Am reuşit şi eu, în sfârşit, să văd care e şpilul cu “2012”…filmul mult cântat şi mult aşteptat în cinematografele sfârşitului de toamnă.
În principiu, totul este o re-interpreetare modernă a Potopului Biblic. Dincolo de efectele vizuale care realmente îţi taie respiraţia, dincolo de clădiri care se dărâmă ca şi cum un arhitect sadic le-ar fi construit din cărţi de joc, trecînd cu vederea autostrăzile care se răsucesc ca şerpălăii loviţi de streche, automobilele (majoritatea extrem de scumpe) care zboară ca popicele în toate direcţiile, exploziile şi erupţiile vulcanice, povestea filmului este foarte simplistă: în 2012, datorită alinierii soarelui cu celelalte planete, pământul trece prin schimbări radicale...sau, cu alte cuvinte începe Apocalipsa. Lumea dă ortu' popii în grup compact, litosfera se crapă ca un dovleac răscopt, unii dau în debileală, alţii intră în panică... Şi bineînţeles, un erou americam multipotent, care reuşeşte să evite toate nenorocirile pe muchie de mustaţă.
Eu am remarcat însă, o altă idee. Când totul ţi se năruie sub picioare, trebuie sa cauţi o rută de scăpare...pe care o găsesti doar dacă ai suficienţi bani. Nu mai contează nimic, decât banul. Persoanele care cică au fost alese să ducă în viitorime genotipul rasei umane, numărau doar arabi şi magnaţi de afaceri care au deţinut euroi şi au fost în stare să îşi cumpere supravieţuirea. Nu copii, genii sau alte valori...ci politicieni şi graşi împuţiţi, care au avut destul mălai. Ceea ce mi se pare foarte real.
Îmi vin acum în minte idealiştii care se scandalizează cu vânele pleznindu-le la tâmple: “Cum se poate aşa ceva?? Până şi sacra viaţă a unui om, viaţa dată de la Dumnezeu, să depindă de ochii lu’ Ucigă-l Crucea?? Vaiiii…”.
Da, este foarte adevărat…ABSOLUT totul depinde de puterea financiară. Că dacă nu ar fi aşa, nu s-ar mai organiza teledonuri pentru ajutorarea nevoiaşilor loviţi de soartă, ziarele nu ar mai fi pline de poze cu bebei suferinzi de diferite malformaţii sau boli, care au nevoie de “x mii de euro” pentru o intervenţie chirurgicală
Dar să revin...
A fost patetică scena în care, vezi Doamne, liderii lumii au fost cuprinşi de remuşcări şi au acceptat, cu lacrimi în ochi, să deschidă porţile arcelor. Mda...sigur! Hai măi...fiţi serioşi! Sau era nevoie de o scenă lacrimogenă, ca să înveţe tot prostul că poţi reuşi şi prin sentimente nobile, curaj şi credinţă...
Mi s-a frânt corasonul de la atâta filantropie! Of, of, măi, măi.
Una peste alta, muvi-ul (cică aşa se zice acum... “Mă duc să văd un muvi”) a fost ok...presupun. Doar două ore şi jumătate de imagini şi iluzii...Fără profunzime sentimentală, ci doar plin de trucaje, efecte speciale, explozii nimicitoare şi acţiune alertă (sau mă rog...nimicire alertă). Ceva de petrecut timpul, dar fără vreo morală care să îţi descopere cine ştie ce sensuri ascunse ale vieţii sau viziuni mistice.
În principiu, totul este o re-interpreetare modernă a Potopului Biblic. Dincolo de efectele vizuale care realmente îţi taie respiraţia, dincolo de clădiri care se dărâmă ca şi cum un arhitect sadic le-ar fi construit din cărţi de joc, trecînd cu vederea autostrăzile care se răsucesc ca şerpălăii loviţi de streche, automobilele (majoritatea extrem de scumpe) care zboară ca popicele în toate direcţiile, exploziile şi erupţiile vulcanice, povestea filmului este foarte simplistă: în 2012, datorită alinierii soarelui cu celelalte planete, pământul trece prin schimbări radicale...sau, cu alte cuvinte începe Apocalipsa. Lumea dă ortu' popii în grup compact, litosfera se crapă ca un dovleac răscopt, unii dau în debileală, alţii intră în panică... Şi bineînţeles, un erou americam multipotent, care reuşeşte să evite toate nenorocirile pe muchie de mustaţă.
Eu am remarcat însă, o altă idee. Când totul ţi se năruie sub picioare, trebuie sa cauţi o rută de scăpare...pe care o găsesti doar dacă ai suficienţi bani. Nu mai contează nimic, decât banul. Persoanele care cică au fost alese să ducă în viitorime genotipul rasei umane, numărau doar arabi şi magnaţi de afaceri care au deţinut euroi şi au fost în stare să îşi cumpere supravieţuirea. Nu copii, genii sau alte valori...ci politicieni şi graşi împuţiţi, care au avut destul mălai. Ceea ce mi se pare foarte real.
Îmi vin acum în minte idealiştii care se scandalizează cu vânele pleznindu-le la tâmple: “Cum se poate aşa ceva?? Până şi sacra viaţă a unui om, viaţa dată de la Dumnezeu, să depindă de ochii lu’ Ucigă-l Crucea?? Vaiiii…”.
Da, este foarte adevărat…ABSOLUT totul depinde de puterea financiară. Că dacă nu ar fi aşa, nu s-ar mai organiza teledonuri pentru ajutorarea nevoiaşilor loviţi de soartă, ziarele nu ar mai fi pline de poze cu bebei suferinzi de diferite malformaţii sau boli, care au nevoie de “x mii de euro” pentru o intervenţie chirurgicală
Dar să revin...
A fost patetică scena în care, vezi Doamne, liderii lumii au fost cuprinşi de remuşcări şi au acceptat, cu lacrimi în ochi, să deschidă porţile arcelor. Mda...sigur! Hai măi...fiţi serioşi! Sau era nevoie de o scenă lacrimogenă, ca să înveţe tot prostul că poţi reuşi şi prin sentimente nobile, curaj şi credinţă...
Mi s-a frânt corasonul de la atâta filantropie! Of, of, măi, măi.
Una peste alta, muvi-ul (cică aşa se zice acum... “Mă duc să văd un muvi”) a fost ok...presupun. Doar două ore şi jumătate de imagini şi iluzii...Fără profunzime sentimentală, ci doar plin de trucaje, efecte speciale, explozii nimicitoare şi acţiune alertă (sau mă rog...nimicire alertă). Ceva de petrecut timpul, dar fără vreo morală care să îţi descopere cine ştie ce sensuri ascunse ale vieţii sau viziuni mistice.
M-am plictisit si m-a luat si rasul dupa vreo 25 minute de film. Cat despre talentul tau la scris...mai ai mult de muncit.Arunci figurile de stil in text ca legumele in ciorba dar vezi ca ce-i prea mult strica.
RăspundețiȘtergere"magnati de afaceri" "plin de trucaje"