Motto:
“Ai money...LOVE STORY; N-ai money....I’M SORRY”
Cam la asta se rezumă viaţa de zi cu zi în draga de Românica...
Invitaţia unei curve pentru clienţii săi! “Ai mălai, ne-o tragem. Nu ai, RABDĂ! Sau du-te în baie şi cântă-ţi refrenul cu La-La-La....”
Ţărişoara noastră a ajuns un bordel nenorocit, condus de nişte matroane slinoase! Te duci cu “teşcălăul” de bani, şi eşti băgat în seamă…Dacă nu îi dai “tainul” necesar fiecăruia, eşti tratat ca un gunoi jegos! Vrei să îţi vizitezi bunica la spital? Păi tre’ să începi să “împarţi pomană” încă de la poartă…Te-a prins “cap de cretă” că ai depăşit pe linie continuă? Cu o mită mică şi-a pierdut memoria….Ţi-au ridicat maşina din faţa porţii? Le bagi şi tu ceva în buzunar (nu otravă de şobolani!), şi gata!
Se dă mită la doctor, la infirmiera care te duce la analize, la liftieră (ca să nu urci şi să cobori ca bou’ pe scări), la preot ca să te îngroape, la mecanic ca să îţi facă revizia la maşină…Plăteşti ziariştii care îţi fac poză în cadă (pe furiş, bineinţeles) şi te transformă peste noapte în divă plină de ifose…Vrei să “te bagi” într-un partid, ca să devii în 2-3 ani un “amărât” de ministru cu portofoliu plin de izbânzi politice? Păi în cazul ăsta…tre să dai banu’ “din gros”, să lingi sute de funduri rotofeie, sau să înveţi să dai recitaluri luuuuuuuuuunnnngi şi dese la vreun microfon (fiecare după putere). La asta se rezumă totul!
Oribil! Scârbos!
Ca să poţi să te mişti puţin, trebuie să îţi asigure cineva spatele. Şi dacă nu e aşa? Dacă nu ai pe nimeni care să îţi slujească drept “pilă”? Dacă nu poţi să îţi pui baza în nimeni? Toţi te ajută cu sfaturi, dar tu nu ai nevoie de asta. Aşa că…nu poţi decat să urli ca lupu’ la lună....Urli ca descreieratul, fără să te bage cineva în seamă! (adică de băgat te bagă, dar în nişte locuri puţin mai strâmte şi mai întunecoase). Nu pricep însă cum de s-a ajuns la situaţia asta nenorocită; întotdeauna a fost aşa, însă acum este din ce în ce mai rău! Este o hazna care se umple din ce în ce mai mult şi începe deja să dea peste..Se va ajunge să nu mai poţi respira dacă nu dai şpagă la cineva!.
Si “ăia de sus” te aburesc zi de zi cu grija care o poartă ei pentru “prostime”. Se discuta programe, proiecte…se grohăie legi idioate sau se behăie recomandări naţionaliste….În principiu, nu se face nimic. Pentru că nu iese nici un câştig. Pentru că o matroană “cumsecade” nu îţi dă fătuca să i-o…mângâi pe degeaba. Tre’ să dai si tu ceva la schimb. Aşa e şi normal; dacă vrei să intri într-o cameră cu păsărici, nu trebuie să le aduci şi de mâncare? Nu poţi să intri aşa...cu mâna-n gură...E ceva elementar.
DOAR CĂ: la o casă de toleranţă mergi pentru că aşa alegi tu. Iei o decizie conştientă şi îţi asumi toate riscurile în caz că eşti prins (oalele sparte în cap de către nevastă, dormitul pe la prieteni pentru că soacra a schimbat yala, şosetele nespălate – pentru că nu mai are cine să le bage la maşina de spălat, mâncatul pe apucate). Nu te obligă nimeni să faci asta; o faci pentru că aşa vrei tu! Eşti stăpân pe viaţa ta! Dar dacă ai fi obligat? Dacă LOCUIEŞTI alături de târfe care ţi se bagă pe gât şi te sufocă? Dacă stai într-un stabiliment uriaş, din care nu poţi ieşi? De fapt...porţile îi sunt larg deschise, însă nu poţi face nici o mişcare pentru că nu ai bani! Pentru că abia poţi să îţi iei pentru mâine un iaurt (la promoţie, desigur)!
Trăim o viaţă de căcat, o viaţă plină de frustrări, idealuri sfărâmate şi speranţe deşarte. Trăim într-un bordel, printre tâlhari care te pândesc la fiecare colţ de stradă să îţi dea “la mufă” sau pur şi simplu “te fac” elegant, sub privirea atentă (şi plină de cataractă) a justiţiei. Trăim în ţara în care poti să ai totul...dar doar în vis dacă nu eşti decât un "pulifrici" obişnuit. O ţară în care tu eşti curva, şi "ţi-o trag" toţi şmecheraşii.
Trăim în România…
“Ai money...LOVE STORY; N-ai money....I’M SORRY”
Cam la asta se rezumă viaţa de zi cu zi în draga de Românica...
Invitaţia unei curve pentru clienţii săi! “Ai mălai, ne-o tragem. Nu ai, RABDĂ! Sau du-te în baie şi cântă-ţi refrenul cu La-La-La....”
Ţărişoara noastră a ajuns un bordel nenorocit, condus de nişte matroane slinoase! Te duci cu “teşcălăul” de bani, şi eşti băgat în seamă…Dacă nu îi dai “tainul” necesar fiecăruia, eşti tratat ca un gunoi jegos! Vrei să îţi vizitezi bunica la spital? Păi tre’ să începi să “împarţi pomană” încă de la poartă…Te-a prins “cap de cretă” că ai depăşit pe linie continuă? Cu o mită mică şi-a pierdut memoria….Ţi-au ridicat maşina din faţa porţii? Le bagi şi tu ceva în buzunar (nu otravă de şobolani!), şi gata!
Se dă mită la doctor, la infirmiera care te duce la analize, la liftieră (ca să nu urci şi să cobori ca bou’ pe scări), la preot ca să te îngroape, la mecanic ca să îţi facă revizia la maşină…Plăteşti ziariştii care îţi fac poză în cadă (pe furiş, bineinţeles) şi te transformă peste noapte în divă plină de ifose…Vrei să “te bagi” într-un partid, ca să devii în 2-3 ani un “amărât” de ministru cu portofoliu plin de izbânzi politice? Păi în cazul ăsta…tre să dai banu’ “din gros”, să lingi sute de funduri rotofeie, sau să înveţi să dai recitaluri luuuuuuuuuunnnngi şi dese la vreun microfon (fiecare după putere). La asta se rezumă totul!
Oribil! Scârbos!
Ca să poţi să te mişti puţin, trebuie să îţi asigure cineva spatele. Şi dacă nu e aşa? Dacă nu ai pe nimeni care să îţi slujească drept “pilă”? Dacă nu poţi să îţi pui baza în nimeni? Toţi te ajută cu sfaturi, dar tu nu ai nevoie de asta. Aşa că…nu poţi decat să urli ca lupu’ la lună....Urli ca descreieratul, fără să te bage cineva în seamă! (adică de băgat te bagă, dar în nişte locuri puţin mai strâmte şi mai întunecoase). Nu pricep însă cum de s-a ajuns la situaţia asta nenorocită; întotdeauna a fost aşa, însă acum este din ce în ce mai rău! Este o hazna care se umple din ce în ce mai mult şi începe deja să dea peste..Se va ajunge să nu mai poţi respira dacă nu dai şpagă la cineva!.
Si “ăia de sus” te aburesc zi de zi cu grija care o poartă ei pentru “prostime”. Se discuta programe, proiecte…se grohăie legi idioate sau se behăie recomandări naţionaliste….În principiu, nu se face nimic. Pentru că nu iese nici un câştig. Pentru că o matroană “cumsecade” nu îţi dă fătuca să i-o…mângâi pe degeaba. Tre’ să dai si tu ceva la schimb. Aşa e şi normal; dacă vrei să intri într-o cameră cu păsărici, nu trebuie să le aduci şi de mâncare? Nu poţi să intri aşa...cu mâna-n gură...E ceva elementar.
DOAR CĂ: la o casă de toleranţă mergi pentru că aşa alegi tu. Iei o decizie conştientă şi îţi asumi toate riscurile în caz că eşti prins (oalele sparte în cap de către nevastă, dormitul pe la prieteni pentru că soacra a schimbat yala, şosetele nespălate – pentru că nu mai are cine să le bage la maşina de spălat, mâncatul pe apucate). Nu te obligă nimeni să faci asta; o faci pentru că aşa vrei tu! Eşti stăpân pe viaţa ta! Dar dacă ai fi obligat? Dacă LOCUIEŞTI alături de târfe care ţi se bagă pe gât şi te sufocă? Dacă stai într-un stabiliment uriaş, din care nu poţi ieşi? De fapt...porţile îi sunt larg deschise, însă nu poţi face nici o mişcare pentru că nu ai bani! Pentru că abia poţi să îţi iei pentru mâine un iaurt (la promoţie, desigur)!
Trăim o viaţă de căcat, o viaţă plină de frustrări, idealuri sfărâmate şi speranţe deşarte. Trăim într-un bordel, printre tâlhari care te pândesc la fiecare colţ de stradă să îţi dea “la mufă” sau pur şi simplu “te fac” elegant, sub privirea atentă (şi plină de cataractă) a justiţiei. Trăim în ţara în care poti să ai totul...dar doar în vis dacă nu eşti decât un "pulifrici" obişnuit. O ţară în care tu eşti curva, şi "ţi-o trag" toţi şmecheraşii.
Trăim în România…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu