Heal the World

Michael Jackson. “A fost Rege. A fost Legendă. A fost Miracolul muzicii pop”. GREŞIT!!! Un Rege nu moare niciodată, o Legendă nu piere niciodată în neant, un Miracol nu îşi pierde magia, în vecii vecilor! Michael a părăsit doar netrebnica scenă a vieţii umane, a trecut în alt plan al existenţei. El trăieşte, prin cântecele sale, moştenirea sa.
Nu mă pot numi un fan obsedat de Michael. Deşi mi-am făcut zeci de întinderi "muşchiuloase" la picioare, încercînd să mi le încălăbăcesc pentru a-mi ieşi un Moonwalk; am luat bătaie-grup pentru el, când am...împrumutat (de tot) de la un văr (fără ştirea lui) un “apţipild” cu Regele Popului; am ascultat melodiile lui, mi-am ros unghiile de nerăbdare, înaintea concertului din ’92; am şi acum interiorul uşii de la dulap tapetat cu posterele cu el; chiar am încercat faza cu “chiloţii peste pantaloni” (aşa îi ziceam în ignoranţa mea de ţânc)...totuşi nu mă pot numi un entuziast înfocat al Veşnicului Copil din Neverland. Mi-a plăcut, mi-a influenţat copilăria, dar nu am fost un ultras jacksonian. Pentru că vreo câţiva ani, nu am mai avut nici un contact cu muzica lui. Pentru că nu i-am vânat albumele, nu m-a interesat TOTUL despre viaţa lui artistică sau privată.

Dar l-am apreciat pentru uluitorul talent, pentru că nu şi-a irosit viaţa în van şi...pentru că a avut curajul să îşi urmeze visul. Indiferent la piedici şi “la ce-o să zică lumea”, M.J. şi-a urmat drumul spre fericire, chiar dacă reversul ei a însemnat degradarea sănătăţii (vitiligo şi cancer de piele - probabil). Am văzut astăzi la tv. cum majoritatea comentatorilor de gen se indignau sau se lamentau din cauza dorinţei lui absurde de a deveni alb. Mie nu mi se pare absurd, pentru că un vis nu este niciodată aşa. Adevărul este că nu înţeleg cum şi de ce a apărut această dorinţă, dar a fost idealul lui. Şi a făcut totul pentru el…indiferent de repercursiuni. Nu îl condamn, ci îl admir. Din suflet, şi pentru totdeauna.Aş vrea să am şi eu curajul lui...
M-a emoţionat şi m-a şocat vestea dispariţiei Geniului Dansator, însă...nu pot să le înţeleg pe persoanele care plângeau în hohote (deşi nu l-au fost alături la bine s-au la rău, nu l-au ajutat la nevoie). La fel cum nu le-am priceput nici pe fătucile isterice care plângeau şi leşinau pe capete, când Michael cânta pe scena de la Lia Manoliu. Atunci, deşi eram ceva mai mic, mi s-a părut de prost gust. La fel ca şi acum...Doar un teatru ieftin, jucat pentru camerele de filmat şi pentru cei ce erau adunaţi acolo. O mascaradă pe care nu o merita...

Moartea omului Michael Jackson mi-a readus în minte nişte întrebări mai vechi: ce se întâmplă cu noi, după moarte? Ce se întâmplă cu conştiinţa, ce se întâmplă cu spiritul nostru? Dar în fine...nu cunosc răspunsul acestor întrebări şi nu îl voi afla niciodată cu siguranţă de 100%, pe parcursul vieţii. Cert este că o părticică a talentului unei legende va rămâne printre noi, imprimat pe nişte bucăţele de plastic. Ceva simplu, dar care cuprinde ceva mitic.

Astăzi am fost martor (indirect, prin intermediul satelitului) la moartea unei stele. Dar şi la apariţia unor câteva sute de netrebnici…oameni care l-au blamat cât era printre noi, dar care acum sunt devastaţi de dispariţia uni simbol al muzicii. Şi mi se pare o ditamai făţărnicia. Toţi care s-au hrănit din tabloidizarea defectelor lui, acum îi cântă succesul şi realizările pe care le-a avut. Şi nu mi se pare corect! Am observat asta de multe ori...lumea îţi aduce aminte cu adevărat de o valoare, doar după dispariţia ei. Cât este printre noi, toţi sunt prea ocupaţi cu procese şi noi modalităţi de a apuca ceva bănuţi! Cum se ridică cineva peste nivelul mediu al societăţii, imediat este anihilat, prin evidenţierea defectelor şi minializarea calităţilor.
Este trist…sau poate că acesta este dstinul adevăraţilor oameni.

UPGRADE: Să vedeţi ce şou urieşesc va fi la înmormântarea lui Michael! Televiziunile din întreaga lume vor înregistra milioane de puncte de raiting, miliarde de oameni îţi vor lua "Adio" de la Rege, prin aplauze furtunoase (cuvântul acesta este o derivare a substantivului "furtun"? Din ciclulŞ cabanoşii sunt locuitorii cabanelor?) şi îndelungate. Sper că O.T.V.-ul nu ne va dezamăgi nici de data aceasta şi va trimite corespondenţi în State, ca să surprindă imagini memorabile (pe sistem turbo, desigur) cu Michael Jackson pe catafalc...

P.S.: Tonul ironic de la sfârşitul postării este intenţionat, pentru că am vrut doar să arăt nevolnicia şi prostia umană, în contact cu culmile ei.

"Hope that someday, you will heal the world through your music, Michael. Just like you wanted to."