joi, 23 aprilie 2009

Prinţesul Înşelat, Păturicea Pătrăţată şi Codrul cel Vânjos


Oamenii sunt muritori…însă au şansa de a găsi adevărata fericire. Unii spun că aceasta reprezintă de fapt Adevărata Iubire...Aşa că toţi au purces să o caute. Vrem să fim fericiţi, deci....bagă, frate cu iubirea! Fără nr., fără nr., fără nr., fără nr... (acum se scrie prescurtat, datorită reducerii bugetare cauzate de Criză)
Te împiedici peste tot de ea...şi dacă eşti atât de orb să nu o vezi, sigur vei observa jumătăţile care planează (pe tocuri cui – sau în opincile alea dizgraţioase care cică sunt comode) prin mall-uri, dornice de aventuri în baldachine misterioase....doritoare de a explora portofele virgine ale “manelarilor de succesuri” şi de a cutreiera potecile exotice ale marilor oraşe de fitze din jungla europeană…
Se vorbeşte atât de des despre iubire, încât…mie, sincer, îmi provoacă naşterea (fără travaliu) a două stări (diametral opuse):
1. senzaţie acută de vomă
2. o măncărime care mă ia de la “câlcâie”, care mi se urcă până la cap şi care mă enervează cu nervii…dar care mă şi bucură enorm, deoarece îmi dă posibilitatea de a vorbi despre unul din subiectele mele preferate. Ştiu că (aproape) totul despre iubire este doar o dobitoceală malignă, "în tendinţe", care se împrăştie ca un cancer, dar…ipocrizia maximă a atins-o cineva, “un îndrăgostit fără putinţă de scăpare”, care a sunat la radio să îşi bocească sufleţelul rănit…El, un floricel gingaş şi timid, IUBEA O FATĂ!!! Care şi-a permis să iasă la un picnic la pădure cu nişte prieteni comuni, în timp ce Don Juan de Casanova se spetea la serviciul din dotare…Să ţi se rupă inima şi să se macine din cotor, nu alta! "PRETENA" LUI, PE CARE O IUBEA NESPUS, a stat printre copăcei, pe o păturică în carouri (probabil), alături de ALTE PERSOANE!!! NE-NO-RO-CI-TAAAA…cum de şi-a permis insolenţa aceasta? Nuuuuu….aşa ceva nu este posibil!!!
E clar că “iera” “îndrăgostit-pipă” de săraca fată…Conform folclorului imbecil de idiot, “nu iubeşti dacă nu eşti gelos, chiar bolnav de gelos”. Măăăă..."să-mi bag mâna la slip!" (cum spune un coleg într-ale ingineriei)...Cum se poate o comedie scârnavă ca asta? Parcă Iubirea era bazată pe încredere…parcă dacă iubeai pe cineva, aveai curaj să îţi încredinţezi şi viaţa acelei persoane. Iubeşti…şi dăruieşti luni, sori, stele şi nebuloase strălucitoare din întreg universul “jumătăţicii” tale scumpe şi dragi; însă încredere…DEJA A ÎNTRECUT MĂSURA! Pui piciorul în prag, ca un adevărat pui de cocoş ce te afli, şi ragi: NUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!

Încă de prin primii ani ai adolescenţei, bravii noştri tineri încep să simtă primul fior al “dragostei”; îi atrage o fată (băiat), deci o (îl) iubesc. Aşa că merg să îi “ceară prietenia”, apoi în fiecare pauză stau înghesuiţi unul într-altul, şi se ling fără oprire…Sună clopoţelul (“de intrare”) şi se întrerup pentru ora de limbi străine aplicate, după o secundă (timpul galopează când eşti îndrăgostit), cel “de ieşire”, şi….ghiciţi ce! Sesiunea de lins continuă, exact din acelaşi loc din care a fost întreruptă de nesimţita de pauză publicitară a “mogululu” profesor…
Anii trec, iar “Marile Iubiri” la fel…Suferi o adevărată Creere a Universului înlăuntrul tău, sentimentele ţi se modifică cu o intensitate înspăimântătoare. Un singur lucru creşte mereu, din ce în ce mai oacheş şi mai vârtos: GELOZIA! Eşti buricul din pământ, şi nimeni nu e de încredere! Nici chiar tuta care stă agăţată de braţul tău…Chestia e că nu o poţi lăsa să îşi bată joc de tine, să te “frece” cum şi când vrea ea, pentru că îţi răneşte orgoliul de leuţ! Aşa că începi să te transformi în dulău de pază…

Revenind la sărmanul suferind: Tu, dragă copile! Îţi divinizezi “aproapa”, dar nu ai încredere în ea? Ţi-e frică că te poate înşela când merge la toaletă (locul unde şi Regele merge singur)? Te stresezi că face “ochi dulci” arbuştilor sau boscheţilor, în timp ce tu munceşti din greu să îi cumperi diverse prostioare lucioase? EXISTĂ O …SOLUŢIE!!!!!! Caută informaţii despre viaţa siamezilor (ca să nu te avânţi aşa ca urangutanul descreierat în treaba asta aşa de mare), apoi, odată ce eşti “tobă-botă” de cunoştinţe, cumpără un lănţoc şi leagă-ţi frumoasa zeiţă de gât!!! Aşa o poţi supraveghea 24/24, fără teama că rişti o posibilă frângere a unui atriu sau ventricul (depinde unde ţi-ai depozitat dragostea ta nemărginită)…

Gelozia asta este o boală psihică, pe cuvântul meu de cercetaş! Îţi dă coşmaruri (noaptea sau ziua), scoate la suprafaţă animalul din tine. Trebuie să fii prea bou ca să îi cazi în plasă, sau să nu ai organul de gândit la dimensiunea satisfăcătoare...Pentru că oricum ai da-o, tot ţie îţi faci rău.
Da’ aşa se întâmplă când ai traume din copilărie, sau...mai ştiu eu ce neuron al creieraşului face scurt, din când în când...

3 comentarii:

  1. Splendid discurs contra prostiei infecţioase de sorginte manelară. Cum ar zice Moisescu: "Mă înclin. Voie bună!"

    Dar am o nelămurire: când zici: "opinci dizgraţioase" te referi la balerini? Frate, nu înţeleg de ce toată lumea urăşte pantofii ăştia... şi eu am o pereche şi nu sunt deloc dizgraţioşi.

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Condeiera..(presupun ca eşti fată, din moment ce ai balerini :P )
    Îţi mulţumesc mult de tot pentru comentariile tale favorabile :D, şi chiar mă bucur că nu sunt eu singurul care gândeşte în modul acesta. Sper că te-a distrat ce ai citit până acum, şi îţi va plăcea şi ce va să vină, de acum încolo.
    Cât despre balerini...nu pot să spun dacă sunt sau nu comozi, pentru că nu i-am încercat :P . Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am ceva amintiri mai neplacute legate de o fată şi aceşti ...cred că pantofi; şi nu mai pot să îi suport...Plus că:
    1.din câte cunosc eu vestimentaţia feminină, nu mă pot gândi la ceva care să se asorteze cu ei;
    2. nu ştiu de ce, dar îmi aduc aminte de opincile cu care faceam dansuri la grădiniţă (Doamne, ce uram încălţările acelea!)
    No...sper că ţi-am răspuns la întrebare.
    p.s.: sper din tot sufletul să urmăreşti blogul, şi să vezi cele scrise mai sus. Şi...Hristos a Înviat!

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevărat a Înviat! Cred că genul mi-l dă de gol numele, nu balerinii, că dacă eram băiat îmi ziceam Condeierul. Servus :)

    RăspundețiȘtergere