Toată frăsuneala a început de ieri (mai precis de vineri seara, pentru că româneii noştri sunt tare precoci când vine vorba de distracţie), când cică a fost Ziua Coanei Europa (nu aia de stă la cap de sat şi îţi dă în bobi, ca să afli ce picanterii vor intra în tine pe viitor - pe principiul: “Sunt fierbinte….intru în tine…te fac să tremuri, să gemi şi să transpiri…te epuizez…Nu te speria! SUNT EU, GRIPA!”)…Ci ZIUA EUROPEI! S-au sărbătorit 59 de ani de când pe un ministru de externe l-a lovit străluminarea de a forma o confederaţie de state pentru menţinerea păcii în ”Baba noastră de continent”.…şi aşa, ca un amănunt nesemnificativ: 132 de ani de la proclamarea Independenţei Românicii noastre scumpe (“suufletu’ meeeeeeeeeeu…draagosteaaa meaaaa…”). Dar asta e deja o sărbătoare a împuţiţilor de comunişti, deci se trece cu vederea.
Important este că s-a întâmplat ceva….Şi cum românaşul ştie cel mai bine să sărbătorească întâmplările de marcă ale trecutului, prezentului sau viitorului, oraşele patriei s-au umplut de podeţe metalice pe care s-au cocoţat divi şi/sau dive deschiloţate şi behăitoare, care ne-au împroşcat cu tone de talent şi kile de mega-fitze…Toată lumea s-a distrat, a dansat, a legănat din labe şi din steagurile ”blabastre” cu stelule galbene…A fost cea mai frumoasă zi posibilă! Ca să nu mai amintim că nişte tineri care dădeau peste “plutitorul de siguranţă” de faini (şi cu creier de tenie terciuită de un accelerat), au încins o horă uriaşă într-un centru de oraş…de numa-numa! Parcă era Ziua României… (oricum nu prea ştiau sigur pentru ce se bestializează atât, dar importantă este oricum…DISTRACŢIA)
Nebuneala (cam săracă, de altfel) a continuat astăzi, cu “Ziua Adolescentului” (miop şi “ne-miop”).
Offffffff…adolescenţă dragă…Momentul nebuniilor, al evadării din cuşca tiranică a părinţilor...Luxoasă adolescenţă...şcoală şi "porcoi" de teme (sau nu)…prima dragoste…prima “lipeală”…serile exotice, de băută cu pretenarii prin băncile din fundul clasei sau prin toaletele “slinos-de-înmiresmate”…primii dinţi scoşi, de la bătaia pentru vreo “bunăciune de gagică”, care urma să devină “femeia ta”…mucul de ţigară pasat din gură-în-gură când se strângeau colegii la vreo golăneală jegoasă de “derby” (care oricum se termina egal “prin înţelegere”, ca să nu cumva să îşi spargă ultraşii de suporteraşi debili căpăţânile)…demenţeala de dănţuială pe ritmul Regelui Puţă-Guţă de Platină, din cluburile de noapte supra-aglomerate…Mi se zburduncăne şi mi se frânge (inima) din cotor, numai când mă gândesc!
Se spune că adolescenţa este cea mai frumoasă perioadă din viaţă. DE CE? Pentru că vreunui burtos frustat de apropierea milemiului (de viaţă) i s-a năzărit asta, şi noi, prostimea de rând, trebuie “să servim pe nemestecate”? Sau pentru că este vremea de născare a marilor caractere? (lucru foarte adevărat, de altfel…)
Acum apar “papuşile mici şi sexoase”, care se cred oribil de divine, şi “îşi iau mâinile-n viaţă”, sperînd să ajungă suport de susţinere pentru vreun cefălos galeş şi porcuţ, cu crucioc la grumaz. Acum este vremea când prea-fermecătoarele “dung-dâng-dui fototapete” încep să viseze la un specimen de Făt Frumos tandru, inteligent, cu simţul u-(nu “o”)-morului, visător, sincer (MAI ALES), plin de pacheţele de muşchy (cică asta e scrierea corectă, aprobată de turma encefalică a trendului fiţoşenic) lucraţi la sală (sau cumpăraţi de la alimentara din “spatili blaocelui”), propritar al unui “hârdău” alb de “gipan” (de la mâna a n-şpea). Acum se elaborează marile sugă…cur…Scuzaţi. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine de îmi iese aşa ceva…”Deţi:” REIAU!! Acum se elaborează marile, fenomenalele, tera-talentatele dansatoare exotice şi damele privighetori de cântăcioase … Acum se dă gaz "din gros" pentru focul mistuitor al dragostei ce arde în inimile piţipoancelor pline de sentiment, care, sătule de înţepăturile zecilor de “albinuţe”, îşi doresc cu ardoare propriul şi personalul “bărzăune macho, răzbelit şi fălos”…
Important este că s-a întâmplat ceva….Şi cum românaşul ştie cel mai bine să sărbătorească întâmplările de marcă ale trecutului, prezentului sau viitorului, oraşele patriei s-au umplut de podeţe metalice pe care s-au cocoţat divi şi/sau dive deschiloţate şi behăitoare, care ne-au împroşcat cu tone de talent şi kile de mega-fitze…Toată lumea s-a distrat, a dansat, a legănat din labe şi din steagurile ”blabastre” cu stelule galbene…A fost cea mai frumoasă zi posibilă! Ca să nu mai amintim că nişte tineri care dădeau peste “plutitorul de siguranţă” de faini (şi cu creier de tenie terciuită de un accelerat), au încins o horă uriaşă într-un centru de oraş…de numa-numa! Parcă era Ziua României… (oricum nu prea ştiau sigur pentru ce se bestializează atât, dar importantă este oricum…DISTRACŢIA)
Nebuneala (cam săracă, de altfel) a continuat astăzi, cu “Ziua Adolescentului” (miop şi “ne-miop”).
Offffffff…adolescenţă dragă…Momentul nebuniilor, al evadării din cuşca tiranică a părinţilor...Luxoasă adolescenţă...şcoală şi "porcoi" de teme (sau nu)…prima dragoste…prima “lipeală”…serile exotice, de băută cu pretenarii prin băncile din fundul clasei sau prin toaletele “slinos-de-înmiresmate”…primii dinţi scoşi, de la bătaia pentru vreo “bunăciune de gagică”, care urma să devină “femeia ta”…mucul de ţigară pasat din gură-în-gură când se strângeau colegii la vreo golăneală jegoasă de “derby” (care oricum se termina egal “prin înţelegere”, ca să nu cumva să îşi spargă ultraşii de suporteraşi debili căpăţânile)…demenţeala de dănţuială pe ritmul Regelui Puţă-Guţă de Platină, din cluburile de noapte supra-aglomerate…Mi se zburduncăne şi mi se frânge (inima) din cotor, numai când mă gândesc!
Se spune că adolescenţa este cea mai frumoasă perioadă din viaţă. DE CE? Pentru că vreunui burtos frustat de apropierea milemiului (de viaţă) i s-a năzărit asta, şi noi, prostimea de rând, trebuie “să servim pe nemestecate”? Sau pentru că este vremea de născare a marilor caractere? (lucru foarte adevărat, de altfel…)
Acum apar “papuşile mici şi sexoase”, care se cred oribil de divine, şi “îşi iau mâinile-n viaţă”, sperînd să ajungă suport de susţinere pentru vreun cefălos galeş şi porcuţ, cu crucioc la grumaz. Acum este vremea când prea-fermecătoarele “dung-dâng-dui fototapete” încep să viseze la un specimen de Făt Frumos tandru, inteligent, cu simţul u-(nu “o”)-morului, visător, sincer (MAI ALES), plin de pacheţele de muşchy (cică asta e scrierea corectă, aprobată de turma encefalică a trendului fiţoşenic) lucraţi la sală (sau cumpăraţi de la alimentara din “spatili blaocelui”), propritar al unui “hârdău” alb de “gipan” (de la mâna a n-şpea). Acum se elaborează marile sugă…cur…Scuzaţi. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine de îmi iese aşa ceva…”Deţi:” REIAU!! Acum se elaborează marile, fenomenalele, tera-talentatele dansatoare exotice şi damele privighetori de cântăcioase … Acum se dă gaz "din gros" pentru focul mistuitor al dragostei ce arde în inimile piţipoancelor pline de sentiment, care, sătule de înţepăturile zecilor de “albinuţe”, îşi doresc cu ardoare propriul şi personalul “bărzăune macho, răzbelit şi fălos”…
Adolescenţa esteceva MAGIC! Este o vreme a începuturilor, o perioadă a plămădirii vedetismului care zace în fundul fiecărei persoane. Păcat că “specialitatea” asta de zi a cam fost trecută cu vederea, şi nu a mai sărbătorit nimeni, aşa cum se cuvine: cu micişori rumeniţi, ciorbică la ceaun (toate lângă nelipsita păturice pătrăţaţă) şi chilomăneli sub clar de soare (că tot a dat vara-n noi). Păcat…mare, mare păcat!
Ce se va întâmpla cu lumea asta, ca o “negresă*”, în care trăim, dacă ne uităm şi vechile tradiţii într-ale petrecerii?
SE DUCE TOTUL DE RÂPĂ (PRĂPĂSTENIE, HĂU, GENUNE)! “OF, OFFFFF, măi, măiiii….şi iar tăiem din vene….”
*prăjitură cu multă, muultăăăăăăăăăăăă kakao
Ce se va întâmpla cu lumea asta, ca o “negresă*”, în care trăim, dacă ne uităm şi vechile tradiţii într-ale petrecerii?
SE DUCE TOTUL DE RÂPĂ (PRĂPĂSTENIE, HĂU, GENUNE)! “OF, OFFFFF, măi, măiiii….şi iar tăiem din vene….”
*prăjitură cu multă, muultăăăăăăăăăăăă kakao
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu