În ultima vreme, eu cred că sigur am devenit homofob; nu mai spun că nu mai am capacitatea de a înţelege lumea în care (din păcate, sau din fericire?) mă învârt şi eu, dar nu mai pot pricepe nici măcar Amorul (acum bătucesc din pleoape; bleah!!!) ăla experimentat din gros, de către toate....fătucile de colţul uliţei - nu este prea dur, nu??
Acum ceva ani, m-a mâncat şi pe mine ca pe maimuţe şi mi-am făcut un c.v. din ăsta virtual; doar că nu m-a dus capul să îmi setez căcaturile adiacente ce mi le mai cereau ei, şi acum primesc pe mail şi ceva despre un forum, pe care cică se discută teme capitale. De obicei mă amuză...poate de aceea nu m-am mai chinuit să aflu cum pot opri primirea unor asemenea prostioare. Dar azi am citit (măcar am încercat, pe diagonală cel puţin) ceva care m-a lăsat pastă! Pilaf interzis! Am rămas strâmb în cap (cum spunea, acum câteva ere glaciare, un coleg din liceu). Şi mă tot întreb: cum mama mă-sii poate încape atâtă tâmpenie în capul unora? Au luat cursuri speciale (ceva masterate sau chiar doctorate în domeniu), sau şi-au bătut joc ursitoarele de ei şi i-au cadorisit fără număr, fără număr, fără număr, cu tone de calităţi rele???
Se făcea că o sărăcuţă fecioară castă, mândră şi suavă ca o garofiţă, se dădea de ceasul morţii să afle ”cum te descurci cu un prost, pe care-l mai şi iubeşti”; cum îl faci să privească dincolo de iluziile lui idioate, cum faci să te urmeze pe tine, inteligeata lumii şi genia universului?? ”credeţi că inteligentele trebuie să fie la acelaşi nivel cu bivolul de alături, ca să meargă relaţia??”A! Şi începea cu: ”aş vrea să discut cu persoane care au trecut prin asta”.
Mai era vreo pagină de litere, dar atât m-au ţinut nervii să citesc. Pentru că simţeam cum mi se cutremură neuronul (care, fiing singur, cred că tre’ să am mare grijă de el) şi parcă ar fi vrut să îşi ia câmpii; intuiam cum mi se scorojeşte scoarţa de pe creier (or fi vrut să apară mai multe circumvoluţiuni, pe principiul apariţiei munţilor de încreţire? Poate mi se transmitea şi mie deşteptăciunea diveniei ăsteia, şi eu ca boul am respins transferul! OF!).
În fine...ideea e că nu am mai putut lectura această operă de căpătâi a umanităţii, această revărsare de sentimente fragede şi pure. Of of, măi măi....
Pentru început, am şi eu ceva nelămuriri: cine basca mea a investit-o pe specimena asta cu atâta înţelepciune??? De unde ştie că ea e aia cu mega-isteţime şi restul îs o şlehtă de incapabili, pe care îi gratulează cu stălucirea prezenţei ei? Dacă e să mă gândesc la ceva ce am învăţat când eram mic (”Lauda de sine nu miroase-a bine”), încep că cred că domniţa respectivă nu e mai deşteaptă ca o oaie care se vântură în praf.
Apoi oribilitatea cu iubirea...De ce a spus aşa ceva? Ca să se înalţe pe sine, ca să demonstreze cât de virtuasă este ea, micuţa?? Ca să se fălească că iubeşte fără îngrădituri?? Păi...mult stimata şi iubita mea văcuţă aneuronată...din moment ce îl desconsideri în halul ăsta pe ăla de te...dansează zilnic, înseamnă că realmente crăpi de dragoste pentru el! Mai este cumva şi sufleţelul tău pereche??? Că parcă aşa este clişeul.
”Te iubesc îngeraşul meu micuţ şi drag şi scump şi comoara mea...mai ales că îţi suport zilnic debitările imbecile şi împuţiciunea pe care o porţi cu tine”. Fix aşa se înţegele! Ori, din pulberea de informaţii care îmi bântuie craniul, asta nu prea este dragoste. Poate dor de bâţâială (adică cică îl iubeşte pentru dovada de armăsar feroce pe care o face zilnic), dor de gentoace la modă, plăcere de a cheltui sute de euro pe prostii sclipiciase. Poate doar pentru că aşa se face, fiindcă curvăsăria cunoaşte explozie nimicitoare. Dar sigur-sigur, asta nu e iubire.
Plus că: din câte ştiu eu, fiecare om are o mândrie proprie şi personală. Dar cine s-aseamănă, s-adună. Deci, stînd strâmb şi judecînd drept: dacă te...iubeşti cu un prost nătâng şi neghiob, ce concluzie tragem de aici??? Aud??? Da' te rog, nu te-ghesui cu răspunsurile!
Şi pentru final...Nu! Nu este nevoie ca inteligentele să se înjosească într-o relaţie, pentru a o face să meargă. Aşa că se pot duce liniştite să cunoască iluminarea mistică a trotuarelor autohtone...sau ale vecinilor, că se plăteşte în euro.
Concluzie:
Cine a spus că mare e grădina Domnului şi mulţi proşti sar gardul cu poarta larg deschisă, chiar a fost inteligent! Merită măcar o plecăciune...
P.S.: Să înţeleg că şi alte cupluri belea-de-iubitoare trec prin asta??? E clar că nu mai avem nici o speranţa într-o reveneală la un minim de normalitate, cel puţin!
Aşa că...haideţi să ne apucăm să ne şpiralăm cu toţii şi să ne integrăm în absolut!
Acum ceva ani, m-a mâncat şi pe mine ca pe maimuţe şi mi-am făcut un c.v. din ăsta virtual; doar că nu m-a dus capul să îmi setez căcaturile adiacente ce mi le mai cereau ei, şi acum primesc pe mail şi ceva despre un forum, pe care cică se discută teme capitale. De obicei mă amuză...poate de aceea nu m-am mai chinuit să aflu cum pot opri primirea unor asemenea prostioare. Dar azi am citit (măcar am încercat, pe diagonală cel puţin) ceva care m-a lăsat pastă! Pilaf interzis! Am rămas strâmb în cap (cum spunea, acum câteva ere glaciare, un coleg din liceu). Şi mă tot întreb: cum mama mă-sii poate încape atâtă tâmpenie în capul unora? Au luat cursuri speciale (ceva masterate sau chiar doctorate în domeniu), sau şi-au bătut joc ursitoarele de ei şi i-au cadorisit fără număr, fără număr, fără număr, cu tone de calităţi rele???
Se făcea că o sărăcuţă fecioară castă, mândră şi suavă ca o garofiţă, se dădea de ceasul morţii să afle ”cum te descurci cu un prost, pe care-l mai şi iubeşti”; cum îl faci să privească dincolo de iluziile lui idioate, cum faci să te urmeze pe tine, inteligeata lumii şi genia universului?? ”credeţi că inteligentele trebuie să fie la acelaşi nivel cu bivolul de alături, ca să meargă relaţia??”A! Şi începea cu: ”aş vrea să discut cu persoane care au trecut prin asta”.
Mai era vreo pagină de litere, dar atât m-au ţinut nervii să citesc. Pentru că simţeam cum mi se cutremură neuronul (care, fiing singur, cred că tre’ să am mare grijă de el) şi parcă ar fi vrut să îşi ia câmpii; intuiam cum mi se scorojeşte scoarţa de pe creier (or fi vrut să apară mai multe circumvoluţiuni, pe principiul apariţiei munţilor de încreţire? Poate mi se transmitea şi mie deşteptăciunea diveniei ăsteia, şi eu ca boul am respins transferul! OF!).
În fine...ideea e că nu am mai putut lectura această operă de căpătâi a umanităţii, această revărsare de sentimente fragede şi pure. Of of, măi măi....
Pentru început, am şi eu ceva nelămuriri: cine basca mea a investit-o pe specimena asta cu atâta înţelepciune??? De unde ştie că ea e aia cu mega-isteţime şi restul îs o şlehtă de incapabili, pe care îi gratulează cu stălucirea prezenţei ei? Dacă e să mă gândesc la ceva ce am învăţat când eram mic (”Lauda de sine nu miroase-a bine”), încep că cred că domniţa respectivă nu e mai deşteaptă ca o oaie care se vântură în praf.
Apoi oribilitatea cu iubirea...De ce a spus aşa ceva? Ca să se înalţe pe sine, ca să demonstreze cât de virtuasă este ea, micuţa?? Ca să se fălească că iubeşte fără îngrădituri?? Păi...mult stimata şi iubita mea văcuţă aneuronată...din moment ce îl desconsideri în halul ăsta pe ăla de te...dansează zilnic, înseamnă că realmente crăpi de dragoste pentru el! Mai este cumva şi sufleţelul tău pereche??? Că parcă aşa este clişeul.
”Te iubesc îngeraşul meu micuţ şi drag şi scump şi comoara mea...mai ales că îţi suport zilnic debitările imbecile şi împuţiciunea pe care o porţi cu tine”. Fix aşa se înţegele! Ori, din pulberea de informaţii care îmi bântuie craniul, asta nu prea este dragoste. Poate dor de bâţâială (adică cică îl iubeşte pentru dovada de armăsar feroce pe care o face zilnic), dor de gentoace la modă, plăcere de a cheltui sute de euro pe prostii sclipiciase. Poate doar pentru că aşa se face, fiindcă curvăsăria cunoaşte explozie nimicitoare. Dar sigur-sigur, asta nu e iubire.
Plus că: din câte ştiu eu, fiecare om are o mândrie proprie şi personală. Dar cine s-aseamănă, s-adună. Deci, stînd strâmb şi judecînd drept: dacă te...iubeşti cu un prost nătâng şi neghiob, ce concluzie tragem de aici??? Aud??? Da' te rog, nu te-ghesui cu răspunsurile!
Şi pentru final...Nu! Nu este nevoie ca inteligentele să se înjosească într-o relaţie, pentru a o face să meargă. Aşa că se pot duce liniştite să cunoască iluminarea mistică a trotuarelor autohtone...sau ale vecinilor, că se plăteşte în euro.
Concluzie:
Cine a spus că mare e grădina Domnului şi mulţi proşti sar gardul cu poarta larg deschisă, chiar a fost inteligent! Merită măcar o plecăciune...
P.S.: Să înţeleg că şi alte cupluri belea-de-iubitoare trec prin asta??? E clar că nu mai avem nici o speranţa într-o reveneală la un minim de normalitate, cel puţin!
Aşa că...haideţi să ne apucăm să ne şpiralăm cu toţii şi să ne integrăm în absolut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu