luni, 23 noiembrie 2009

Românica la elecţie


22 noiembrie 2009. Gara de Nord (şi nu numai). Orele 07.00-21.00.
Claie peste grămadă, înghesuiţi ca nişte cartofi în hambar, aliniaţi ca o turmă de dobitoace, printre încruntături, pârâituri de oase, înjurături spuse cu obidă în barbă şi miros de sudoare, cetăţenii neamului se întrec să se exercite în dreptul constituţional de a vota. Subit, conştiinţa civică i-a străpuns până la rădăcină, le-a vibrat triumfător în cord, iar acum conaţionalii îşi trag omor, care să se arate mai voinic la apăsarea cu ştampila. Persoane care s-au învoit special de la lucru, bolnavi, studenţi amărâţi (care votau cu schimbarea pe o viaţă mai bună), turişti în trecere, turişti veniţi special pentru vizitarea acestui magnific obiectiv turistic…într-un cuvânt, “oameni care locuiau la Bucureşti, dar aveau buletin de provincie, din diferite motive; aceleaşi motive care îi împiedicau să se ducă dracu’ să dea cu părerea la circumscripţia de care aparţineau”. Ce mai? O ditamai adunătură pestriţă cu aspect de cireadă sub acoperire, care şi-a luat destinul între copite şi a venit să îşi spună părerea.

Mă disperau studenţeii care cică nu aveau viză de flotant…si se lamentau sărăcuţii, pentru că nu au unde să îşi exprime voinţa de popor liber. Of, of, mai, măi…să mai tăiem din vene…
Păi, băi tâmpiţilor! Din câte îmi mai amintesc, pe vremea mea erau secţii de votare şi în campusuri; iar la cămin nu te lăsa să stai fără viză de flotant, că îţi luai amendă de la nenii miliţieni care veneau în control periodic. Gândind în felul acesta…pe cine credeţi că prostiţi voi, măi derbedeilor?? Spuneţi mai bine că acceptaţi umilirea de a sta ca boul ore în şir, pentru că v-au plătit unii şi alţii să vă transformaţi în diferiţi ultraşi viu coloraţi! Deşi…să-mi bag picioarele daca eu aş fi stat atât…chiar dacă crăpam de foame, nu acceptam să stau ca animalul pentru că aşa au vrut nişte mizerabili umflaţi .

A fost o demenţeală totală! Unii parcă erau loviţi între ochi de vreo bleandă mutantă, şi îi găsise hărnicia taman în duminica alegerilor; toţi erau muncitori, toti se ceruseră afară de la şefu’ şi veneau în grup organizat, ca să ştampileze “şi aicişa”. Pe alţii îi lovise damblaua turismului, de parcă însăşi Udrea le sulfa sub coadă! (ca să le dea avânt) O mare…dar ce spun eu? Un ocean uman năvălea turbat în vizită la rudele “de la ţară”…şi cum votarea este o necessitate care se cere făcută, se pecetluia cu nesaţ orice buletin de vot care se creştea în faţa ochilor! Ziceai că s-au damblagit cu toţii!

Nu mă înţelegeţi greşit…este dreptul fiecăruia să meargă pe la urne. Şi nu am nimic cu asta. Dar îmi provoacă greţă ipocriţii care se dau modei de civism şi democraţie, dar îşi vând dreptul pe o sticlă de ulei sau câţiva zeci de lei în portofel! Mi-e scârbă de ei…şi nu îmi pot da seama cum poate fi cineva atât de netrebnic. Să accepte orice umilire posibilă, de involueze la gradul unui animal de turmă, doar pentru o “micuţă atenţie”.

Despre rezultatul votului…nu mai am ce comenta. Fie că iese GIoană (G.I. vine de “G.I. Joe”, prototipul Fătului-Frumos în chiloţi de tablă, luptăcios pentru drepturile poporului ) şi trage o horă a unirii pe pajişte, ca să fie lumină în lume şi căldură la cei nevoiaşi, fie că iese Băse (Doamne păzeşte-ne de hemoragia pârţoasă), rezultatul este acelaşi: cine poate, să părăseacă ţara, planeta, dimensiunea…să se debaraseze de orice ar putea fi contaminat cu românism de la mama lui.

SAUVE QUI PEUT!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu