Reclama “Land of chois”

Într-o frumoasă zi de vară, când soarele topea cerul fără nici un pic de nor, păsărelele atârnau leşinate şi asudate de crengile copacilor iar iarba se pârjolea melancolic pe câmpuri, spiritul plaiurilor de ciois a decis să aibă o întrevedere particulară cu Poporul (personaj colectiv) ingurgitator de mititei şi cu butălăul băltăcănind de bere.
Zis şi făcut! În doi-timpi-şi-trei-mişcări, năbădăioasa conştiinţă de patrie s-a întrupat într-o frumoasă fecioară cu cosiţe de aur şi rotunjimi tunate după ultimul răcnet şi s-a înţolit cu 2 petice sclipicioase (cel superior, galben cu sclipici, avea inscripţia ”Superhot”; pe cel inferior, de culoare verde, scria ”Al nouălea cer” pe partea din faţă şi ”Dai în bâlbâială” pe posterior) gândite de cei mai vestiţi designeri vestimentari ai timpurilot moderne. De glezna dreaptă şi-a atârnat un lănţişor finuţ, de aur. La mână a agăţat o brăţară cu ceas, achiziţionată din fonduri proprii (nerambursabile). Pleoapele gelate şi curbate mult-prea seducător şi le bătucea pline de nerv, părul îi flutura în vânt, buzele i se rotunjeau ademenitor. Aşa s-a purces la drum neprihănita întrupare, în pas mlădios şi senzual, spre Poporul care era strâns cu mic-cu mare la un concert al Fenomenalului Cârnaţ de Aur.
Când a apărut pe scenă, Terra s-a oprit din învârteală. Timpul a încremenit şi atmosfera supra-saturată de nicotină şi acră de transpiraţie s-a parfumat instantaneu; milioane de perechi de ochi au ieşit din orbite, limbi nesătule încercau cu încăpăţânare să lingă măcar noroiul - pe care l-a atins prea-frumoasa făptură - de pe podeaua proaspăt spălată, saliva zvâcnea cu voioşie de pe câteva sute de mii de bărbi! Atât de graţioasă şi de gingaşă era tânăra bunăciune! Ea, însă, nu avea ochi pentru nimeni; sfioasă şi îmbujorată ca un boboc de trandafir, s-a apropiat de microfon, şi după câteva scârţâituri de probă, a început să vorbească nişte vorbe din care picurau stropi aurii de dragoste, în care se făcea auzit şipotul izvoarelor de munte şi geamătul de iubire al excursioniştilor pitiţi prin boscheţii glorioşi ai parcurilor.
Şi a spus: “Iubitul meu Popor! Am o veste minunată: VEI FI MAMĂ!!!”

Autostrăzile au prins a creşte printre ciulini cu sârg, ba unele mai moţate, chiar s-au cocoţat pe piloni sculptaţi în stil Doric. Asfaltul oraşelor s-a căscat, lăsînd să apară mândre parcări cu sute de etaje. Din pământ, din iarbă verde, Mama Geea scotea câte un pui de viloacă (cu piscină, garaj, şi câte un amărât de Aston la poartă) pentru fiecare trăitor al naţiunii. În fabrici şi uzine au răsărit roboţi inteligenţi, care dirijau lanţul proceselor tehnologice pe ritmuri de Mozart, Bach, Tchaikovsky, Vivaldi şi Beethoven. Garniturile de tren s-au dat de trei ori peste cap (în şir ordonat) şi s-au transformat în cele mai moderne shinkasen-uri pe şină magnetică (dotate cu jacuzzi individual plin cu lapte de cuc şi cu un dispozitiv care îndeplineşte orice dorinţă - împrumutat de la vizitatorii de pe alte planete ce s-au cazat în Zona 51). Metroul a scrâşnit din roţi şi a cucerit subteranul întregii ţărişoare. Un tocilar ochelarist şi cu părul lins a descoperit bazele teleportării (care era posibilă numai pentru transportul internaţional). Sistemul ticăloşit a luat-o de mână pe don’şoara Corupţie şi a sărit cu parapanta în Vezuviu. Armele de la Ciorogârla au fost descoperite, iar opinia publică a desluşit, în sfârşit, misterul vânzărilor anterioare. Îmbogăţiţii din pix, snobii şi şmecherii s-au pocăit, şi-au smuls hainele de pe ei, şi-au turnat cenuşă-n cap, şi s-au decis să trăiască în pustnicie.. Justiţia şi-a re-etalonat balanţa, astfel încât pufoşii necălugăriţi au fost castraţi (pentru a nu mai da naştere la progenituri corupte) şi apoi au fost aruncaţi în carceră. Medicina a înflorit mai ceva ca un crin imperial în plină iarnă, tratînd pacienţii prin telapatie la ei acasă, şi chiar prelungind viaţa oricărui solicinat (cetăţean al României) cu până la două sute de ani (operaţiune gratuită). Şcolile s-au desfiinţat, pentru că s-au lansat stick-uri de memorie care puteau cuprinde, la nevoie, întreaga cunoaştere a omenirii (acestea transferau informaţia doar prin simpla lipire pe burta subiectului – de aceea, zicala “pune-te cu burta pe carte” a devenit “pune-te cu burta pe stick”). S-au redescoperit artele, cititul la umbra unui stejar bătrân, dansul şi sportul de întreţinere. Maneliştii au crăpat în chinuri şi au câştigat urgent, o excursie permanentă tocmai în exoticele insule situate în fundul Tartarului. Facturile de întreţinere au primit câte un cont gratuit în bancă, din dobânda căruia se achitau singure. Pensionarii au dispărut cu desăvârşire, din simplul motiv că nimeni nu mai muncea – deci, de la ce să te pensionezi? Aurul şi argintul răsărea ca grâul copt printre neghina de pietriş a drumurilor de ţară, canalizările erau pline de ambrozie şi de nectar, oaia (cu mini-mini-jup şi uger siliconat, la vedere) se pupăcea cu leul (din dragoste, nu din cauza intereselor materiale sau a avantajelor titlului nobiliar).

O veste minunată răstoarnă roaba miracolelor.
Îmbăţoşează, şi tu, turismul românesc.