"Pentru Profu' de Conserve, omul care a încercat din răsputeri să ne lărgească orizonturile până şi-a dat seama că poate muri liniştit, încercînd"
Ipoteză
Cu cât înveţi mai mult, cu atât realizezi cât eşti de neştiutor.
• Demonstraţie
La un moment dat din viaţă, cunoştinţele tale au o anumită mărime…Să presupunem că le îngrădim într-un cerc. Deci, tot ce este în interiorul cercului cunoşti, ce e în afara lui este negrul neştiinţei. Ceea ce înseamnă că intersecţia ta cu necunoscutul se face pe o lungime de 2πR (unde R= raza cercului), egală cu lungimea cercului. Deoarece R= 20 cm (să presupunem), L= 40π cm. Nu????????
Te consideri un geniu…din moment ce porţiunea de ignoranţă este atât de mică.
Timpul trece...iar tu acumulezi din ce în ce mai multe informaţii. După câţiva ani, înţelepciunea creşte de 100 de ori şi îţi poate fi cuprinsă într-un cerc mult mai mare, cu R= 2000 cm. De aici rezultă că L= 2πR = 4000π cm. Doar că, asta nu înseamnă că lungimea de contact cu Spaţiul Obscur a crescut?
• Concluzie
Deşi pata de lumină a inteligenţei tale s-a mărit mult mai mult, ea se află în contact cu o cantitate tot mai mare de beznă, de necunoaştere. Şi îţi dai seama, mai acut, de uriaşa şi propria ta incultură.
Acum înţeleg eu de ce strămoşii noştri ciobani erau mult mai fericiţi! Ei nu îşi făceau probleme decât referitor la momentul transhmanţei…Nu aveau mobile, care să rămână fără semnal sau baterie, când ţi-erea lumea mai dragă; nu aveau internet, cablu, sau alte facturi de plătit (care intră la categoria de "întreţinere"). Nu îi interesa de Gipane cât Titanicul, îi durea fix la toiag de fanarioţii care înfulecau până la spargere din avutul ţării. Li se rupea de păpuşicile care votează legi aberante în parlament, nu voiau să se afirme în domeniul carierei. Nevestele nu le cereau gentoace, farduri, vizite la coafor, şube de firmă…iar ei nu se dădeau de ceasul morţii că ar trebui să cumpere aşa ceva. Nu erau terorizaţi de înspăimântătoarele E-uri sau de diferite pandemii de gripe animale. Nu ştiau de ultravioletele ce penetrează (aşa cum cerneala penetrează această cretă – la acest moment, se arată creta imaculată, albăstrită la un capăt) subţirelul strat de ozon, habar n-aveau că fenomenul acesta se datorează freonului de la instalaţiile de răcit; de fapt…nici nu aveau asa ceva! Nu îi interesa de ploi acide sau fragmente de rachete alungătoate de furtuni, care să le cadă în cap, ori te miri ce alte minuni dintr-astea.(pe principiul “Ce nu ştii, nu-ţi face rău”)
Universul lor era format de turma de oi, stâna, apărarea staulului şi mulsul mioarelor. Dacă voiau să se căsătorească, erau fericiţi să găsească pe cineva cu o zestre cât de cât, şi gata. Problema era rezolvată…
Pe cuvânt că uneori aşa mă ia un dor să-mi iau câmpii….de-mi vine apă-n gură! Mi-aş extrage din creier, cu o siringă (sau baghetă…în stil Harry Potter), toate cunoştinţele pe care le am (sau ar trebui să le am), apoi m-aş cocoţa în vârf de…Bucegi (că dacă zic alţi munţi, iar spune nenea preşedinte că nu-s patriot şi mi-e ruşine cu ţara mea)! Nu mai vreau să văd, nu mai vreau să mai aud, nu vreau să mai ştiu nimic! Beau apă de ploaie şi mă hrănesc cu licheni asortaţi cu scoarţă de copac….câte zilişoare oi mai avea de trăit.
Macrocosmosul meu de intelectual se limitează doar la o cocioabă între brazi şi la păduricea de din împrejurimi!
Ipoteză
Cu cât înveţi mai mult, cu atât realizezi cât eşti de neştiutor.
• Demonstraţie
La un moment dat din viaţă, cunoştinţele tale au o anumită mărime…Să presupunem că le îngrădim într-un cerc. Deci, tot ce este în interiorul cercului cunoşti, ce e în afara lui este negrul neştiinţei. Ceea ce înseamnă că intersecţia ta cu necunoscutul se face pe o lungime de 2πR (unde R= raza cercului), egală cu lungimea cercului. Deoarece R= 20 cm (să presupunem), L= 40π cm. Nu????????
Te consideri un geniu…din moment ce porţiunea de ignoranţă este atât de mică.
Timpul trece...iar tu acumulezi din ce în ce mai multe informaţii. După câţiva ani, înţelepciunea creşte de 100 de ori şi îţi poate fi cuprinsă într-un cerc mult mai mare, cu R= 2000 cm. De aici rezultă că L= 2πR = 4000π cm. Doar că, asta nu înseamnă că lungimea de contact cu Spaţiul Obscur a crescut?
• Concluzie
Deşi pata de lumină a inteligenţei tale s-a mărit mult mai mult, ea se află în contact cu o cantitate tot mai mare de beznă, de necunoaştere. Şi îţi dai seama, mai acut, de uriaşa şi propria ta incultură.
Acum înţeleg eu de ce strămoşii noştri ciobani erau mult mai fericiţi! Ei nu îşi făceau probleme decât referitor la momentul transhmanţei…Nu aveau mobile, care să rămână fără semnal sau baterie, când ţi-erea lumea mai dragă; nu aveau internet, cablu, sau alte facturi de plătit (care intră la categoria de "întreţinere"). Nu îi interesa de Gipane cât Titanicul, îi durea fix la toiag de fanarioţii care înfulecau până la spargere din avutul ţării. Li se rupea de păpuşicile care votează legi aberante în parlament, nu voiau să se afirme în domeniul carierei. Nevestele nu le cereau gentoace, farduri, vizite la coafor, şube de firmă…iar ei nu se dădeau de ceasul morţii că ar trebui să cumpere aşa ceva. Nu erau terorizaţi de înspăimântătoarele E-uri sau de diferite pandemii de gripe animale. Nu ştiau de ultravioletele ce penetrează (aşa cum cerneala penetrează această cretă – la acest moment, se arată creta imaculată, albăstrită la un capăt) subţirelul strat de ozon, habar n-aveau că fenomenul acesta se datorează freonului de la instalaţiile de răcit; de fapt…nici nu aveau asa ceva! Nu îi interesa de ploi acide sau fragmente de rachete alungătoate de furtuni, care să le cadă în cap, ori te miri ce alte minuni dintr-astea.(pe principiul “Ce nu ştii, nu-ţi face rău”)
Universul lor era format de turma de oi, stâna, apărarea staulului şi mulsul mioarelor. Dacă voiau să se căsătorească, erau fericiţi să găsească pe cineva cu o zestre cât de cât, şi gata. Problema era rezolvată…
Pe cuvânt că uneori aşa mă ia un dor să-mi iau câmpii….de-mi vine apă-n gură! Mi-aş extrage din creier, cu o siringă (sau baghetă…în stil Harry Potter), toate cunoştinţele pe care le am (sau ar trebui să le am), apoi m-aş cocoţa în vârf de…Bucegi (că dacă zic alţi munţi, iar spune nenea preşedinte că nu-s patriot şi mi-e ruşine cu ţara mea)! Nu mai vreau să văd, nu mai vreau să mai aud, nu vreau să mai ştiu nimic! Beau apă de ploaie şi mă hrănesc cu licheni asortaţi cu scoarţă de copac….câte zilişoare oi mai avea de trăit.
Macrocosmosul meu de intelectual se limitează doar la o cocioabă între brazi şi la păduricea de din împrejurimi!
Băi omule, în timp ce tu te vaieţi că eşti mult prea deştept, eu mă mir de propria-mi prostie. De exemplu, azi caut pe net teoremele lui LaGrange si Fermat, pentru că am făcut matematică pănă într-a 10-a şi am uitat tot, toooot, chiar şi ce nu ştiam, nu ştiu nici măcar să definesc conceptul de logaritm, iar la piaţă uneori le zic vânzătoarelor că mi-au dat rest greşit deşi ele săracele sunt mai tari în aritmetici decît filoloaga de moi. Plus de asta am dat bacu la filosofie şi l-am luat cu 10 iar acum am uitat despre empirism o grămadă de chestii.
RăspundețiȘtergereAlt motiv pentru care mă mir de propria-mi prostie: Mirciulică Bădică are o surioară, Naty Badea, care a fost olimpic internaţional! Eu m-am străduit, dar niciodată n-am izbutit să ajung mai departe de judeţeană, la nicio olimpiadă de orice materie.
Aşadar, tu în bezna intelighenţiei, eu în bezna dîng... imbecilităţîi.
Stai puţin...că e o ruptură a logicii pe undeva. Chiar crezi că eu mă vaiet că-s inteligent?
RăspundețiȘtergereDe fapt da...sunt geniu la mine-n sufragerie. Dar dacă aş lărgi puţintel limitele...nici nu vreau să mă gândesc!