joi, 26 februarie 2009

România te iubesc, că ca tine nu găsesc!


“Nu mi-e ruşine că sunt român. Mi-e ruşine că trăiesc în România...”
Mircea Badea

Ce se întâmplă cu frumoasa noastră Românica? Este doar condusă de incompetenti, sau aşa suntem toţi?
Se promovează din greu corectitudinea şi decenţa…Ca să ce? Să poţi fi mândru că mori de foame în ţara ta? Muncesti ca disperatu’ 15-18 ore pe zi şi la salariu, după ce îţi plăteşti dările către stat, vezi că abia mai rămân bani pentru pâinea de a doua zi! Si să spunem că rezişti la ritmul acesta…Lucru-mâncare-somn-lucru-mâncare-somn…Anii trec, şi la 40 de ani te trezeşti că nu ai realizat nimic! Doar o familie şi o casă…La atât se reduc idealurile noastre? Se mai merită? Munceşti, mori de foame. Nu munceşti, mori de foame. Care mai e diferenţa?
Eşti mândru că ai o maşină…care nu a mai părăsit garajul de luni bune, pentru că nu mai ai bani de benzină. Pentru ce?
Ce rost mai are să faci o facultate, să “te realizezi”, când “tot ce mişcă-n ţara asta” este cu susul în jos? Îţi toceşti coatele 18-20 de ani pe băncile şcolii CA SĂ CE? Să vezi că toţi şmecheraşii de cartier, pe care i-a durut în cot de tot ce există pe lumea asta, ajung la funcţii pe care tu nici nu îţi permiţi să visezi? Să vezi că toţi care fac “puţintel” scandal grotesc la tv ajung marile vedete ale României? Nu pentru că sunt genii. Nu pentru că au un talent deosebit. Nu pentru că sunt speciali în vreun fel. Ci doar pentru că au făcut scandal, s-au implicat în toate mizeriile posibile sau s-au fălit cu costumul pe care i-a/le-a înzestrat Mama Natură? (Nu aceea din emisiunea televizată)
Trebuie să fii cetăţean model…pentru ce? Să poţi merge liniştit pe stradă şi “să te trezeşti” cu un glonţ în cap? Să fii “mândrul” posesor al unei bucăţele de metal încins între ochi? Aşa este “în tendinţe” acum? Aşa se poartă?
Când vine vremea alegerilor, ni se promit pe bandă toate cele. Doar ca să dăm cu ştampila pe câte un candidat. Apoi se uită totul Se şterge totul cu buretele. Rămânem doar vitele care “strâng cureaua”. Şi asta în timp ce pe şosele antice ale patriei cresc din ce în ce mai vârtos zeci de Q7, X5, Ferarri şi Lamborghini…Da’ ce?? S-a descoperit reţeta îngrăşământului de Gallardo şi Murcielago? Păi atunci să-mi zică şi mie unde se vinde, ca să apuc şi eu măcar vreo 3 kile...
Eşti un tânăr absolvent cu potenţial si dorinţă de a duce ţara spre viitor. Dar unde te angajezi? Peste tot vezi numai “pila lu’ cutare”, nepoata lu’ cutare, finul lu’ cutare, soţia lu’ cutare…Suntem o ţară de naşi, fini, nepoţi, soţi...Şi dacă nu ai pe nimeni? Nu îti mai bagă nimeni în seamă avântul tineresc? Eşti inexistent? Se aplică principiul “Mori..zdreanţă nenorocită”? Dacă nu eşti “Regele Şoselelor” (inexistente), “Regele Parcărilor” (inexistente), sau orice alt gen de viţă regală, nu poţi să faci nimic? Totul este mită, corupţie, prostie, ipocrizie. Ne-am pierdut umanitatea…
Chiar nu mai avem nici o valoare morală? Se vorbeşte obsedant despre iubire…în chiloţi. Adevăr şi Dreptate…poate pe Lumea Cealaltă. Nu aici. Nu în România. Culmea este că încă avem talente deosebite, dar nu pot răzbate prin marea de mizerii în care ne scăldăm. Cineva foarte drag sufletului meu mie scrie poezii…Când le citeşti, simţi cum străbaţi timpul şi spaţiul…Simţi cum intri într-o lume deosebită, aparte. Te simţi mai uşor…pluteşti ca un pescăruş pe cerul senin al verii…Dar mai este cineva interesat de artă? În societatea actuală TOTUL pare inutil. Nu se mai merită. Nu “iese” bani.
Importăm precum cretinoizii toate sărbătorile străine. Mâine-poimâine o să sărbătorim şi “Ziua Dragonului”, sau o să avem şi noi un carnaval “tradiţional” ca la brazilieni…Ne pierdem obiceiurile, ne pierdem identitatea şi valorile. Sau erau de mult pierdute?
Toţi suntem bulversaţi. Toţi suntem sătui până-n gât. Dar nu avem ce face...Discutăm cu frenezie la televizor, criticăm, strigăm....”câinii latră, ursul merge”. Nimic nu se schimbă, nimic nu încearcă măcar să revină pe un făgaş cât de cât mai normal…Totul este o manea. Totul se mimează. Toţi suntem aburiţi în fiecare zi, îndoctrinaţi să credem în “luminiţa de la capătul tunelului”, care se apropie…Eu sincer, cred că luminiţa era de la un bec care s-a spart demult, iar acum nu a mai rămas decât un întuneric de smoală. Nu cred că mai avem vreo speranţă…cel puţin vreo 3-4 generaţii de acum încolo.
“Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punînd mâna pe ei
Să-i împarţi în doua cete: în smintiţi şi în mişei.
Şi în două taberi large cu de-a sila să-i aduni
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! ”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu