joi, 11 februarie 2010

Dincolo de cuvinte - Requiem









Nu pot scăpa, revăd în minte ochii în lacrimi ai Maestrului Ion Lucian şi nu pot pricepe soiul jivinelor turbate şi pline de râie la neuron care ne conduc, de propun (şi aplică) aşa legi odioase. Sunt incapabil să îmi exprin scârba şi repulsia în cuvinte...simt că trebuie să scriu despre călăii care aruncă cu căcat putrezit peste puţinele nestemate ale neamului ăsta mizerabil, dar nu îmi găsesc cuvintele. Nu reuşesc să îmi exprim revolta şi indignarea prin cuvinte inteligibile şi nu prin urlete.

Poate voi reveni mai târziu...când mă mai refac cu nervii.

P.S.: Nu sunt şi nu voi fi niciodată mândru că m-am născut în haznaua asta jegoasă! Sunt însă mândru că sunt contemporan cu Maestrul...şi cu sumedenia de alţi iluştri artişti care ne-au părăsit, sau care încă îşi duc bătrâneţile fără crâcnire printre nebunii neamului.


UPDATE: Un tiriplici incult a reuşit să umilească un simbol al talentului. Din nou. Nu mai e de discutat nimic...gata! S-a stins lumina-n sat, s-a dat drumul la câini!
DEZGUSTUL DE ROMÂNIA A ATINS APOPLEXIA!

APLAUZE!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu