă, dacă se gândeşte planeta să se scarpine puţin între numele băsescului. Hâţa-hâţa...Zduf! Suntem muci! AOLEU!! Păi ce-ai făcut, tati?
Nu mai avem timp nici măcar să ajungem la orgasm, orcât de precoci am fi în domeniu. Oh Oh Ih Conme se amână...poate cu altă ocazie.



"Şi...domnu' specialist cutremolog, ce se întâmplă în cazul unui cutremur?"- întreabă reporteriţa, cu glas afectat, pătruns până-n străfund de intensitatea momentului. Bă, eşti proastă? Ce coasta lu' Adam să se întâmple? Păsăretul râde la soare, pământul emană o muzică îngerească, cerurile se deschid şi începe să plouă cu peştişori de aur, satisfăcători de dorinţi!!

Auzi, auzi! Ce se întâmplă...
Dar noroc cu specialistu' lu' peşte, care ne salvează din caznele encefalice.
"Păi...domnişoară, nu am de unde şti. WOOOOOOWWWWWWW...FANTASTIC! APLAUZE!!
În '77 lumea s-a panicat grozav, văzduhul era plin de gemete şi strigăte de ajutor, şi - ceea ce m-a îngrozit cel mai mult - se spărgeau magazinele în draci. Dar fiţi liniştită...acum nu va mai fi aşa. Suntem mai evoluaţi, dispunem de tehnologie ultimu' răcnet, avem autorităţi mai competente, care pot inverveni în cel mai scurt timp, avem strategii, un program complet informatizat care va intra în curînd în funcţiune. Acum, suntem pregătiţi."

1. România a crescut prin scădere, în menţionata dvs evoluţie. Mama îmi spunea (la vremea aceea nu eram nici măcar pe planşa de proiectare, deci nu pot spune că vorbesc din experienţă) că lumea era disperată atunci...stare de spirit care cică e la genunchiul broaştei faţă de ce este acum.
2. Unde este ascunsă logistica aia nemaipomenită?? Unde, unde??? Că să-mi trag palme dacă o văzui pe undeva. O fi în rablele de tancuri care explodează când vor să scuipe vreun proiectil, sau în MIG-urile care ne ară cu talent văile şi munţile patriei?
3. Care, mai exact, sunt autorităţite alea "mai competente"?? Vreau nume, prenume, gen şi CNP. Aaaa...apropo! "Competent" nu are grad de comparaţie; ori eşti, ori nu eşti şi punct.
3. Acum ceva vreme se lansa cu ditai fanfara un progam ultraperformant, care cică coordona CAS-ul sau ceva. După 2 zile s-a blocat, fără măcar să fie măcar vreo impresie de calamitate naturală. Şi ce ziceaţi că mai intră în funcţiune??? Program, cu mai cine? Progrămel ăsta...e copil de Mondial, sau ce?
Dacă eram eu reporter, pe cuvânt că aşa întrebam. (FJSC-ul needs me grav, după cum mi-a spus mai mult ca amica condeească - asta vine de la "mai mult ca perfect, nu vă faceţi gânduri").

Până una alta.
La cum evoluează situaţia, cred că te vei considera norocos dacă se clatină pământul şi-ţi pică un bloc în cap. Au început deja rugăminţile de eutanasiere...mâine-poimâine vezi că se organizează slujbe religioase pentru invocarea regurgitaţiei din adânc. Viaţa este un lux din ce în ce mai indisponibil pentru publicul larg.
Da pân' la urmă...o avea grijă Dumnezeuş în caz de nevoie, poate îşi trimite vreo legiune de îngeri să proptească locuinţele binecredincioşilor ca să nu-i stârcească pe evlavioşi.
Ce să-i faci? Dacă Domnul vrea să avem şi noi clădiri ca nişte clădiri, ni le-o face şi p-alea.



Dacă nu...şi privind în jur, se pare că nu, o scoatem noi la vreun capăt.
Sunt încrezător în viitor...oricare (n)ar fi el.

Why so serious?

Emil Boc a anunţat că de la 1 martie începem numărătoarea inversă pentru ieşirea din criză. Care criză?? ROMÂNIA A REFUZAT CATEGORIC SĂ INTRE ÎN CRIZĂ (vorba cârmuitorului precoce), apoi a mai ieşit din ea de vreo...10? ori până acum. (conform aceleiaşi surse, de mare încredere)
Eu nu mă bizui pe imbecilităţi. Plus că, sincer, mi se rupe cu talent dacă România intră, iese sau rămâne proptită în recesiune...atâta timp cât viaţa mea nu se schimbă, e inutil să mă aprindă vreo flamă de entuziasm. Oricum, din câte văd, situaţia merge din rău în mai rău; când spui "Gata! Mai naşpa nu mai există", realitatea te păleşte în moalele capului. Aşa că, nu cred că ieşim din nimic. Nu acum, nu mâine, nu peste o lună, un an sau mai mulţi. Nu în timpul vieţii mele...care pentru mine ar echivala cu "niciodată". Nu are rost să îmi fac iluzii. E o idioţenie chestia asta cu speratul, plus că e cea mai sigură cale spre dezamăgire.
"Uimeşte-mă" este filosofia mea de viaţă..Şi mereu rămân năuc în faţa cotidianului. E de bine?

Nu cred că depăşim nici o nasoleală financiară, bancară, mobiliară, automobilistică, turistică, teatrală, fotbalagistă sau orice hram o purta ea. Un 0.01% cu care cică ar creşte economia nu mă încălzeşte cu nimic.
Cert este că primăvara vine cu noi scumpiri: cresc preţurile la alimente, benzină (deci a orice unde fluxul tehnologic include transportul...deci a orice) gigacalorie, până şi la hârtie. Noua lege a muncii va fi adoptată şi aplicată...dragi ascultători! Întrerupem buletinul de ştiri pentru un breaking news de o importanţă capitală pentru destinul ţării: Iri a primit custodia Irinucăi, rodul iubirii sale nestrămutate cu preafrumoasa Moni. Dar nici diva de Izvorani nu se lasă şi contraatacă grav, contestînd decizia instanţei!! WOOOOOOOOOOOOWWWWW!!! Nu se poate, doamnelor şi domnilor!!! Nu pot să credce-mi zăresc felinarele!! În timp ce apetisanta brunetă (atenţie domnilor cu anumite dotări...sufleteşti, desigur - în curând singură) îşi linge rănile primei înfrâgeri, Iri îşi duce odrasla în club şi se distrează fără ABSOLUT nici o grijă! Oare ce vor mai facecei 2 guguştuci? Cum se va termina telenovela despărţirii anului...ce zic eu? Despărţirea secolului!!!
Râmâneţi cu noi, pe programul...2 (n-am găsit altă rimă).

Stay tuned, pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Meanwwhile
Noul cod al muncii va fi adoptat. Poa' să se pună sindicatele şi-n cur şi-n cap, poa' să iasă lumet în stradă până...până se plictiseşte de Imnul Pinguinului şi îngheaţă la deştete, noul cod va fi adoptat. Clar. La fel cum se va întâmpla şi cu noua lege a educaţiei. Protestează studenţii? Sunt împotriva cursurilor obligatorii (mie mi se rupe, că mi-am încheiat socotelile la capitolul ăsta; dar mă gândesc la freo 2 persoane dragi, care mai au de tras la jug şi pe care nu le voi putea ajuta în nici un fel...) şi a imposibilităţii de a-şi mai da cu părerea la alegerea decanului? Şi unde-i problema? Mda...îşi leagă banderole albe de mâneca hainei, trimit colete cu zacuscă şi murături la parlament (să aibă şi mititeii de-o gustare, trăi-le-ar familia lor de rotundei), spânzură cearşafuri şi diferite bulendre la balconul camerei în speranţa că dau palme morale conducătorilor...

Băi, sunteţi întregi cu capul? Protestaţi, sau vă gâdilaţi la chiloţi? Palme morale??? GLUMIŢI!! Greşiţi din start, presupunînd că ăia mai au vreo moralitate pe care să le-o frecaţi voi!
La ei, la noi nu mai există aşa ceva! Când eram mic, am văzut câini care fugeau cu hălci de moralitate în gură. Pentru ăştia, codul etic nu mai există nici măcar la nivel de micron; e moartă şi putrezită, răspândită în cele 4 colţuri ale planetei! Duceţi-vă-ţi pe acolo şi o căutaţi, dacă poftiţi pălmuiri. Aici, nu mai există aşa ceva. Aici, dacă tot te apuci să vrei ceva, dai o palmă. Şi atât.Punct. Ceri şi gata. Protestezi radical: te arunci de la vreun balcon, îţi dai foc, intri cu camionul în vreun pălăţoc...d-astea. Altfel, te amăgeşti cu iluzii, te saturi sugînd resturile rămase prin dantură (d-aia românul nici nu prea le are cu periajul după fiecare masă), ţi-o freci singur şi pretinzi că faci menage a trois. Nu rezolvi nimic, în puii mă-sii!!

Codul muncii va intra în vigoare, legea educaţiei se va aplica.
Apoi, începe distracţia.

Peste puţin timp, Moni, Iri, Ţumpy, şi alţi divi din ăştia vor fi istorie. Când patronul îţi va pune sula-n coaste (aşa este expresia, n-am ce-i face) perfect legal, să alegi între a-i munci pe plantaţie sau a muri de foame în bojdeuca ta, când Statul îţi va lua cu japca vaca din coteţ, ca pe vremea Moromeţilor, nu ştiu ce importanţă va mai avea chiloţăreala mondenă.