Iobag în fugă la Micuţa Unire

Azi sărbătorim unirea de la 1959, cunoscută şi ca Mica Unire. De când mama mă-sii se întâmplă asta?? Că eu aud prima dată de terminologia asta, pe cuvânt de onoare!
Te pomeneşti că mâine-poimâine ne trezim că sărbătorim Băselu' Mic (data de investire în primul mandat) şi Băselu' Mare (data de investire în următoarele mandate).
Stau câteodată şi mă gândesc – da, uneori mai practic şi activitatea asta extremă - la strămoşii noştri şi realizez că îmi place despre ei. Cum-necum, s-au chinuit să întregească ţărişoara asta...doar ca să aibă imbecilii de azi ce să vândă. Platforma aia continentală cu care se tot lăuda Băse că a câştigat-o era vândută de aproape un deceniu, deşi nu prea era a noastră. Nu înţeleg cum s-a reuşit asta, dar la mânării românul e expert!

Chestia cu segmentatul anapoda al trupuşorului naţional mi-a dat o idee: Ce-ar fi să ne vindem noi ţara întreagă japonezilor, pentru vreo sută de ani?? Le dăm lor toţi banii de la buget şi îi lăsăm să ne orînduiască...că şi-aşa nu suntem în stare să ne administrăm singuri! La câte minunăţii avem pe aici, deşi ar trebui să fim Perla Europei cel puţin, suntem pielea puştii şi curelei late! Dar nu disperaţi! Dacă se îndeplineşte planul meu, ne organizează niponii de ne iese turism pe urechi! Ce Udrea, ce ministerul turismului, ce Oprescu, ce trotuare rulante? Vine vreun pui de Tanaka-san şi ne baga nişte autostrazi suspendate şi telegondole robotizate, de stă mâţa-n coadă! Ne fac ăştia o promovare turistică din aia originală şi ne-am salvat câteva miliarde udreşti de la tocat pe toate căcaturile de reclame colorate!
Nu ştiu despre voi, dar eu chiar nu cred că ne-ar strica nişte autostrăzi măcar la nivel de Ev Mediu, nişte rable de trenuri care să vină în puii mei cu precizie de ceas elveţian, ceva coduri samuraice de onoare sau un sistem de credinţe care să nu fie bazat pe "ne-om descurca noi" sau " 'om trăi şi 'om vedea".


De ce la japonezi?? Simplu!! Ei sunt singura naţie care ne mai poate scoate din căcat! Şi-au luat-o cel mai urât după război, acum sunt o putere mondială!! Se fac glume pe seama lor...dar când ei aveau ritualuri de îmbăiere, australopitecii europeni abia părăseau continentul african. Japonezii ne sunt net superiori la tradiţii, morală, credinţă, cultură, civilizaţie ...cam orice vreţi: doar alegeţi un domeniu, că ei ne dau lecţii oricînd, printre râgâieli cu iz de sushi.
Japonia este singura naţie de pe planetă care servit pe post de cobai şi a făcut cunoştinţă cu ciuperca atomică. Acum, după doar 60 de ani, şi-a revenit din dezastru şi a reuşit să ajungă şi cea mai mare putere economică a lumii. A pus bazele majorităţii codurilor morale, industriale sau de management al calităţii pe care este clădită civilizaţia noastră, inclusiv a fitzoşilor de peste Atlantic.
Plus că sunt mega-aglomeraţi la ei pe insuliţe şi cred că ar zice bogdaproste pentru un teritoriu care să îl colonizeze, ca să mai aibă şi ei pe unde locui în linişte...

Mă întreb : Ce s-ar fi întâmplat dacă americancii ne dădeau nouă numa’ o juma’ de bombă atomică după ceafă? La cât apţi şi virili sunt românii din zilele noastre, cred că umblam ca tălâmbii pe uliţe şi locuiam în vizuini, chiar şi după un mileniu! Cred că dacă ştia Cuza în ce hal o să ajungă ţărişoara asta, îşi băga picioru-n ea de unire şi emigra în Arabia, să fie emir peste dunele de nisip!

Până una-alta, să ne preamărim strămoşii. Pentru că de bine de rău, fără scule computerizate, strategii şi proiecte cincinale, fără Băselu cel Luminăcios şi salvator de neam, tot au mai făcut ceva. Sau Băse a folosit flăcărica psihotronică şi s-a reîncarnat în Mihai Viteazul, A.I.Cuza şi toată Adunarea de la Blaj?? Că doar aşa îmi explic succesul ţărănoilor din trecut...ei nu ar fi reuşit nimic fără călăuzirea Mirificului Băsescian, Alfa şi Omega Neamului Românesc.

Anyway...gata cu filosofeala de doi bani!
Happy Little Union Day (deşi, tinînd seama că scoatem limba de căldură şi ne îngheaţă saliva-n glande, cred că ar fi mai potrivită urarea "Warmy Little Union Day")

P.S.: Acum se cântă "Hai să dăm deget cu deşt"? Că mâna cu mână se dă la unirea a mare, de peste câteva zeci de ani...