Cel mai scârbos hepăning

Îmi place mult, mult, când e cu Iubirea Adevărată.

Merg pe stradă ca pietonul normal, trec pe lânggă un cuplu iubăcios, care îşi lua cel mai probabil "La Revedere".
- Să îmi dai un bip când ajungi, Puiuţ!
- Sigur Zăhărel Iubit! Te sun de cum ajung!
(îmbrăţişări toride, sărutări hămesite, pipăieli avide, bla, bla, bla)

Instantaneu, stomacul mi-a fost asaltat de valuri scârboase, iar greaţa a început să mă furnice prin piele...Mai ales că amorezii cu părul sur, erau trecuţi bine de 40 de ani.
Nu zice nimeni că nu trebuie să te simţi tânăr la orice vârstă, nu zice nimeni să nu iubeşti; dar chiar în halul acesta?? Mă umple greaţa când sunt martor la libidoşenii din astea, chiar când sunt înfăptuite de...hai să le zic "tineri betoni de cool, cu chef bestial de distracţie". Li se pare lor că sunt non-comformişti dacă se opresc să se lingă în mijlocul străzii, aşa că se pornesc cu avânt lângă orice boschet.
Stiu că e perioada sărbătorilor, când trebuie să fim mai buni, mai iubitori, mai curaţi, mai, mai, mai; dar...CHIAR ÎN HALUL ĂSTA??
Mi-e rău...Mă duc să borăsc în pungă, că nu mai pot. ("Eu este rău; boreşte la punge", pentru bilele de grăsime împuţită care au probleme de exprimare în limba română)

Poate revin cu subiectul, când mă mai liniştesc.