miercuri, 10 martie 2010

The Hurt Locker In Bad Shape



Când l-au dat pe Pro Tv m-am mirat; când l-au ataşat de un ziar şi l-a scos la tarabă pe un preţ de căcat, am devenit îngrijorat. Cum dracu' mă, de când suntem atât de fenomenali?? Un film bun se dă la televizor după cel puţin un an de rulat prin cinematografe (că altfel, ce prost s-ar mai duce la cinema când poate vedea acelaşi lucru din fotoliul mulat pe cur, care se află taman în sufrageria propriei locuinţe?)...şi de obicei asta se întâmplă doar la HBO; de când papucii mă-sii suntem aşa tari, de cumpărămpentru televizor filme de Oscar chiar înainte de a fi premiate şi la juma' de an de premiera americană?? De când se dau pelicule mega- uimitoare şi super-premiate ca bonus la un papirus fotbalagistic de 2 bani???

"The Hurt Locker"...senzaţia cinematografică a anului 2009. Cel mai bun, cel mai frumos, cel mai cool, cel mai aclamat. Ya, right! Vezi să nu! Doar o mizerie grandioasă, în opinia mea! Îmi pare rău că am pierdut 2 ore din viaţă pe aşa ceva...
Filmul rula cu spor în dvd-rom, pereţii se scorojeau, podeaua se retrăgea tăcută în sine însăşi, eu dormeam după vreo juma' de oră, cu limba pe umăr. Timp de 120 de minute, un încotoşmănat asudat nevoie mare deflora cu talent bombardelele plantate de odioşii tererişti...Nu înţeleg ce poate fi atât de admirabil la asta.

O fi luat premii peste premii, dar mie nu mi-a plăcut! Nu a avut acel "je ne sais quoi" care să mă vibreze la pipotă...aşa că nu mi-am dat seama care-i şpilul cu măreţia acestuia. Nu a avut substanţă, nu a avut fond, nu a fost cu miez de nici o culoare şi formă. Eu am văzut doar ceva plin de clişee (bravii U.S. Soldiers care se luptă eroic pentru binele societăţii şi pun datoria către civilizaţie mai presus de propria familie, soţia iubitoare care acceptă zâmbind martiriul, urâcioşii neni-terorişti care se excită la vederea unui proiectil şi vor să se explodeze împreună, binili care se luptă din greu cu diabolicul) şi plictisitor pân' la capătul universului.

Urăsc "Avatar" (nu l-am văzut, dar am tâmpit cu atâta propagandă exhaustivă), mă lasă rece porcăria asta cu iscusinţa americană, ticăloşii lui Tarantino nu m-au sensibilizat excesiv (doar genialul Christoph Waltz a dat toată savoarea filmului)....pe cuvânt că ar fi fost mai nimerit ca "District 9" al lui Peter Jackson să ia marele premiu! Are o tehnică de prezentare a poveştii cu totul nouă, are poveste emoţională foarte bună şi, cel mai important, prezintă omenirea fix aşa cum este ea: o turmă necivilizată de urangutani, nemiloasă şi primitivă.
Până una-alta, ipocrizia-i de bază! Dă-i înainte cu propaganda valorilor americane şi taci din gură! Super tare frate, n-am ce zice!


P.S.: Singura secvenţa care mi-a plăcut a fost la început: în slow motion nisipul (şi rugina, probabil) sărea de pe o maşină rablagită, ca urmare a şocului unei explozii nemaivăzut de puternice (oare ea să fi cauzat extinctia dinosaurienilor???).
Nu prea am înţeles de ce a murit competentul specialist (că doar avea costumul anti-bombardică pe dânsul), dar în fine! Trebuia ca totul să înceapă cu o dramă pentru a sublinia dăruirea restului echipei, nu??

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu