A început Cursa Mântuirii!
De astăzi nu mai minţi, nu mai furi, nu mai violezi fecioare neprihânite care s-au afişat mai golite (sau mai pline) de haine prin revistele colorate, nu mai ucizi în plină stradă – doar pe la colţurile întunecoase (oare o să ne plictisim de acum când vom deschide televizoarele şi în loc de ştiri sângeroase vom vedea doar copiii jucîndu-se veseli în parc, supravegheaţi atent de mamele pitite “strategic” de razele soarelui?). Nu îi mai „fentezi” pe fraieri la alba-neagra, nu mai “abureşti” dobitocii cu “succesurile” care îţi împănează cu mândrie C.V.-ul, nu îţi mai afişezi ostentativ limuzina de mii de euro pe uliţa satului... Cu toţii suntem mai pioşi, mai buni, mai iertători. Şi mai presus de toate, suntem mai atenţi la ce îmbucăm (pufoşii halitori de cârnaţ şi puhavii iubitori de caltaboş trebuie să îşi pună pofta-n cui, pentru că altfel, nu sunt primiţi în Rai). Aşa că ne punem cu mic cu mare la dietă....Magazinele alimentare îşi pitesc produsele ambalate îmbietor din vitrine, ascund şunculiţa, jambonul, lăpticul şi brânza de burduf şi afişează cu sfinţenie sutele şi mii de chestii care au în componenţă soia (nu din aia modificată genetic). Cu toţii ţinem post! Nu se mai oripilează nimeni de kilele de E-uri sau tonele de amidon sintetic din mâncare, nu mai există obiecţii cu privire la provenienţa mai neecologică a legumelor; pentru norişorii albi pe care vom dănţui după moarte, nici un sacrificiu nu este prea mare!
Cuminte, la restaurant nu mai ceri ciorbă de os afumat, ceafă de porc cu cartofi prăjiţi şi tarte cu frişcă la desert; vrei să fii în trend, deci te lipseşti. Ceri toate specialităţile cu soia, verdeţuri, cartofi şi paste făinoase...îi tragi o înjurătură (cu referire la origini şi la dumnezei) chelnerului neîndemânatic care se mişcă ca “ochii mortului”, spui regulamentara rugăciune prin care îi mulţumeşti lui Doamne-Doamne pentru hrana zilnică, apoi mămânci fericit (şi cam cu noduri) bucatele “de post” pe care le-ai urlat cu 10 minute în urmă ospătarului..
Zbieri nervos la vreun fite-cine care ţi-a blocat ieşirea de pe locul de parcare, în trafic împarţi “binecuvântări” cu “semnul păcii” la nefericiţii care nu se dau la o parte din faţa bolidului proprietate personală, îi înjuri cu patimă “păia de sus” pentru ineficienţa semafoarelor, apoi, ajuns în sfârsit acasă, te eliberezi de energia negativă acumulată peste zi, citind din scoarţă-n scoarţă o cărticică de câteva pagini, luată de “aia bătrână” de la biserică…
…Adormi cu zâmbetul pe buze, cu gândul la masa cu “toate cele cuvenite” care va trona în mijlocul sufrageriei, peste câteva săptămâni.
DRUMUL…(Nu. Este prea puţin spus). AUTOSTRADA SPRE RAI ÎŢI ESTE ASIGURATĂ!!!
GATA!!!!!! NU MAI POT!!! M-am săturat de piTZipoancele tâmpe care ţin post doar pentru ca Domnul să le milostivească cu câte un pui de milionar în euro, amorezat până peste urechi de rotunjimile lor apetisante şi siliconate! Mi-a ajuns până în gât ipocrizia cu care ne abţinem de la mâncare “pentru că aşa este bine”! Dumnezeu stă la o tarabă unde ne prezentăm noi amărâţii şi cerem ca la alimentară câte un favor? ”Vă ajut, dar daţi şi voi ceva la schimb….” Aşa? Aşta înseamnă să fii credincios? Trebuie doar să executăm după ureche nişte cerinţe, şi asta ne garantează locul printre îngeri?
Vrem un “gipan ultimu’ răcnet” la poartă? Vrem să luăm milioanele de lei/euro care ne fac cu ochiul şmechereşte din contul bine păzit al Loteriei cu Trifoiul Norocos? Vrem să treacă Criza asta nenorocită mai repede? Vrem să privim spre cerul brăzdat de sutele de autostrăzi suspendate care “râd în soare argintii”? Vrem ca princhidelul să termine primul din clasă? Vrem să avem succesul garantat atunci când expropriem cu japca vreun bătrânel bolnav sau vrem doar ca a doua zi să avem la masă curcan la rotisor şi o sticlă de Cabernet, după care să râgâim cu patimă?
POSTIM! (da’ nu de la bairamurile unde femeile se unduiesc lasciv pe o bară lucitoare sau de la chermezele la care curg râuri de băutură, că ele sunt sarea şi piperul din viaţă. Doar de la mâncare). Şi ca să fim si mai “miezoşi”, mai dăm câte un leuţ şi la bieţii cerşetori care aţintesc asupra noastră ochii lor mari de căţelandri hăituiţi….Acum Dumnezeu SIGUR nu ne va uita! Avem deja rezervările făcute pentru “Fericirea Veşnică”!
De ce chiar totul a devenit doar un subiect de brand? De ce se scot milioane de euro de pe urma a ceva care ţine doar de trăirea şi de sufletul fiecăruia? De ce privim totul atât de simplist şi pierdem din vedere profunzimea? De ce bagatelizăm totul, dar avem pretenţia “obrazului fin”? De ce transformăm TOTUL într-o gândire de turmă, pierzînd esenţa undeva, prin tufişurile plaiurilor noastre mioritice? De ce suntem atât de falşi? De ce ne obsedează atât de mult imaginea? “Fără număr, fără număr, fără număr” a devenit singurul principiu care ne ghidează viaţa?
Este trist….
De astăzi nu mai minţi, nu mai furi, nu mai violezi fecioare neprihânite care s-au afişat mai golite (sau mai pline) de haine prin revistele colorate, nu mai ucizi în plină stradă – doar pe la colţurile întunecoase (oare o să ne plictisim de acum când vom deschide televizoarele şi în loc de ştiri sângeroase vom vedea doar copiii jucîndu-se veseli în parc, supravegheaţi atent de mamele pitite “strategic” de razele soarelui?). Nu îi mai „fentezi” pe fraieri la alba-neagra, nu mai “abureşti” dobitocii cu “succesurile” care îţi împănează cu mândrie C.V.-ul, nu îţi mai afişezi ostentativ limuzina de mii de euro pe uliţa satului... Cu toţii suntem mai pioşi, mai buni, mai iertători. Şi mai presus de toate, suntem mai atenţi la ce îmbucăm (pufoşii halitori de cârnaţ şi puhavii iubitori de caltaboş trebuie să îşi pună pofta-n cui, pentru că altfel, nu sunt primiţi în Rai). Aşa că ne punem cu mic cu mare la dietă....Magazinele alimentare îşi pitesc produsele ambalate îmbietor din vitrine, ascund şunculiţa, jambonul, lăpticul şi brânza de burduf şi afişează cu sfinţenie sutele şi mii de chestii care au în componenţă soia (nu din aia modificată genetic). Cu toţii ţinem post! Nu se mai oripilează nimeni de kilele de E-uri sau tonele de amidon sintetic din mâncare, nu mai există obiecţii cu privire la provenienţa mai neecologică a legumelor; pentru norişorii albi pe care vom dănţui după moarte, nici un sacrificiu nu este prea mare!
Cuminte, la restaurant nu mai ceri ciorbă de os afumat, ceafă de porc cu cartofi prăjiţi şi tarte cu frişcă la desert; vrei să fii în trend, deci te lipseşti. Ceri toate specialităţile cu soia, verdeţuri, cartofi şi paste făinoase...îi tragi o înjurătură (cu referire la origini şi la dumnezei) chelnerului neîndemânatic care se mişcă ca “ochii mortului”, spui regulamentara rugăciune prin care îi mulţumeşti lui Doamne-Doamne pentru hrana zilnică, apoi mămânci fericit (şi cam cu noduri) bucatele “de post” pe care le-ai urlat cu 10 minute în urmă ospătarului..
Zbieri nervos la vreun fite-cine care ţi-a blocat ieşirea de pe locul de parcare, în trafic împarţi “binecuvântări” cu “semnul păcii” la nefericiţii care nu se dau la o parte din faţa bolidului proprietate personală, îi înjuri cu patimă “păia de sus” pentru ineficienţa semafoarelor, apoi, ajuns în sfârsit acasă, te eliberezi de energia negativă acumulată peste zi, citind din scoarţă-n scoarţă o cărticică de câteva pagini, luată de “aia bătrână” de la biserică…
…Adormi cu zâmbetul pe buze, cu gândul la masa cu “toate cele cuvenite” care va trona în mijlocul sufrageriei, peste câteva săptămâni.
DRUMUL…(Nu. Este prea puţin spus). AUTOSTRADA SPRE RAI ÎŢI ESTE ASIGURATĂ!!!
GATA!!!!!! NU MAI POT!!! M-am săturat de piTZipoancele tâmpe care ţin post doar pentru ca Domnul să le milostivească cu câte un pui de milionar în euro, amorezat până peste urechi de rotunjimile lor apetisante şi siliconate! Mi-a ajuns până în gât ipocrizia cu care ne abţinem de la mâncare “pentru că aşa este bine”! Dumnezeu stă la o tarabă unde ne prezentăm noi amărâţii şi cerem ca la alimentară câte un favor? ”Vă ajut, dar daţi şi voi ceva la schimb….” Aşa? Aşta înseamnă să fii credincios? Trebuie doar să executăm după ureche nişte cerinţe, şi asta ne garantează locul printre îngeri?
Vrem un “gipan ultimu’ răcnet” la poartă? Vrem să luăm milioanele de lei/euro care ne fac cu ochiul şmechereşte din contul bine păzit al Loteriei cu Trifoiul Norocos? Vrem să treacă Criza asta nenorocită mai repede? Vrem să privim spre cerul brăzdat de sutele de autostrăzi suspendate care “râd în soare argintii”? Vrem ca princhidelul să termine primul din clasă? Vrem să avem succesul garantat atunci când expropriem cu japca vreun bătrânel bolnav sau vrem doar ca a doua zi să avem la masă curcan la rotisor şi o sticlă de Cabernet, după care să râgâim cu patimă?
POSTIM! (da’ nu de la bairamurile unde femeile se unduiesc lasciv pe o bară lucitoare sau de la chermezele la care curg râuri de băutură, că ele sunt sarea şi piperul din viaţă. Doar de la mâncare). Şi ca să fim si mai “miezoşi”, mai dăm câte un leuţ şi la bieţii cerşetori care aţintesc asupra noastră ochii lor mari de căţelandri hăituiţi….Acum Dumnezeu SIGUR nu ne va uita! Avem deja rezervările făcute pentru “Fericirea Veşnică”!
De ce chiar totul a devenit doar un subiect de brand? De ce se scot milioane de euro de pe urma a ceva care ţine doar de trăirea şi de sufletul fiecăruia? De ce privim totul atât de simplist şi pierdem din vedere profunzimea? De ce bagatelizăm totul, dar avem pretenţia “obrazului fin”? De ce transformăm TOTUL într-o gândire de turmă, pierzînd esenţa undeva, prin tufişurile plaiurilor noastre mioritice? De ce suntem atât de falşi? De ce ne obsedează atât de mult imaginea? “Fără număr, fără număr, fără număr” a devenit singurul principiu care ne ghidează viaţa?
Este trist….
doamne cat de real este. parca este imaginea noastra, a tuturor oamenilor de pe acest pamant. tine-o tot asa frate k spui bn
RăspundețiȘtergere