...Pentru că:
Mi-e scârbă de beizadelele cu creierul purtrezit, care urinează ostentativ pe troiţe, doar pentru a arăta că au ceva în pantaloni.
Mi-e lehamite de fiii şi ficele care se cred sfincterul galaxiei, doar pentru că părinţii sug cu talent la ţeava naţională de bănet.
Mă dezgustă parangheliile protestatare şi cretinitatea aia de dans pinguinesc, care cică ar fi trebuit să bage spaima-n aleşi.
Mă tâmpesc băsiştii care-şi pupă idolul între nume şi-l purifică de toate resturile urât mirositoare care-l mânjesc, aşezîndu-l pe un altar intangibil pentru muritorii de rând.
Mă exasperează naivii idealişti care, una-două, o bagă pe aia cu poziţia lotus şi speratul aiurea-n tramvai.
Mi-e silă de proştii care îşi fac stive de acatiste şi cărţi sfinte, apoi se roagă cu lăcrămi amare poate-poate le-o trimite Dumnezeu vreun înger care să îi scape de sărăcie şi trai greu.
Mă oripilează cocalarii cu bordul maşinii plin de crucioace care mai de care mai lucitoare şi mai sclipicioase, care ar trebui să îi recomande Providenţei ca pe nişte persoane alese ce se află în exerciţiul vieţuirii.
Mi-e greaţă de maneliştii cu puţa nanometrică, care înjură ca turbaţii doar pentru că li s-a părut că le-ai călcat pe bătături curva din dotare, dar nu-s în stare să dea probă practică a virilităţii lor debordante.
Mă obosesc tembelii care se iau la tăbăcit pentru că ţedeul vecinului orăcăie mai tare.
Mi se revoltă stomacul de atâta iubire aprigă ce zace folosită prin boscheţi, ca o dovadă mută a nepăsării crâncene.
Mi se încreţesc ficaţii de la atâţia jmecheraşi impotenţi care cred că ei au îndoit banana, doar pentru că au demarat cu scârţăit de roţi de la semafor.
Mi se ofileşte flora gastrică când văd papuşi cu pretenţii de bombe sexiste, care cred că spălatul degetelor în gură şi scuipatul de seminţe sunt semne ale profunzimii spirituale.
Mă disperă botoasele cu pleoape bătucitoare, care au fantasme de modele în extaz şi se pozează în oglindă cu telefonul roz, tunat cu inimioare şi fluturaşi multicolori.
Mă înnebunesc idioţii tineri doritori de distracţii, care cred că beţia soră cu moartea şi pufăirea de bălării este apogeul distracţiei.
Mă revoltă clubangii care zbiară „TRĂEASCĂ GUŢŢŢŢŢ” în miez de noapte, pe străzile oraşului.
Îmi provoacă vomă boemii care îşi arată fineţea morală prin râgâituri abjecte cu iz de pişoarcă orzoasă, care l-ar umple de scârbă şi pe un porc care se bălăceşte în groapa cu căcat.
Mi se scorojesc neuronii când văd splendoarea mizeră în care se scaldă colţişorul nostru de Rai. Mă dor creierii capului de la traiul în curticeaua asta bolnavă, în îngrăditura asta cancerigenă, în viermuiala asta fetidă de curvăsăraie tâmpă, ridicată la rang de artă.
Mi-e scârbă de beizadelele cu creierul purtrezit, care urinează ostentativ pe troiţe, doar pentru a arăta că au ceva în pantaloni.
Mi-e lehamite de fiii şi ficele care se cred sfincterul galaxiei, doar pentru că părinţii sug cu talent la ţeava naţională de bănet.
Mă dezgustă parangheliile protestatare şi cretinitatea aia de dans pinguinesc, care cică ar fi trebuit să bage spaima-n aleşi.
Mă tâmpesc băsiştii care-şi pupă idolul între nume şi-l purifică de toate resturile urât mirositoare care-l mânjesc, aşezîndu-l pe un altar intangibil pentru muritorii de rând.
Mă exasperează naivii idealişti care, una-două, o bagă pe aia cu poziţia lotus şi speratul aiurea-n tramvai.
Mi-e silă de proştii care îşi fac stive de acatiste şi cărţi sfinte, apoi se roagă cu lăcrămi amare poate-poate le-o trimite Dumnezeu vreun înger care să îi scape de sărăcie şi trai greu.
Mă oripilează cocalarii cu bordul maşinii plin de crucioace care mai de care mai lucitoare şi mai sclipicioase, care ar trebui să îi recomande Providenţei ca pe nişte persoane alese ce se află în exerciţiul vieţuirii.
Mi-e greaţă de maneliştii cu puţa nanometrică, care înjură ca turbaţii doar pentru că li s-a părut că le-ai călcat pe bătături curva din dotare, dar nu-s în stare să dea probă practică a virilităţii lor debordante.
Mă obosesc tembelii care se iau la tăbăcit pentru că ţedeul vecinului orăcăie mai tare.
Mi se revoltă stomacul de atâta iubire aprigă ce zace folosită prin boscheţi, ca o dovadă mută a nepăsării crâncene.
Mi se încreţesc ficaţii de la atâţia jmecheraşi impotenţi care cred că ei au îndoit banana, doar pentru că au demarat cu scârţăit de roţi de la semafor.
Mi se ofileşte flora gastrică când văd papuşi cu pretenţii de bombe sexiste, care cred că spălatul degetelor în gură şi scuipatul de seminţe sunt semne ale profunzimii spirituale.
Mă disperă botoasele cu pleoape bătucitoare, care au fantasme de modele în extaz şi se pozează în oglindă cu telefonul roz, tunat cu inimioare şi fluturaşi multicolori.
Mă înnebunesc idioţii tineri doritori de distracţii, care cred că beţia soră cu moartea şi pufăirea de bălării este apogeul distracţiei.
Mă revoltă clubangii care zbiară „TRĂEASCĂ GUŢŢŢŢŢ” în miez de noapte, pe străzile oraşului.
Îmi provoacă vomă boemii care îşi arată fineţea morală prin râgâituri abjecte cu iz de pişoarcă orzoasă, care l-ar umple de scârbă şi pe un porc care se bălăceşte în groapa cu căcat.
Mi se scorojesc neuronii când văd splendoarea mizeră în care se scaldă colţişorul nostru de Rai. Mă dor creierii capului de la traiul în curticeaua asta bolnavă, în îngrăditura asta cancerigenă, în viermuiala asta fetidă de curvăsăraie tâmpă, ridicată la rang de artă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu