joi, 9 decembrie 2010

Nu iar, ci din nou

Gluma-i glumă, pamfletu-i pamflet, blogu-i blog, noaptea-i noapte, ziua-i zi, mâncarea-i mâncare, căcarea-i căcare, diva-i divă şi sexoasa e apetisantă, dar eu nu înţeleg lumea în care trăiesc. Încerc din greu în fiecare zi, dar nu reuşesc. Mai repede învăţ să levitez sau să mănânc carne de vită şi să elimin copite, dar să pricep cotloanele vieţii ăsteia, pace! Deci nu pot. 'Oi avea nevoie de vreun ajutor specializat, cum îmi sugera nevinovat amica condeească? Poate...nu ştiu. Cert este că prefer să nu îi răspund, să trec cu vederea preţiosu-i sfat, pentru că orice îmi vine acum în minte sigur-sigur nu o avantajează, iar numărul oamenilor cu care mai socializez din când în când riscă să scadă vârtos, spre domeniul subunitar.

Am deviat grav de la subiect.
Spuneam că nu ă pot adapta la cerinţele lumii în care trăiesc. Din când în când mai pun mici întrebări, dar nu primesc nici un răspuns, de la nimeni. Şi iar mă chinuie mirarea...şi iar dau peste trepanaţi cretinoizi, melci amputaţi şi diferiţi tălâmbi cu guşa pe burtoacă...şi iar trebuie să se dea ei în petec...şi iar îmi ies din pepeni în ultimul hal...şi iar intru-n roşu şi raţiunea mi se duce ţeavă, pe o singură direcţie...şi iar dau semne de scelerare şi primesc sfaturi...ăăă...sfaturi (las-aşa, că e mai bine fără nici o caracterizare, din motivele arătate mai sus).

Na, că iar o luai pe arătură. Hai că a treia oară e cu noroc! Ptiu-ptiu-ptiu, piei ispită!
SĂ-MI BAG (mâna-n buzunar, desigur) dacă eu îmi dau seama după ce fel de reguli funcţionază lumea asta dilimacă în care vieţuiesc! Sunt mult prea rudimentar ca să pricep mostrele de civilizaţie şi aspiraţia spre modernitate. Sunt mult prea schilod la neuron ca să pătrund un asemenea taine ce le-ntâlnesc în calea mea (cum zicea un amic de pahar, la cârciuma din colţ)!
Pe http://www.antena3.ro/, cu trimitere la pagina de cancaniadă (că doar vorbim despre acelaşi mogul), citesc cu stupoare:

"Uite ce Crăciuniţă sexy este Laurette, după ce şi-a pus silicoane!"

Aoleu!
(Mda...s-a dat startul la Crăciuniţe. Cum e una mai cu aere de divă în călduri, cum se pozează în curul gol şi cu căciuliţa de sezon, să bălească Moşul - nu Doroftei - la ea, mai viguros!)
Eu (iar) întreb spăşit: DE CE ESTE SEXY DOAR TUTA CU UGERE? De ce este Laurete asta plină de sexy, doar după ce şi-a pus silicoane? Oricum sperie copii de-i opreşte din creştere...da' acu, dacă are înaintări de vită gestantă, scuze. E o minunată, o splendidă! Când o văd, nici nu ştiu ce i-aş face! (aşa e bine?)
Suntem în anotimpul rece şi există fătuci care îşi aleg fularul la purtător, dar totuşi! Cum s-a încetăţenit ideea că orice fătucă cu pieptoc să-l care-n roabă e ceva de dorit pentru orice mascul care se respectă? De ce se bate atâta monedă că primul (şi singurul) lucru atrăgător la o femeie este o pereche de canistre supradimensionate?? De ce se pune atâta preţ pe mărime? Ce, când îţi iei gacică, iei lăptărie pentru tot oraşul, sau cum?
Serios acum, dar chiar nu înţeleg aşa ceva. (chestiune cu atât mai gravă cu cât, cică, fiind bărbat, automat tre' să fiu goriloi obsedat de diferite bucăţi atârnătoare de organismul mondenelor

Conform dex-ului cel de toate zilele, "sexy" desemnează o persoană atrăgătoare, cu un farmec aparte. Ce este atât de vrăjit la nişte bidoane umflate care stau să explodeze? De ce aş dori la mine în casă o cămilă descentrată, cu cocoşele pe burtă? Tot văd mereu prin ziare: cutărica (sexy şi ispititoare) şi-a scos noii sâni la fotografiat; uite ce seducătoare e cutărica, cu noile ţâţoace pe galantar! Haoleu! Nu mai spune! Arată ca o sacoşă de zarzavat care a făcut implozie, dar dacă are kilele de cauciuc la locul lor, se presupune că trebuie să fiu în limbă şi cu ochii bulbucaţi, beculind a frenezie?
Sincer, m-am plictisit. Am obosit. Mi-e greaţă. Mi se întorc ficaţii pe dos. Am impresia că sunt obligat să înghit nişte imagini, pe nemestecate. Am impresia că sunt forţat să accept să îmi conduc viaţa după nişte standarde idioate,care-mi anulează complet gândirea proprie sau preferinţele proprii.

Unii s-au dat culţi în cap şi m-au sfătuit afectaţi: "Nu-ţi place, nu te uita, nu mai citi". Da, da, vezi să nu! Să mori tu?
Trebuie să fiu orb, ca să nu văd! Oricât mi s-ar încreţi carnea pe mine de....poftă şi plăcere (la ce vă gândeaţi?), încă trăiesc în mizeria asta de colectivitate fie că vreau, fie că nu vreau. (Mai ales nu vreau. În special, nu vreau.) Şi mă înspăimântă claia de lucruri care se presupune să le fac, iar eu sunt total anti-talent...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu