Au descoperit şi jurnaliştii lu’ peşte că se dau pomeni electorale...Moamăăăăăăă ce ştire betoană!! La noi înseamnă că s-a furat startul...pentru că se dăruiesc astfel de pachete, de aproape o lună! Şi bineînţeles, NUMAI simpatizanţilor care-s mai obsedaţi!
Anyway:
Cică o doamnă Mioara, Oiţa, sau ceva behăitor în orice caz, afiliată la primăria sectorului 2 a capitalei,a împărţit cu dărnicie câte 4 kg. de zahăr şi 4 kg. de făină nevoiaşilor; dar nu pentru că în sufletul ei strălucea diamantul milei creştineşti, şi mai ales nu oricărui sărman ales la voia întâmplării...ci doar acelora care promiteau că la vor vota favorabil pe prea-cinstitul referendum şi implicit pe Trăienel (nu mielul, ci însuşi Luminăţia Sa Băsescq I, PRŢ de Cotroceni!)
Acum, lăsînd la o parte ilegalitatea acestor practici electorale care văd că se petrec fără nici cea mai elementară jenă faţă de lege...eu pe cuvânt că m-aş fi dus. Nu pentru că mă îngrăşam din pomenile lor sau pentru că îmi stă alimentaţia taman în darurile astea nesimţite, ci pentru a avea măcar satisfacţia puerilă că le dau în dinţi. Le promit ceva, apoi mă fac că m-am răzgândit...pentru că de data aceasta, la votare, cheia e la MINE! Şi vreau să îmi cerşească votul, să îmi dea (nu promită) câte-n lună şi stele, ca să îi tai de pe liste mai cu sete!
Mă duceam...poate chiar de mai multe ori; şi dacă îmi cereau să-l votez pe Băse, îi apostrofam cu blândeţe: “Păi se poate, doamnelor şi domnilor să mă întrebaţi una ca aceasta?? Eu îl ador, îl iubesc pe Tătuc din tot cugetul meu cetăţenesc! Îmi vindecă toată neputinţele numai când îi aud glasu-i suav şi cristalin cum mă gâdilă pe ciocan; şi ochii…ochii aceia limpezi, de cuceritor în spasme de ferocitate…în care mă pierd ca într-un labirint de plăceri interzise! Mă furnică încântarea prin buricele degetelor, numai când mă gândesc la ei!!! Vreţi să vă spun un secret? M-am îndrăgostit de Băseluţ (mânca-l-aş de drăguţic mic şi scumpic cu chelia lui, aia mumoasă şi strălucitoare) din prima clipuţă, încă din zorii copilăriei intrauterine! De fapt…eu eram programat să ies pe ţeavă încă de acum 500 de ani…trebuia să fiu copil de rajah, prin India sau ceva (nu mai ştiu prea bine, că a trecut multă vreme de atunci); să mă scald în lapte şi miere, să mă răsfăţ numai în mătăsuri şi catifele cu fir de aur! Doar că pasiunea pentru Emanaţia Mult Iubită m-a făcut să renunţ la toate astea…şi să înaintez o cerere la Doamne-Doamne, să mă mai păstreze până acum. Îmi doream din tot sufletul să fiu contemporan cu Unicul Desţelenitor De Trăiri Fantasmice; să mă închin lui, iar EL, cau un adevărat Părinte, să mă oblăduiască, să îmi trezească simţurile cele mai ascunse ale servitudinii! Aşa că decartează mai repede marafeturile alea pă d-a moaca, că am auzit că şi PSD-ul pune de-o pomană şi vreau să ajung şi pe la ei!”
Ce pitpalacii mei?? Eu nu am învăţat să aburesc??? Ce, ori îmi implantează un cip în piele care îmi va coordona membrul votant către cutare sau cutare catindat?? (Eu oricum îi ştampilez pe toţi, să nu se supere niciunul!) Sau mă marchează cu cerneală invizibilă pe frunte şi înfund Iadul pentru că nu mi-am împlinit făgăduiala?? Am promis…şi ce? Ei nu au promis de vreo 20 de ani în vânt, fără număr şi pe sistem turbo??? EI nu m-au frecat pe creieri virilitatea lor de reformatori precoci? Şi când colo...îngî, îngî şi nivelul de trai li s-a fleşcăit, când nici nu se apucaseră de treabă! Nu ne-au împroşcat din gros, cu promisiuni deşarte?? O să fie, o să dregem, o să tragem după căprioare prin pădurile patriei, la partide aristocratice de vânătoare! Şi s-au ţinut de cuvânt doar la partea cu trasul...pentru că ne-au tras-o fără nici o apăsare! Nu au vrăjit de ani de zile, că va fi bine??? (aici au cam avut dreptate…că LOR le-a fost bine!) Ia să îmbuce puţintel din propriile reţete de succesuri…
Că doar nu m-a însărcinat nimeni cu rolul de Albu Ca Zăpadă sau cu cel de vreo vestală neprihănită (mă rog…vestal neprihănit), care tre' să le înghită lor toate mizeriile! Şi am renunţat de mult să cred că prin cinste şi corectitudine, muncă asiduă, plasări inteligente de capital şi…în principiu toată gargara asta ipocrită care se molfăie prin diferite guri, se poate schimba lumea şi se poate obţine vreun succes personal. Porcăria aia cu “un om schimbă o mulţime” e doar aşa…fix pix! Praf în ochii credulilor!
Aşa că de ce nu le-aş lua cadourile, apoi să îi tai pe toţi de pe liste din motiv că sunt nişte incompetenţi jalnici?? Şi să îi anunţ, printr-o notă de subsol (tot pe buletinul de vot, se-nţelege) că le-am năruit speranţele şi am o remuşcare la primele 3 litere ale băsescului??
Anyway:
Cică o doamnă Mioara, Oiţa, sau ceva behăitor în orice caz, afiliată la primăria sectorului 2 a capitalei,a împărţit cu dărnicie câte 4 kg. de zahăr şi 4 kg. de făină nevoiaşilor; dar nu pentru că în sufletul ei strălucea diamantul milei creştineşti, şi mai ales nu oricărui sărman ales la voia întâmplării...ci doar acelora care promiteau că la vor vota favorabil pe prea-cinstitul referendum şi implicit pe Trăienel (nu mielul, ci însuşi Luminăţia Sa Băsescq I, PRŢ de Cotroceni!)
Acum, lăsînd la o parte ilegalitatea acestor practici electorale care văd că se petrec fără nici cea mai elementară jenă faţă de lege...eu pe cuvânt că m-aş fi dus. Nu pentru că mă îngrăşam din pomenile lor sau pentru că îmi stă alimentaţia taman în darurile astea nesimţite, ci pentru a avea măcar satisfacţia puerilă că le dau în dinţi. Le promit ceva, apoi mă fac că m-am răzgândit...pentru că de data aceasta, la votare, cheia e la MINE! Şi vreau să îmi cerşească votul, să îmi dea (nu promită) câte-n lună şi stele, ca să îi tai de pe liste mai cu sete!
Mă duceam...poate chiar de mai multe ori; şi dacă îmi cereau să-l votez pe Băse, îi apostrofam cu blândeţe: “Păi se poate, doamnelor şi domnilor să mă întrebaţi una ca aceasta?? Eu îl ador, îl iubesc pe Tătuc din tot cugetul meu cetăţenesc! Îmi vindecă toată neputinţele numai când îi aud glasu-i suav şi cristalin cum mă gâdilă pe ciocan; şi ochii…ochii aceia limpezi, de cuceritor în spasme de ferocitate…în care mă pierd ca într-un labirint de plăceri interzise! Mă furnică încântarea prin buricele degetelor, numai când mă gândesc la ei!!! Vreţi să vă spun un secret? M-am îndrăgostit de Băseluţ (mânca-l-aş de drăguţic mic şi scumpic cu chelia lui, aia mumoasă şi strălucitoare) din prima clipuţă, încă din zorii copilăriei intrauterine! De fapt…eu eram programat să ies pe ţeavă încă de acum 500 de ani…trebuia să fiu copil de rajah, prin India sau ceva (nu mai ştiu prea bine, că a trecut multă vreme de atunci); să mă scald în lapte şi miere, să mă răsfăţ numai în mătăsuri şi catifele cu fir de aur! Doar că pasiunea pentru Emanaţia Mult Iubită m-a făcut să renunţ la toate astea…şi să înaintez o cerere la Doamne-Doamne, să mă mai păstreze până acum. Îmi doream din tot sufletul să fiu contemporan cu Unicul Desţelenitor De Trăiri Fantasmice; să mă închin lui, iar EL, cau un adevărat Părinte, să mă oblăduiască, să îmi trezească simţurile cele mai ascunse ale servitudinii! Aşa că decartează mai repede marafeturile alea pă d-a moaca, că am auzit că şi PSD-ul pune de-o pomană şi vreau să ajung şi pe la ei!”
Ce pitpalacii mei?? Eu nu am învăţat să aburesc??? Ce, ori îmi implantează un cip în piele care îmi va coordona membrul votant către cutare sau cutare catindat?? (Eu oricum îi ştampilez pe toţi, să nu se supere niciunul!) Sau mă marchează cu cerneală invizibilă pe frunte şi înfund Iadul pentru că nu mi-am împlinit făgăduiala?? Am promis…şi ce? Ei nu au promis de vreo 20 de ani în vânt, fără număr şi pe sistem turbo??? EI nu m-au frecat pe creieri virilitatea lor de reformatori precoci? Şi când colo...îngî, îngî şi nivelul de trai li s-a fleşcăit, când nici nu se apucaseră de treabă! Nu ne-au împroşcat din gros, cu promisiuni deşarte?? O să fie, o să dregem, o să tragem după căprioare prin pădurile patriei, la partide aristocratice de vânătoare! Şi s-au ţinut de cuvânt doar la partea cu trasul...pentru că ne-au tras-o fără nici o apăsare! Nu au vrăjit de ani de zile, că va fi bine??? (aici au cam avut dreptate…că LOR le-a fost bine!) Ia să îmbuce puţintel din propriile reţete de succesuri…
Că doar nu m-a însărcinat nimeni cu rolul de Albu Ca Zăpadă sau cu cel de vreo vestală neprihănită (mă rog…vestal neprihănit), care tre' să le înghită lor toate mizeriile! Şi am renunţat de mult să cred că prin cinste şi corectitudine, muncă asiduă, plasări inteligente de capital şi…în principiu toată gargara asta ipocrită care se molfăie prin diferite guri, se poate schimba lumea şi se poate obţine vreun succes personal. Porcăria aia cu “un om schimbă o mulţime” e doar aşa…fix pix! Praf în ochii credulilor!
Aşa că de ce nu le-aş lua cadourile, apoi să îi tai pe toţi de pe liste din motiv că sunt nişte incompetenţi jalnici?? Şi să îi anunţ, printr-o notă de subsol (tot pe buletinul de vot, se-nţelege) că le-am năruit speranţele şi am o remuşcare la primele 3 litere ale băsescului??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu