miercuri, 27 ianuarie 2010

Norocos la ouă


E un ger de crapă pietrele. (AOLEU!! Am auzit fraza asta de atâtea sute de mii de ori în ultimele zile, că deja ciocănelul meu are scurgeri de sânge). Totul a încremenit în nemişcare, totul e îngheţat bocnă. Sau cel puţin aşa credeam.



Avem şi noi o microfermă amărâtă în spatele căşii, unde câteva cotcodace jumulite mai produc conştiincioase, printre acareturile dărăpănate.

Seara, ca gospodar ce mă aflu, merg frumos de le hrănesc, apoi le culeg ouălelelelele din cuibar. Una-două, spârc decartează la cuib, ca să am eu ce aduna. Nu-i mare inginerie... poate face asta şi un sugar legat la ochi; dar am observat că oricine ar face treaba cu căutatul galinaceelor în afară de mine, se întoarce de fiecare dată cu buza umflată...."uffff...iar nu au fătat găinile astea nimic! Le-o fi degerat oul pe conductă sau li s-a pus de-a curmezişul la ieşire, că altfel nu-mi explic!"


Concluzia??
Pfaiiii...N-ai ce să-i faci! Pur şi simplu, N-AI CE SĂ-I FACI!!! Cum o dai, cum o întorci, tot aşa iese! Înghiţi în sec şi accepţi realitatea: SUNT NOROCOS LA OUĂ!
Cine nu crede, îl poftesc să vină să mi le verifice!

Un comentariu: