joi, 10 septembrie 2009

Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i....vopsită iarba!


Românaşul ruls (sau “rules”…cum vreţi să citiţi)!! Ce mai tura-vura....gata! s-a stins lumina-n sat, s-au încuiat uşile, s-a dat drumul la câini! Băi, gata! S-a terminat cu şmecheria! Să dăm Caesarului ce-i al Caesarului! Fără reverenţe, plecăciuni şi alte galanterii...ne cocoţăm pe podium în vârful primei trepte, întndem gâtul şi ne aşteptăm medalia!!! Pentru că, da, da, da! Deşi suntem plini de defecte şi ne mai lovim câteodată (cam des) de capacului de cazanului de gunoi (“capacul cazanului de gunoi”, în traducere liberă şi neîngrădită), entitate care colcăie din gros pe ale noastre meleaguri, Dumnezeu ne-a blagoslovit şi cu un dar nepreţuit: inventitivitatea (care, fie vorba între noi, uneori merge...adică depăşeşte cel mai tunat la maxim grotesc).
Dacă americanii veneau la noi acum 40 de ani, nu mai cheltuiau miliarde de dolari pe o presupusă aterizare pe Lună....”Lasă, tăticule, că ţi-i trimitem noi pe cosmonaşii ăia, făcuţi pachet şi sigilaţi în ceva care are în componenţă tăblăria de la conserve...Cum??? Păi noi facem dintr-o mâţă amărâtă, ditamai ghepardul, măi neştiuturilor! Ia nu vă mai bateţi voi capul, că vă pierdeţi părul şi inteligenţa! Ehei...aistai secretul nostru din moşi strămoşi! Găsim noi o posibilitate...Şi dacă nu v-o place, să ne ziceţi cuţu!”

Frazele de genul “Nu avem daia, nu avem dailalaltă; oare ce ne vom face??”, sunt deja la ordinea zilei. Nu mai e nimic de mirat; nu avem şosele, nu avem parcări, nu avem parcuri, nu avem săli de sport, nu avem bani - de salarii sau în general, pentru orice, nu avem locuinţe, nu (mai) avem aur şi petrol, nu avem instituţii, nu avem stat…în principiu, nu avem nimic. Dar să nu mai avem nici iarbă?? Puhavii nu din astea se îmbogăţeau? Împuşcau un contract grăsan de mărit spaţiul verde al patriei, apoi dă-i cu săditul unui sfert din cantitate (maxim)! Restul…comisionul furnizorului, desigur! Doar că nu în bălării, ci în bani.
În fine…am priceput-o şi pe asta. Stadionul este cam pe lipsă, peluza este şi nu prea. Iar aia care a rămas e cam veştedă. N-are a face asta…m-am obişnuit cu refrenul “nu avem”. Dar cum le-a bubuit la ăştia mintea să vopsească gazonul??? Când le-o făta mintea, aşa ce mă încearcă o străbatere să le cer un pui…de le lasă gura apă!
Parcă îi şi văd pe micuţi, de cum închid vreun ochi: Soare, un rotofei gălbior agăţat pe un cer încremenit în nemişcare; câţiva nori albi şi pufoşi, care fac umbră pământului degeaba; stadion glorios, care se întinde leneş printre clădirile gri ale oraşului…iar în mijlocul lui, ce-mi văd ochii?? Un grup compact alandala de învătăcei durdulii, care stau pe vine şi migălesc concentraţi cu o pensulică spoită de verde fraged, la câte un firicel de iarbă! Fruntea le brobonită de sudoare şi o vână de pe tâmplă, roşie ca focul, pulsează să se spargă; ochii roşii, pe jumătate închişi, privesc atent şi lacom spre firicelul firav de vegetaţie; vârful limbii li se iţeşte neastâmpărat printre buzele cojite şi împietrite într-un rictus încordat, mâna se mişcă imperceptibil şi tremurat, sus-jos, sus-jos, sus...Pictează cu atenţie şi minuţiozitate, pentru a se întinde culoarea uniform şi nu lăsa dâre inestetice pentru un ochi avizat…că doar nu o să râdă străinezii de noi, că iarba lor e mai verde ca a noastră!!! (Se poate una ca asta??) Apoi, cu viteză de melc şi brandul ochilor încă încordat, se dau mai spre margine, îşi admiră atot-ştiutori opera cap-de-operă şi lipesc tacticos, plini de mulţumire, un afiş strident pe vreun stâlp de poartă: “NU CĂLCAŢI IARBA!!! PROASPĂT VOPSITĂ!!!”
“Păi da’ cum altfel? Te joci cu Te-ncurci, te-mpiedici şi cazi jos! Păi noi facem un lucru bun până la capăt, băi….râzătorule de nimic! Noi facem gayonul să arate mai frumos ca un cireş copt, iar tu stai cu dinţii înfipţi în...tot şi toate...BEIIIIII….că te sparg acuma la nănău! Ia cască mai bine cepele alea şi vezi pe unde îţi trânteşti labele!”

În felul acesta, am găsit şi soluţia pentru cazul în care, pe viitor, nu prea vom mai avea ce vopsi! Dacă săracul gazon a cam chelit pe margini, îl tundem “bros” sau “pierdut”, să fie la modă! Dacă a mai rămas doar o dâră verde pe mijloc, îi facem ţepi şi spunem că la noi se poartă stilul “punk”, iar dacă nu mai are decât puţină verdeaţă la una dintre porţi…aici avem mai multe posibilităţi: ori spunem că este chel, dar şi-a păstrat un smoc de barba-caprii în bărbie, ori spunem că are un început de cioc, ori, privind din sens opus, afirmăm cu mâna pe inimoacă şi glasul piţi-găiat, că Domnul Stadion a cerut expres să fie tuns cu straşină!
Doar că, dacă am ajuns aici…nu credeţi că se ivesc alte probleme? Adică nu chiar probleme…pentru că se vor creea locuri de muncă, poate vor apărea şi ceva meserii noi! Dacă japonezii au şcoli de ikebanaşi aranjamente florale, noi de ce nu am avea şcoli de Greensward-Stilist (“stilist de gazon”, dacă ar fi să tălmăcim din păsărească în graiul nostru autohton)? Apoi se va dezvolta şi industria vopselelor…pentru că se vor căuta noi nuanţe de a transforma un produs ofilit într-unul cât mai natural! Apoi…vom cunoaşte o înflorire a Artelor (în special a picturii), învidiată chiar şi de maENştrii renascentişti! Vom deveni o naţie de artişti…pentru că cu toţii ne vom reprofila pe ramura cea mai bebiţă din economie (lucrul acesta nici nu va fi prea greu…fiind un neam de şomeri). Ce mai! Dacă gestionăm cu atenţie cu băgare de seama la maxim, ASTA AR PUTEA ÎNSEMNA SALVAREA ROMÂNIEI!!! IEŞIREA DIN CĂ…CRIZĂ A CELOR FĂRĂ LOC DE MUNCĂ!!
Şi afacerea asta are un potenţial ENORM! Eu îs mult prea mic să mă gândesc la averile care se pot face în domeniu… aşa că îi voi lăsa pe experţi să continue de aici.

P.S.: Vreau şi eu un procentaj din profit, că doar ideea glorioasă a fost lansată de creierul meu propriu şi personal!

P.S.2: Ca să închei într-o notă de râs, care să ne veselească, în care să ne râdem şi să ne simtem bine:
Din ciclul “Păsărică, hai la mine în birou s-o facem”(citat din memorie), casa de hăhăit “C.C. Productions”* prezintă:
“Ce faceţi fetelor? Hai să producem!”
[Traian Băsescu, încurajînd producţia de Ford-uri româneşti]

* Cotroceni Comedy Productions





Mircea Rusu Band - Iarba verde de acasă
Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu