M-am săturat până-n măduva oaselor! Mi-e silă! Mi-e scârbă de halul de ţară mizerabilă în care trăim!
O mama plânge pentru că nimeni nu vrea să îi ajute băiatul să se recupereze după o pareză...o bunică îşi jeleşte nepotul mort în Afganistan...un sat întreg îşi plânge copiii îngropaţi sub zidurile şcolii în care învaţau...o bătrânică aşteaptă cu speranţă pensia de 3 lei, care nu i-a mai fost mărită de zeci de ani....o studentă moare pe trecerea de pietoni, lovită bolidul unei “doamne” de afaceri mult prea grăbită...unui pieton îi pică în cap o bucată de tencuială dintr-o clădire antică...un bebeluş este molestat la maternitate...o familie doarme pe stradă, pentru că locuinţa i-a fost nationalizată...
...O domnişoară cochetă îşi cumpără o poşetuţă de rafie, cu „doar” 10.000 de euro...un tânăr Făt-Frumos “sparge” în club 100 de euro pe o sticlă de whiskey....un slăninos rânced, roşu în obraji, este dus la schi în Alpi...un magnat taie o pădure ca să construiască un centru de afaceri...un „domn” încearcă să se hotărască în care dintre cele 1.600 de vile să locuiască luna aceasta... o „aerisită la creieraş” vrea silicoane, ca să impresioneze taurii băloşi care se învârt în jurul ei...
Lăturile în care ne scăldăm zi de zi mă fac să vomit!
Învăţămantul este de tot rahatul! Sistemul sanitar este la pământ! Transporturile sunt jalnice! Turismul este minunat, dar îl cauţi cu lupa!
Şi aleşii noştri bocăniţi la cerebel ce fac? Nimic! NI-MIC!!!! Nu se mai merită să înveţi în iubita noastră ţară? Îşi urcă frumuşel odraslele la avion, şi le trimit la studii în marile centre universitare ale Europei....Se îmbolnăvesc dar nu vor să fie vecini de salon cu vreo colonie de gândaci sau şobolani? Dau fuguţa la elicopter şi se duc la tratament la Viena sau la Paris...Nu pot să meargă pe şosele supra-aglomerate ale patriei? Îşi cheamă repejor cohorta de “maşini urlătoare” care să elibereze calea....Vor să plece în concedii dar nu vor să fie jecmăniţi de “bravii” noştri hotelieri? Iau bani din bugetul primăriei şi pleacă pentru o scurtă “vacanţă” binemeritată (numai vreo 2 luni) în Caraibe, Hawai sau Japonia...
De curând, cineva spunea la televizor că ne-am pierdut valorile, iar puţinele persoane care mai merită admirate rămân doar atât...Ceva intangibil. De ce nu încercăm să învăţăm de la ei şi să devenim noi înşine nişte valori? De ce nu ne ambiţionăm să străbatem şi noi greul drum al campionilor? De ce păstrăm totul doar la un nivel sentimental şi nu încercăm să transpunem în fapte?
Într-un fel, avea dreptate. Dar mai poţi face ceva în cloaca asta mizerabilă care ne înghite pe zi ce trece? Numai prin muncă şi perseverenţă nu mai reuşeşti...Cinstea, corectitudinea, onoarea, intelectul nu mai reprezintă atuuri care te pot propulsa spre un viitor luminos. Practic, eşti legat de mâini şi de picioare, indiferent ce ai face..Dacă nu ai câteva sute de euroi să “îi împingi” acolo unde trebuie, rămâi doar o flegmă ce trebuie răzuită de pe trotuar! „Trăim într-o lume plină de posibilităţi, sau nici una”...Daca nu ai mita pentru cine trebuie. O duci rău cu banii? Las’ ca abia s-a tăiat porcul...s-au preparat cârnaţii şi toba...nu contează că “primitorul” se scaldă în lapte cu petale de trandafir sau că barul îi este plin de gin, scoch şi tequila. O ţuică şi câţiva caltaboşi îi astâmpără imediat dorinţa hapsână de înnavuţire!
Visezi să îţi faci o carieră de succes, să vizitezi ţări exotice şi să contribui la înălţarea ţării mult iubite pe culmile gloriei? E cam naşpa....dacă nu ai părinţi patroni, unchi senatori care să “îţi pună o vorbă bună”, sau măcar pe cineva plin de bănet care să “îţi facă vânt” într-un post bine plătit; “faci umbră pămâmtului degeaba”! Nu eşti decât o povară, un ciot de care se împiedică toţi. Şi atunci cum să mai ai curaj să speri că vei fi “cineva”? Cum să mai visezi? Cum să mai poţi urma drumul idolilor tăi?
“Binili învinge”....”Dreptatea triumfă întotdeauna”...”Cinstea e o virtute”...DOAR VORBE GOALE! Nişte “chestii” fără valoare, prăfuite de timp. Acum nu mai există decat nesimţire crasă, tupeu porcesc, prostie la kil. Istoria noastră nu mai are ca tezaur inestimabil decât apelative precum “găozar”, “păsărică” sau “ţigancă împuţită”! Ca să ai succes nu trebuie decât să “fi mâncat rahat când erai mic” şi să ai un seif plin de euro şi valută, să poţi să prosteşti omu’ în faţă cu naturaleţe imbecilă, sau să sugi (acadeaua care trebuie) mai cu talent. Atât. Acesta este imensul SACRIFICIU ce trebuie făcut pentru a fi o “valoare naţională”.
Toate statele lumii ne recunosc doar ca nişte “ţigani borâţi”. Criminali, violatori, hoţi, cerşetori. Nu mai există Nadia care a uimit o lume întreagă şi a intrat în istorie, nu mai există “Maradona din Carpaţi”, care era lăudat în gura mare acum vreo 15 ani, şi nici măcar Grigore Leşe, cel care înduioşează cu cântecul său şi munţii de granit. Nenorocirea este că nu mai există PENTRU NOI! Străinii doar au momente când mai uită…
Uneori cred că au dreptate în tot ceea ce se spune despre noi. Nu suntem decât nişte scursuri care merită puse la frigare! Sau măcar unii dintre noi (adică majoritatea). Ne-am uitat simbolurile. Ne-am uitat tradiţiile. Ne-am uitat idntitatea. Ne-am uitat valorile morale. Ne-am uitat decenţa. Ne-am uitat inteligenţa. Ne-am uitat umanitatea. Am uitat să mai zâmbim, să mai trăim. Am uitat să mai visăm. Am uitat…
Am devenit nişte animale obsedate! Nişte handicapaţi mintali conduşi doar de instinctele primare şi de nişte netrebnici ordinari!
O mama plânge pentru că nimeni nu vrea să îi ajute băiatul să se recupereze după o pareză...o bunică îşi jeleşte nepotul mort în Afganistan...un sat întreg îşi plânge copiii îngropaţi sub zidurile şcolii în care învaţau...o bătrânică aşteaptă cu speranţă pensia de 3 lei, care nu i-a mai fost mărită de zeci de ani....o studentă moare pe trecerea de pietoni, lovită bolidul unei “doamne” de afaceri mult prea grăbită...unui pieton îi pică în cap o bucată de tencuială dintr-o clădire antică...un bebeluş este molestat la maternitate...o familie doarme pe stradă, pentru că locuinţa i-a fost nationalizată...
...O domnişoară cochetă îşi cumpără o poşetuţă de rafie, cu „doar” 10.000 de euro...un tânăr Făt-Frumos “sparge” în club 100 de euro pe o sticlă de whiskey....un slăninos rânced, roşu în obraji, este dus la schi în Alpi...un magnat taie o pădure ca să construiască un centru de afaceri...un „domn” încearcă să se hotărască în care dintre cele 1.600 de vile să locuiască luna aceasta... o „aerisită la creieraş” vrea silicoane, ca să impresioneze taurii băloşi care se învârt în jurul ei...
Lăturile în care ne scăldăm zi de zi mă fac să vomit!
Învăţămantul este de tot rahatul! Sistemul sanitar este la pământ! Transporturile sunt jalnice! Turismul este minunat, dar îl cauţi cu lupa!
Şi aleşii noştri bocăniţi la cerebel ce fac? Nimic! NI-MIC!!!! Nu se mai merită să înveţi în iubita noastră ţară? Îşi urcă frumuşel odraslele la avion, şi le trimit la studii în marile centre universitare ale Europei....Se îmbolnăvesc dar nu vor să fie vecini de salon cu vreo colonie de gândaci sau şobolani? Dau fuguţa la elicopter şi se duc la tratament la Viena sau la Paris...Nu pot să meargă pe şosele supra-aglomerate ale patriei? Îşi cheamă repejor cohorta de “maşini urlătoare” care să elibereze calea....Vor să plece în concedii dar nu vor să fie jecmăniţi de “bravii” noştri hotelieri? Iau bani din bugetul primăriei şi pleacă pentru o scurtă “vacanţă” binemeritată (numai vreo 2 luni) în Caraibe, Hawai sau Japonia...
De curând, cineva spunea la televizor că ne-am pierdut valorile, iar puţinele persoane care mai merită admirate rămân doar atât...Ceva intangibil. De ce nu încercăm să învăţăm de la ei şi să devenim noi înşine nişte valori? De ce nu ne ambiţionăm să străbatem şi noi greul drum al campionilor? De ce păstrăm totul doar la un nivel sentimental şi nu încercăm să transpunem în fapte?
Într-un fel, avea dreptate. Dar mai poţi face ceva în cloaca asta mizerabilă care ne înghite pe zi ce trece? Numai prin muncă şi perseverenţă nu mai reuşeşti...Cinstea, corectitudinea, onoarea, intelectul nu mai reprezintă atuuri care te pot propulsa spre un viitor luminos. Practic, eşti legat de mâini şi de picioare, indiferent ce ai face..Dacă nu ai câteva sute de euroi să “îi împingi” acolo unde trebuie, rămâi doar o flegmă ce trebuie răzuită de pe trotuar! „Trăim într-o lume plină de posibilităţi, sau nici una”...Daca nu ai mita pentru cine trebuie. O duci rău cu banii? Las’ ca abia s-a tăiat porcul...s-au preparat cârnaţii şi toba...nu contează că “primitorul” se scaldă în lapte cu petale de trandafir sau că barul îi este plin de gin, scoch şi tequila. O ţuică şi câţiva caltaboşi îi astâmpără imediat dorinţa hapsână de înnavuţire!
Visezi să îţi faci o carieră de succes, să vizitezi ţări exotice şi să contribui la înălţarea ţării mult iubite pe culmile gloriei? E cam naşpa....dacă nu ai părinţi patroni, unchi senatori care să “îţi pună o vorbă bună”, sau măcar pe cineva plin de bănet care să “îţi facă vânt” într-un post bine plătit; “faci umbră pămâmtului degeaba”! Nu eşti decât o povară, un ciot de care se împiedică toţi. Şi atunci cum să mai ai curaj să speri că vei fi “cineva”? Cum să mai visezi? Cum să mai poţi urma drumul idolilor tăi?
“Binili învinge”....”Dreptatea triumfă întotdeauna”...”Cinstea e o virtute”...DOAR VORBE GOALE! Nişte “chestii” fără valoare, prăfuite de timp. Acum nu mai există decat nesimţire crasă, tupeu porcesc, prostie la kil. Istoria noastră nu mai are ca tezaur inestimabil decât apelative precum “găozar”, “păsărică” sau “ţigancă împuţită”! Ca să ai succes nu trebuie decât să “fi mâncat rahat când erai mic” şi să ai un seif plin de euro şi valută, să poţi să prosteşti omu’ în faţă cu naturaleţe imbecilă, sau să sugi (acadeaua care trebuie) mai cu talent. Atât. Acesta este imensul SACRIFICIU ce trebuie făcut pentru a fi o “valoare naţională”.
Toate statele lumii ne recunosc doar ca nişte “ţigani borâţi”. Criminali, violatori, hoţi, cerşetori. Nu mai există Nadia care a uimit o lume întreagă şi a intrat în istorie, nu mai există “Maradona din Carpaţi”, care era lăudat în gura mare acum vreo 15 ani, şi nici măcar Grigore Leşe, cel care înduioşează cu cântecul său şi munţii de granit. Nenorocirea este că nu mai există PENTRU NOI! Străinii doar au momente când mai uită…
Uneori cred că au dreptate în tot ceea ce se spune despre noi. Nu suntem decât nişte scursuri care merită puse la frigare! Sau măcar unii dintre noi (adică majoritatea). Ne-am uitat simbolurile. Ne-am uitat tradiţiile. Ne-am uitat idntitatea. Ne-am uitat valorile morale. Ne-am uitat decenţa. Ne-am uitat inteligenţa. Ne-am uitat umanitatea. Am uitat să mai zâmbim, să mai trăim. Am uitat să mai visăm. Am uitat…
Am devenit nişte animale obsedate! Nişte handicapaţi mintali conduşi doar de instinctele primare şi de nişte netrebnici ordinari!
Tot inainte, cu tupeu!
RăspundețiȘtergere