Când eram mai mici, “aviara gripa” a intrat în ţărişoară că un şobolan flămând într-o magazie de brânză virgină (adică nu era încă afectată de complicatele transformări biochimice ale maturării); pe vremea aceea, găinile au fost declarate “ina-mari (nu ina-mici) publici”, fiind “kilărite” (neologism împrumutat de la idolii noştri de peste ocean) pe loc…maşinile ne erau împroşcate cu spârcâici clăbucios ori de câte ori aveam drum prin zonele calamitate…iar curţile ne erau bântuite zilnic de ciudaţi băieţi albinoşi care ne vânau ouoătoarele cu sârg, săltîndu-le chiar şi din oala cu ciorbă care fierbea pe foc.
Timpul a trecut, lumea a mai evoluat, Uniunea s-a dezvoltat…dar nenorocita de boleşniţă s-a modernizat (şi ea)!!! Şi-a mai adăugat un indicativ la codul de identificare şi a mai scăzut câteva unităţi numerice (din acelaşi număr de înmatriculare), apoi a pornit-o hai-hui pe mapamond, chitită acum să decimeze populaţia nevinovată a porcinelor. A început din Mexic, şi într-un final a ajuns pe Bătrânul Continent; iar cum Românica, vrînd-nevrînd, face parte din bucata asta de pământ, gripelniţa a intrat şi pe plaiurile noastre oieritice, păstorite cu devotament şi multă dragoste de către gloriosul nostru conducător (pe care îl iubim şi îl slăvim, în culcare şi-n sculare).
Doar că…în simplitatea mea de cetăţean trăitor pe aceste coclauri colaro-manelaro-şmecheroase (pline de lenduri of ceois), mai am şi eu un singur dor, în liniştea serii - nu ştiu dacă dorinţa mi se va împlini, dar strâng cu tărie din pumni, îmi imaginez că suflu în “lumnarea” cocoţată pe tortul meu de îmbătrânit, şi sper…repetîndu-mi în gând, aşa:
“Vreau să dea boala secreţiilor nazale apoase în toţi porcii plini de osânză puturoasă, care îţi bîţîie codiţa îmbârligată pe zdrăngănelile lui Guţîîî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎÎ), Vijeliilor de Salami de Aur şi Copiilor Minune (mâncători de gem şi scremători de prune); să se tăvălească în chinuri, şi să îşi strănute pe urechi toate aerele de îngălaţi suferinzi de "macioşenie gorileasco-golănească"...
Mai vreau ca scrofişoarele (folosesc diminutivul pentru că trebuie să fiu “gentălmen”, nu?) revărsate de aerele de (an)dive care îi însoţesc, să aibă aceiaşi soartă umedă şi înfloritoare, dătătoare de plăceri ascunse şi de excitaţii nervoase la neuronel…
Timpul a trecut, lumea a mai evoluat, Uniunea s-a dezvoltat…dar nenorocita de boleşniţă s-a modernizat (şi ea)!!! Şi-a mai adăugat un indicativ la codul de identificare şi a mai scăzut câteva unităţi numerice (din acelaşi număr de înmatriculare), apoi a pornit-o hai-hui pe mapamond, chitită acum să decimeze populaţia nevinovată a porcinelor. A început din Mexic, şi într-un final a ajuns pe Bătrânul Continent; iar cum Românica, vrînd-nevrînd, face parte din bucata asta de pământ, gripelniţa a intrat şi pe plaiurile noastre oieritice, păstorite cu devotament şi multă dragoste de către gloriosul nostru conducător (pe care îl iubim şi îl slăvim, în culcare şi-n sculare).
Doar că…în simplitatea mea de cetăţean trăitor pe aceste coclauri colaro-manelaro-şmecheroase (pline de lenduri of ceois), mai am şi eu un singur dor, în liniştea serii - nu ştiu dacă dorinţa mi se va împlini, dar strâng cu tărie din pumni, îmi imaginez că suflu în “lumnarea” cocoţată pe tortul meu de îmbătrânit, şi sper…repetîndu-mi în gând, aşa:
“Vreau să dea boala secreţiilor nazale apoase în toţi porcii plini de osânză puturoasă, care îţi bîţîie codiţa îmbârligată pe zdrăngănelile lui Guţîîî (TRĂIASCĂ GUŢÎÎÎÎÎ), Vijeliilor de Salami de Aur şi Copiilor Minune (mâncători de gem şi scremători de prune); să se tăvălească în chinuri, şi să îşi strănute pe urechi toate aerele de îngălaţi suferinzi de "macioşenie gorileasco-golănească"...
Mai vreau ca scrofişoarele (folosesc diminutivul pentru că trebuie să fiu “gentălmen”, nu?) revărsate de aerele de (an)dive care îi însoţesc, să aibă aceiaşi soartă umedă şi înfloritoare, dătătoare de plăceri ascunse şi de excitaţii nervoase la neuronel…
Şi mai vreau încă ceva...dar această părticică de dorinţă o donez cuiva care chiar are nevoie de ea. (persoană importantă, "cu un suflet minunat" - nu spun cine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu