duminică, 25 iulie 2010

Idioţenii din folclor


Primitivism. Barbarie. Cruzime. Subcultură.
Deci cum aşa ceva?? Cum să crezi că dacă chinui o persoană, o fereşti de întâlniri cu băieţii şi efectele nedorite ale acestora? Cum să crezi?? Uite-aşa!
Când am văzut prima dată filmuleţul, mi-a fost silă. Mi-a fost scârbă de condiţia umană, mi-a fost greaţă că sunt om. M-a înspăimântat degajarea cu care mama aceea povestea, siguranţa şi încrederea din vocea ei, că face o faptă bună. Deşi nu avea practic nici o legătură, mi-am adus aminte de copilele asiatice care, pe la început de secol sufereau chinuri îngrozitoare când le erau oblojite picioarele, în încercarea de a le opri din creştere, de a le transforma în nişte zâne (convenienţele sociale spuneau că o fată este cu atât mai frumoasă cu cât are mişte picioare mai mici şi mai gingaşe). Aici este vorba despre altceva, justificările au cu totul o altă bază, dar un punct comun îl are cretinitatea obiceiurilor şi mutilarea unor copii.

Cel mai hidos lucru de pe lumea asta este să te naşti om. Un simplu om, supus prejudecăţilor sociale şi credinţelor ritualice.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu