luni, 6 septembrie 2010

Urare

Am înţeles că astăzi fu ziua bocului răchiţănean (nu ştiu cât face, că nu îmi încarc creierul cu amănunte) şi că ar trebui să îi fac o urare, să demonstrez că sunt băiat de gaşcă. Ar trebui să îi doresc să se tăvălească în chinuri şi să mănânce cenuşă pentru halul în care a adus ţara, doar că nu el este de vină (Totuşi, merită un "Baka Boku. Baka, baka"* din străfundul inimii). Nu este de vină nici măcar Băsescu ("Băsesq" în franceză). Ponoasele ar trebui să le tragă neamul ăsta handiapat şi plin de calităţi rele, care a dat naştere la asemenea dobitoci, care a distilat pe culmile succsurilor asemenea impotenţi decervelaţi. De vină pot să fie dacii şi romanii care şi-au dat mâna spre încuscrire, de vină poate să fie acea moleculă pur românească, ce ne transformă în rahaţii care suntem rahaţi. În ţara asta nu va exista niciodată un succes de grup, nimeni nu va rosti "România", pentru a se gândi la un colţ de Rai. Aici există, poate, doar succes individual, dar niciodată-niciodată, unul colectiv...pentru că nu ne dă voie fibra noastră interioară, nu ne lasă genetica.

Anyway...m-am luat cu vorba aiurea.
Revenind la bravul nostru sărbătorit, eu îi doresc să trăiască şi el, dimpreună cu toată familia lui, dintr-un salariu de 600 lei redus cu 25%, timp de juma de an, măcar (asta ca să nu fiu prea sadic).
Aşa numa, de gust.


*Boc tâmpit. Tâmpit, tâmpit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu